Oamenii de bine şi marii „vinovaţi” pentru minunata omagiere şi comemorare a Poetului Erou Ion Gheorghe Angliţoiu(1913-1942), întâmplată pe 10 aprilie, la Hobiţa, în satul care l-a dat lumii nu doar pe marele creator al sculpturii moderne universale Constantin Brâncuşi, ci şi pe poetul căzut la datorie, la Stalingrad, sunt mai mulţi.
Aşa încât, în trecere, obligatoriu este să-i numim pe scriitorul şi profesorul universitar dr. Ion Mocioi, autorul unei munci de cercetare laborioasă, încununată în monografia „Poetul Ion Gheorghe Angliţoiu”, apărută la Editura „Academica Brâncuşi”, prin osârdia şi cheltuiala omului de mare omenie şi cultură ing. Emil Huidu, preşedintele Asociaţiei „Fiii satului Frânceşti”, dar şi prin contribuţia lui Tănăsie Lolescu, venerabilul Lojii Masonice Săteşti Hobiţa, într-un fel sufletul manifestării culturale.
Urmaşii poetului şi scoaterea din cenuşa uitării
Cu dragoste şi căldură umană, nea Tănasie Lolescu a povestit minunate amintiri din vremea copilăriei şi adolescenţei poetului, participările acestuia la horele şi furcile, unde se-ntâlnea cu fetele. Tot domnia sa a prezentat şi familia Angliţoiu, cei plecaţi la Domnul fiind uşor de văzut şi admirat în pozele-portrete expuse la tabla neagră a unei clase din Şcoala primară Hobiţa. Familia actuală era de faţă, emoţionată şi mândră că, în sfârşit, Poetul Erou a fost comemorat pentru prima dată, în satul ce a dat lumii nu doar un sculptor celebru, ci şi un poet. Ce n-a putut fi omagiat până-n ’89, din pricină că luptase şi căzuse la datorie pe frontul din Est. Adică, fusese contra marelui „prieten” de la Răsărit, cu care România era obligată să aibă anumite raporturi. Spre a da şi o tentă de comemorare religioasă, Tănasie Lolescu a reamintit că Poetul-Erou fusese o persoană cu mare credinţă în Dumnezeu, iar un urmaş, nea Gheorghe, un om de foarte bună factură fusese Epitropul Bisericii din Hobiţa. Preotul satului, Marian 
Paraschiv, a oficiat, cu mult har, o slujbă de pomenire. Dinspre Primăria Peştişani, n-a venit vreun semn ori vreo contribuţie. Însuşi primarul îi promisese lui Tănasie Lolescu că va fi prezent, dar a preferat să rămână la Barul lui Ionel Purice, la o cafea, cu alţi apropiaţi. De văzut, i-am observat numai pe consilierii locali Constantin Fuiorea(PRM), Ion Susanu(PDL) şi Pantelimon Tivig(PNL), ultimul ca „informator” al primarului Florin Pavel. Cel căzut ca un erou, în stepa calmucă, atunci când s-a rupt frontul, la Stalingrad, – Ion Gheorghe Angliţoiu – a fost scos din cenuşa uitării nemeritate. Cartea lansată la Hobiţa, prezentată, pe larg, într-o pagină a Gorjeanului, ba fu completată şi adăugită, în măsura posibilităţilor, după cum a afirmat autorul Ion Mocioi, iar actualul tiraj va fi continuat, în aşa fel încât cartea să ajungă la cât mai mulţi consăteni ai Poetului-Erou.
A ales moartea, în demnitate, iar Primăria nu-l omagiază!
O reconstituire a scurtei sale vieţi, din amintirile contemporanilor, ne-au scos în evidenţă un strălucit intelectual şi ofiţer patriot. Se spune că un Ion Ungureanu, consătean, îi fusese ordonanţă, în Regimentul 18, din care Poetul-Erou făcea parte. S-au povestit mai multe episoade din viaţa celui comemorat. Fosta ordonanţă, amintea că atunci când i-au încercuit sovieticii Armatei Roşii, i-au întrebat pe fiecare ce sunt. Răspunsurile fuseseră: soldat, soldat şi tot aşa mai departe. Şi i-au trecut de-o parte. Când l-au întrebat pe Angliţoiu, acesta putea să mintă că-i tot soldat şi ar fi ajuns în prizonierat. Demn şi mândru, patriotul a preferat moarte prin împuşcare, rezervată ofiţerilor, şi a spus răspicat: „Ofiţer”. Din păcate, mai toţi primarii comunei Peştişani de până acum au refuzat să-i acorde titlul de „Fiu de Onoare al comunei Peştişani”, deşi nea Tănasie Lolescu încă mai trage nădejde că se va întâmpla cu Poetul-Erou Ion Gheorghe Angliţoiu. Curând, împreună cu familia, se va pune o placă comemorativă pe casa lui, din Hobiţa.
