Românii au ajuns cârcotași de profesie. Au sau nu au dreptate, ei toacă tot ce mișcă în acest colțișor de lume. Iar după ce ani în șir a fost distrusă și natura, acum o atacă și pe aceasta cu înverșunare, enervându-se pe tot ce este în jur, până la exasperare. Păi, așa-i românul croit, ca și atunci când plouă abundent sau soarele ne pârlește mai tare, oricine altul-i de vină, chiar și Luna-micuțul astru care orbitează Terra, deși dezastrele naturale sunt provocate tot de inconștiența și crasa neglijență a ființei umane. Este adevărat că la baza multiplelor perturbații atmosferice stă și timpul care se scurge îngrijorător de repede, pentru care savanții lumii au găsit și explicațiile științifice, fără ca omul să mai schimbe ceva. Dar, poate că cel mai mult ne deranjează timpurile realităților pe care le trăim acum tulburându-ne rânduielile mai totdeauna, dezamăgitoare, în primul rând, prin nesocotințele noastre umane, îmbibate de egoism, ipocrizie și răutăți, care au atins cel mai înalt nivel de “dezvoltare”, încât până și potaia de curte, cea credincioasă, și-a schimbat năravul și este ușor ademenită cu un os de furat sau de căpătat.
De altfel, românii trăiesc vremuri nebune și într-o neobarbarie, unde civilizația noastră strămoșească nu mai dă speranțe să reziste, țara fiind astăzi tot mai mult la mâna unor brute și mitocani, panglicari și farseuri, analfabeți sau cel mult sferto-semi-docți cocoțați pe funcții înalte, aruncându-i pe fraierii cei naivi, aburiți mereu de promisiuni, într-o existență bezmetică, penibilă și păguboasă. Și să nu te frământe sufletul când vezi cum proverbul nostru românesc “ai carte, ai parte” este mereu golit de conținut și că în România de azi valoarea nu mai contează, tronând în schimb imbecilismul și banul atât de rapace, dobândit prin șmen, furt și jaf la drumul mare de către găștile de țepari și impostori insolenți, aciuiți de atâta vreme sub flamurile mincinoase ale politicii multicolore și oportuniste postdecembriste. Și din păcate, antivaloarea în mult trâmbițata democrație românească continuă să fie neîmblânzită, chiar mai mult este garnisită cu studii aiuristice, masterate și doctorate la kilogram, semănând peste tot, de la vârfurile de putere și până jos la trepădușii scoși și ei din joben, prin aceleași modalități de “promovare” o crasă incompetență și nepricepere în cele mai diverse locuri și domenii de activitate. Și ne mai mirăm că în România merg lucrurile anapoda, de vreme ce nu mai contează adevărații specialiști și performanțele lor profesionale. Nu mai contează, pentru că dacă nu ești înregimentat politic și slugă la stăpânii de partid, sau dacă nu ai pilă, telefon greu sus pus și alte cele – mită, șpagă, șamd., atunci ești pierdut. Iar dacă, printr-o mare minune cerească, ajungi să-ți atingi un scop profesional, punându-ți toată pregătirea, priceperea și experiența profesională în slujba oamenilor și a țării tale, atunci încep șicanele din toate direcțiile, iar șefii invidioși te iau la ochi și te țin în cel mai bun caz încremenit în vreo schemă birocratică, trăind mereu cu bănuiala că “ăsta vrea să-mi ia locul”. Doamne, și în astfel de cazuri, de ce oare nu este posibil a ne proteja gândurile, onoarea și prețuirea faptelor noastre bune printr-o legiferare a moralității, reamintindu-ne măcar la ceea ce, într-un mod cinstit și drept, judecau străbunii noștri, reamintindu-le celor care ne conduc, despre ce se hotăra, într-un chip frățesc, legat de glie, “oamenii buni și bătrâni”.
Să fim, oare, blestemați a nu ne reveni, bunăoară, la nivelul învățământului românesc de altădată, cu motivația, respectul și farmecul cuvenit, de vreme ce de 30 de ani ne împleticim în tot felul de reforme aiuristice, care au afectat grav procesul de instruire și educație școlară? Să fi devenit România acel loc de lume în care modelele de viață sunt luate din hidoșeniile prezentului, al pseudo-educației, fiind sufocată țara de agramatism și incultură, de impostură și corupție, răutăți, dezbinare și ură, șamd.? Și să ne mai mirăm cât de complicată și mai ales cât de grea a devenit viața în Românica noastră, nereușind a ne regăsi spiritul de omenie, solidaritatea, responsabilitatea și performanța treburilor bine făcute și până la urmă o stare de normalitate pentru îndeplinirea unor idealuri comune pentru țară, pentru fiecare în parte. Doar așa vom avea liniștea necesară și deopotrivă bunăstarea sufletească și materială, recunoscându-ne și individual valoarea și locul cuvenit în societate. Abia atunci, poate că nici medicii nu ne vor mai pleca afară, nici tinerii valoroși și în general forța de muncă activă și creatoare, după cum și media românească se va scutura de pseudoziariștii, care precum niște căpușe și păduchi, fac politica editorială după cum le sunt dictate interesele dinăuntru și din afară, menținând în țară un permanent balamuc mediatic, cu efecte poluante asupra stării psihice a populației. Practic vom avea de a face mereu cu informații și dezbateri de presă pline de ipocrizii și de falsuri, adeseori cu “lătrături și dat la gioale” care incită la dezbinare, ură și violență. Și poate că cel mai grav lucru avem a-l constata în modul în care se lucrează asupra tinerilor, întunecându-le orice speranță de a rămâne și munci în țară, motiv pentru care aceștia, disperați și orbiți de iluzii fel de fel, se lasă duși pe meleaguri străine, unde se vede treaba, că nu “toți câinii au un covrig în coadă” și unde nici pe “râuri nu curge atâta lapte și miere”. Iar de la o astfel de abordare extrem de nocivă, dar mereu propagată, pleacă și conflictul între generații, inoculându-se ideea că populația vârstnică este “purtătoarea tuturor relelor” în România, de unde și suduirea bătrâneții, iar sloganul “Bătrânii ăștia ce mai vor” este unul dintre motivele pentru care se protestează în stradă și pretutindeni unde plouă cu un derizoriu de iz neo-fascist.
