Respect pentru majoritate

Oricât am fi de români, de îndărătnici şi de misogini, majoritatea din ţară este formată doar din femei, care reprezintă 56% din populaţie. Aceasta este statistica nevăzută, dar reală în baza căreia se fac şi se desfac toate bunele şi relele din România.

În această emoţionantă zi ar trebui să mai descoperim ceva, şi anume faptul că femeia este liantul umanităţii şi responsabilul ridicării unei naţiuni. Tot într-un editorial, în urmă cu aproape trei luni, scriam despre obiceiul Piţărăilor că este precreştin şi aparţine femeilor din Dacia, care îşi cinsteau astfel pruncii din pântece în memoria bărbaţilor morţi în războiul cu romanii. Din negura vremii nici nu ştim ce fel de români suntem, pentru că probabil Biblia a fost scrisă de un bărbat care şi-a închipuit că oamenii se pot naşte şi altcumva decât din ceea ce ştim. Or, pentru acest lucru de importanţă maximă, noi nu am avut şi nu vom avea niciodată curajul să recunoaştem supremaţia femeii.

Prin faţa naţiunii au apărut numeroase exemplare, întruchipând de la femeia fotomodel până la femeia-mamă, toate ipostazele. Niciodată bărbaţii nu s-au dat la o parte de pe locul din faţă din diversele funcţii de conducere, pentru că lor nu le convine să le spui, să-i compari cu femei mai performante intelectual şi organizaţional decât ei. Şi totuşi, majoritatea românilor au familii, au copii, iar părerea şi decizia femeilor din asemenea case contează aproape întotdeauna, cu mici excepţii: atunci când bărbaţii nu întrunesc condiţiile unui om de calitate sau au vicii.

Nu mă îndoiesc că astăzi, pe lângă flori, femeile vor primi şi complimente şi, de ce nu, mici cadouri, însă sunt foarte multe familii sărace în România, unde un aliment de calitate a ajuns talisman, iar o haină nouă – un dar de preţ.

Îmi amintesc spusele unui proverb: „fericirea te caută de două ori în viaţă: o dată când eşti tânăr şi nu şti ce să faci cu ea şi altădată când eşti bătrân şi nu mai ai ce mai face cu ea”.

Astăzi, ar trebui ca toată naţiunea să nu se ambaleze pe Codul Muncii, pe proteste, pe revendicări, pe orgolii, pentru că este sărbătoare. Sărbătorim cea mai defavorizată categorie socială din ţară, aceea care ne dă vigoare şi importanţă şi, mai ales, ne iubeşte cu pasiune şi cu respect.

De dragul unei asemenea zile, se pare că şi primăvara se luptă să vină, în ciuda modificărilor climei din toată lumea.

Poate că Traian Băsescu şi Emil Boc, Victor Ponta şi Crin Antonescu ar trebui sfătuiţi ca astăzi la Parlament şi la preşedinţie să nu hotărască nimic; să arboreze un steag alb, al păcii sociale, să-l stropească cu serotonină (substanţa din creier, responsabilă cu fericirea) şi să dedice întreaga zi preţuirii celor pe care le au lângă ei, a celor care le-au dat viaţă, cărora în schimb ei nu le oferă nicio speranţă.

În numele celor care vor înţelege cât de important este rolul femeii în societatea românească, fie-mi permis un timid „la mulţi ani” pentru fiecare dintre doamnele şi domnişoarele din Gorj, oriunde s-ar afla ele în aceste clipe.

Constantin Bunilă