Cartea – o muncă plăcută!
A număra cărţile scrise de cărturarul Ion Mocioi este dificil şi pentru autorul împătimit brâncuşiolog, cel mai valoros în viaţă – temă care l-a inspirat la scrierea a vreo opt volume avându-l ca subiect pe Titanul de la Hobiţa. Apoi poezia, culegerile de folclor şi monografiile-i numeroase şi ele. Destăinuindu-se, Ion Mocioi a recunoscut: „Pentru mine a fost o muncă extrem de plăcută, pasionantă. M-am deplasat la Bucureşti, Petroşani, i-am căutat rudele în viaţă, m-a ajutat cu documente şi Tănasie Lolescu. Din păcate, cărţile în manuscris de care vorbeşte poetul nu le-am găsit şi nu cred că se mai păstrează. Am recuperat încă cinci poeme inedite şi sper ca împreună cu Mecena Emil Huidu să izbutim tipărirea unui volum al integralei celor trei cărţi apărute în timpul vieţii Poetului Erou Ion Gheorghe Angliţoiu. Talentul i-a permis să lase trei cărţi tipărite, dar talentul a sucombat în al doilea Război Mondial. Am demonstrat că nu numai meşteşugurile populare au reprezentat zona Hobiţa, care-a dat un geniu în sculptură, dar şi un promiţător Poet dispărut, din păcate, prematur. Am fugit prin toată ţara să descopăr cât mai multe documente şi manuscrise care să-l reprezinte. Îl redăm comunităţii, ca un model de viaţă şi dăruire pentru ţară, pentru muncă şi artă. Să-l omagiem, că el este o fală pentru Hobiţa alături de alte personalităţi precum Brâncuşi, oameni născuţi cu toţii în satul Hobiţa.” Prof. univ. dr. Nicolae Brânzan a ţinut o prelegere despre importanţa manifestării culturale cu totul şi cu totul deosebită, împlinind un gând de-al lui Brâncuşi, acela de-a vorbi despre zestre de frumuseţe a Oamenilor cu O mare şi a locurilor hărăzite de Dumnezeu din Hobiţa.
Universitarii şi poeţii
Doi profesori universitari, ce se trag de pe aceleaşi meleaguri, care au condus şi conduc destinele Facultăţii de Ştiinţe Juridice, mai nou şi de Litere, a Universităţii „C. Brâncuşi” Târgu Jiu, Nicolae Brânzan şi Moise Bojincă au onorat manifestarea de omagiere şi comemorare prin prezenţa lor. Poetul Nicolae Dragoş, gorjean din Glogova, n-a putut să vorbească despre scurta viaţă a Poetului-Erou, mărginindu-se a glăsui despre poetul care-a atins şi alte specii literare: proza şi dramaturgia în versuri. A citat câteva fragmente din cartea semnată de Ion Mocioi, ca să vadă urmaşii cât de mare era talentul celui omagiat. De referinţă rămâne povestirea călătoriei Bucureşti-Târgu Jiu, cu trenul, şi apoi pe jos până la Hobiţa pentru a participa la sărbătorile Crăciunului. Şi poeta Luminiţa Berculescu, din Peştişani, dimpreună cu graficianul Gheorghe Nicolcioiu-Nixon, care a executa un foarte reuşit portret al sărbătoritului, l-au omagiat cu evlavie pe sărbătoritul Poet-Erou Ion Gheorghe Angliţoiu. Iar hobiţanul Grigore Brâncuşi, mare iubitor şi recitator de poezie, deşi îl ştie aproape pe de rost pe poetul Vasile Militaru, unul dintre modelele poetului omagiat, a început cu un citat din Vasile Militaru: „După chip cunoşti o floare/ Ciocârlia după cânt/ Aurul după culoare/ Iar pe om după cuvânt”. A recitat, cu mult patos, două poeme sensibile ale Poetului-Erou Ion Gheorghe Angliţoiu: „Scrisoare fratelui” şi „Frunză, lacrimă de toamnă”.