S-a mers până într-acolo, încât în România oamenii sunt împărțiți în buni și răi, în tineri frumoși și deștepți, iar de cealaltă parte sunt proștii, alături de bătrânii știrbi, urâți și asistați sociali. Atunci, oare, după zeci de ani de muncă în folosul țării, o pensie, adesea umilitoare înseamnă că oamenii bătrâni, bolnavi și neputincioși sunt nişte asistați sociali?
Și din păcate nu se vrea liniște și pace socială în România, balamucul continuând să se manifeste insolent și agresiv. S-a ajuns până acolo încât azi nu se mai înțelege nimeni cu nimeni, trăind într-un război total româno-român. Am ajuns chiar la o anomalie că omul, deși este parte a unei familii, șir de rude, colectiv de muncă, etc., să se simtă singur, dezamăgit și intens supus unor suferințe interioare. Sunt tot mai des căutate și cabinetele de psihologie și psihiatrie cu persoane care suferă de deznădejdi, de singurătate, scade dramatic natalitatea și populația pentru că România este mereu sub presiunea incertitudinilor existențiale de viață, dar și la mâna mișelească a unor cozi de topor, gata oricând să abandoneze interesele naționale pentru propriile meschinării și interese. Practic, putem vorbi de o pleavă politică care a nenorocit această țară, iar această stare de neo-barbarism nu poate să fie decât consecința goanei nebune și neloiale după bani, averi imense și multe alte privilegii de lux, la care amăreşteanul român nici măcar nu are dreptul să viseze. Altfel spus, setea de putere și puterea au devenit în România un mijloc clar de corupere, jaf și distrugere a țării și națiunii române, încât este tot mai evident că drumul românilor spre viitor seamănă tot mai mult cu un povârniș accidentat și plin de capcane mai greu, sau aproape imposibil de parcurs. În schimb, este în toi lupta politică pentru putere a unor trântori, incompetenți și corupți până în măduva oaselor, devenind în zilele noastre atât de murdară și spurcată, încât atât cei care ne conduc, cât și opozanții lor ahtiați după putere și ciolan nu dau doi bani pe cinstea și demnitatea umană, pe nevoile țării și ale oamenilor aflați mereu în nesiguranța zilei de mâine. Dar sunt la modă sloganurile electorale, superficialitatea și minciuna, am ajuns toți să nu ne mai întelegem și fiecare să tragă în altă direcție încât din pricina dezbinării statalitatea românească se află într-o mare primejdie. Pentru că nimănui nu-i mai pasă de țara asta, trăim într-o permanentă tăvăleală prin viață, lăsându-ne mereu pradă manipularilor și diversiunilor unor “tătuci” și cozilor lor de topor, încât biata noastră minte omenească, trăind într-o confuzie enormă, nu mai reușește să se dezmeticească. În rest, îi mai pasă cuiva de conștiința, de inimă generoasă și bun simț comun, trăind tot timpul cu patimă și mărșăluind continuu obosiți și lehămesiți, fără să ne mai dăm seama că existența noastră se scurge mai repede și decât nisipul din clepsidră?
În fine, marea nedreptate face legea în această țară mioritică, fiind dominată după cum mai spuneam, de incultură, impostură, vanitate și egoism, multă ură și corupție, al dracului de bine protejate chiar de către structurile instituționale la vârf ale statului român. Păi dacă, chiar președintele țării, guvernanții și toată șleahta politică, împinși de “strategiile” lor oculte de grup se încăpățânează să nu respecte Constituția și legile țării, aruncând rânduielile României în haos, atunci să ne mai mirăm că au dispărut și reperele necesare de conduită juridică, etică și morală, atât de necesare în păstrarea identității noastre naționale? Or, de aici nu mai este decât un pas mic până la nesupunerea generală, pentru că în tot acest timp de dispute și frământări interne, oamenii continuă să-și manifeste nemulțumirile față de cei care le conduc destinele, iar unul dintre sloganuri privind modul în care înțeleg să respecte ordinea, îndeamnă la nesupunere, adică: “atunci când nedreptatea devine lege, nesupunerea devine obligatorie”. Oare, la astfel de nenorociri să ne mai așteptăm, în rest avându-le pe toate, câtă vreme demnitarii cu funcții înalte sfidează legile țării, iar cei care protestează îndeamnă pe față la nesupunere civică, existând posibilitatea ca tot mai multe grupuri sociale, și chiar etnice să refuze a respecta Constituția și legile României? Să nu ne dăm încă seama că astfel de întâmplări extrem de nefericite ar fi o daună totală pentru poporul român? Asemenea nenorociri ne dorim, acceptând să trăim într-o neo-barbarie copleșitoare, până la urmă chiar din vina noastră, fiindcă românii s-au lăsat și continuă să fie fraieriți de setea de putere a altora, devenită astăzi un mijloc clar de distrugerea țării și națiunii române?!
Vasile Irod
