Cu cele ce ni se oferă de o bună bucată de vreme de către televiziuni şi nu numai, se pare că am intrat deja în cartea recordurilor prostului obicei românesc . Avem spectacole şi melodrame din belşug, mai ceva decât ale lui Caragiale, jucând de zor în faţa „Boborenilor” înşelaţi şi săraci tot felul de personaje grele din politică şi afaceri, foşti şi actuali parlamentari, miniştri, secretari de stat şi altă clientelă , care zice-se, au încălcat grav legea şi etica publică. Iar scenariile şi regia urmăririlor penale şi reţinerilor pe bandă rulantă poartă semnătura DNA-ului, care nu osteneşte a-şi face aproape zilnic treaba, în schimb finalitatea lasă de dorit, fiind pusă batista pe ţambal într-un sistem socio-politic de aşa natură creat încât face posibil ca în spatele său să curgă în lanţ marile acte de corupţie. În plus, ceea ce vedem, astăzi, în presă şi pe la emisiunile televizate, nu este altceva decât o continuare nefericită a unui lung şir de scandaluri şi fumigene, întreţinute în timp de către ex-preşedintele Traian Băsescu – primul cârcotaş al ţării care, în numele aşa-zisei justiţii independente, prin atacuri şi jigniri la adresa oricui, cu şi fără rost, nu a făcut altceva decât să-şi protejeze propriile interese, dar şi marea delapidare, înfăptuită cu atâta lăcomie de către clientela politică ce s-a învârtit tot timpul în jurul său.
Or, toate aceste abuzuri şi nelegiuiri prin care s-au vămuit cu sânge rece banii ţării, au degenerat până la urmă într-o adevărată tragedie naţională, ceea ce scoate în evidenţă jocurile de culise şi prin complicitatea DNA, ANI sau serviciilor speciale la marele jaf naţional, de vreme ce timp de 10 ani au fost acoperiţi şi protejaţi într-un fel sau altul, infractorii regimului Băsescu. Mai exact, de ce abia acum a fost deschisă Cutia Pandorei, fiind luaţi în colimator şi ticăloşii funestului regim, după ce ani în şir au adus prejudicii însumate statului român, ce depăşesc câteva miliarde de euro. De aici, probabil va veni şi răspunsul legat de percepţia populaţiei că justiţia este la rândul ei părtaşă şi coruptă din interior, balansându-se hotărârile judecătoreşti între respectarea sau încălcarea legii.
Aceasta, din păcate, este realitatea ce a generat mereu decizii contestate sau contestabile într-un sistem politic constituit pe interese obscure, prin urmare şi foarte multe plângeri trimise la CEDO, pentru care Statul Român este vămuit anual cu o groază de bani din bugetul public, adică din buzunarele noastre, ale contribuabililor. Iar de aici se naşte o altă întrebare, şi anume: de ce nu plătesc pentru gafele lor procurorii şi judecătorii, care har Domnului au simbrii grase, dar şi multe alte privilegii şi oportunităţi tocmai pentru a respecta legea şi a face o dreaptă judecată, indiferent de persoană, funcţie sau condiţie socială. Apoi, tot de aici se desprinde şi un alt mare adevăr, mai exact, sumara deontologie moral-profesională a unor procurori şi magistraţi, dar şi dispariţia treptată din peisajul justiţiei române a „monştrilor sacri”, formaţi în perioada când facultăţile de Drept erau la loc de cinste în învăţământul universitar din tara noastră.
Aşadar, ţinând cont de toate aceste sincope ce apar permanent în activitatea justiţiei, credem că, este necesară o reformare din interior a acestei instituţii a statului, poate cu cea mai importantă putere de decizie din România. Între altele, este nevoie şi de o curăţenie a sistemului, înlăturându-i pe cei ce încalcă jurământul şi deontologia profesională, ocolind legea, denaturând adevărul şi spiritul de dreptate, pentru a apăra varii interese oculte. Sau poate că mulţi au primit diplome de studii în Drept de-a-mboulea, neavând habar de legislaţie. Şi s-a întâmplat din păcate după 1989-1995, când au apărut precum ciupercile după ploaie, facultăţile de Drept prin toate ungherele ţării, scoţându-se jurişti pe bandă rulantă. Mai exact, fabrici de diplome şi mulţi absolvenţi cu o precară pregătire de specialitate , atât în cunoaşterea principiilor fundamentale ale Dreptului, dar şi a legislaţiei actuale. Or, acum astfel de „titraţi” cu mari lacune în meserie, îşi asigură venituri din această muncă în calitate de procurori, judecători, avocaţi, jurist-consulţi, consultanţi juridici şi mediatori, poliţişti, ş.a.m.d., care pot influenţa într-un fel sau altul actul de justiţie, aducând astfel deservirii majore atât cetăţeanului, cât şi statului român, Nu de alta, dar unde va ajunge sistemul judiciar din România dacă nu ne constituim în partizanii adevărului şi dreptei judecăţi de valoare legislativă, lăsând nereformată această instituţie şi magistraţi dependenţi de anumite interese oculte ce se constituie la rândul lor într-o gaşcă sau alta, după mult clamatul paravan al independenţei şi inamovibilităţii justiţiei? Şi, iată că pentru acest mod dual de a lua decizii, mulţi români au ajuns să nu mai aibă nici un pic de încredere în „doamna” cu balanţa şi legată la ochi, care poate lovi cu sabia te miri în ce direcţie prin abuz şi exces de putere. Acesta este şi motivul pentru care însuşi Parlamentul va trebui să-şi ia în serios rolul şi să analizeze modul cum funcţionează justiţia în România, inclusiv prin a umbla la legile privind funcţionarea celei de-a treia puteri în statul român. Altfel nu putem vorbi decât de o prea-independentă justiţie ce îşi înclină mereu balanţa şi încotro unde nu trebuie să lovească cu sabia. Şi, evident tot în aceleaşi jocuri ale excesului de putere şi mereu deasupra societăţii, ceea ce poate dăuna grav pe termen lung existenţei statului de drept din România,
Vasile Irod