Istoricul eroilor gorjeni
Generalul în rezervă Constantin Ispas a ţinut un discurs memorabil despre eroismul gorjenilor în cele două războaie mondiale. Domnia sa a lansat o idee, cu care nu trebuie să fim neapărat de acord, oricât l-am respecta. Are imensul avantaj că a şi luptat în al doilea război mondial, a fost profesor universitar la Academia Militară, timp de 15 ani, dar mai este şi absolvent al Academiei de Muzică şi al Facultăţii de Cibernetică. Între altele, domnia sa are merite extraordinare şi ca istoric militar. Anul trecut, a fost invitat la Roma, unde a avut loc un simpozion internaţional organizat de Universitatea „Sapienţia” şi de către Statul Major al Armatei italiene. Manifestare la care armata română refuzase să participe, iar domnul general în rezervă, care mai este şi preşedintele Asociaţiei veteranilor de Război din Gorj, a participat ca persoană privată. Ca un amănunt, cheltuielile de deplasare i-ar fi depăşit „solda pe vreo trei-patru luni” şi se gândea să decline invitaţia. Până la urmă, organizatorii au insistat şi au motivat că domnia sa este singurul istoric militar din Europa care este şi participant la cel de-al doilea război mondial. La cei 86 de ani ai săi a scris şi tipărit, pe propria-i cheltuială, vreo cinci cărţi remarcabile, printre care „Generalii gorjeni – bărbaţi ai datoriei” ori „Nemuritorii”. Are în lucru alte patru cărţi, printre care câteva despre greaua pierdere de dascăli şi intelectuali gorjeni, pe comune. Omul, generalul, scriitorul şi istoricul Constantin Ispas merită un interviu special, domniei sale îi revine sintagma: „Dacă nu scriem noi acum istoria adevărată a României, va veni Uniunea Europeană cu istoria ei în care nu va mai pomeni nimic de eroii noştri”. Cum este şi cazul lui Ion Gheorghe Angliţoiu, dar şi al savantului Nicolae Iorga, care-ar fi trebuit comemorat anul trecut. Din păcate, savantul care a scris cărţi esenţiale pentru România, dar şi pentru Europa, va împlini anul acesta 140 de ani de la naştere. Spre ruşinea noastră, a fost ignorat anul trecut şi nici în 2011 nu sunt şanse să se schimbe ceva.
Idei, propuneri şi vise!
În satul lui Brâncuşi, Ion Mocioi a anunţat că după busturile în bronz ale învăţătorului Tabacu, cel al sculptorului Brâcncuşi, va mai apare încă o statuie, cea a Poetului-Erou Ion Gheorghe Angliţoiu. Profesorul şi scriitorul Ion Mocioi a lansat o idee mai veche a sa şi a preşedintelui Asociaţiei „Fiii Satului Frânceşti din Gorj”, dr. ing. Emil Huidu, insistă că ar trebui ca, la Hobiţa, să se facă exact ce-a făcut un preşedinte al Franţei la Paris, un Muzeu Constantin Brâncuşi. Pentru că Brâncuşti este, în străinătate, un nume care ţine loc de România. În plus, dr. ing. Emil Huidu a propus acum trei ani primarului comunei Peştişani şi Consiliului Local al comunei crearea unui Centru meşteşugăresc cu vânzare, prin care s-ar fi creat locuri de muncă. Idee susţinută şi de maestrul artist Gheorghe Chilea, renumit sculptor în lemn. Iar Centrul să deţină un sediu propriu şi o sală de conferinţe unde să se ţină simpozioanele „Brâncuşiana”. Aici, la Hobiţa, şi nu la Târgu Jiu, ca acum. Vorba lui nea Tănasie Lolescu: „Deocamdată, pentru Brâncuşi s-au făcut doar manifestări festiviste. Nimic constructiv!”
Ion Predoşanu
