Sfâşiată de marile puteri, cernită şi îndurerată de tragediile războiului care nu mai conteneau pentru România din 22 iunie 1941, ţara se pregătea ca şi la 25 mai 1944, Ziua Eroilor, să-şi cinstească fiii căzuţi pe câmpul de luptă, sub tricolor, în bătăliile pentru libertate şi demnitate naţională. Directorul general al societăţii “Aşezământul Naţional Regina Maria pentru Cultul Eroilor”, aflată sub directa subordonare a Ministerului de Război şi fiinţând după Legea nr.2533 din 01 august 1940, continuatoare a tradiţiilor şi atribuţiunilor Societăţii “Mormintele Eroilor Căzuţi în Război”, înfiinţată în 1919 din iniţiativa generalului Radu Makarovitsch, înainta raport către ministrul de război, la 5 mai 1944. Din raport reţinem că „anul acesta Ziua Eroilor este pe 25 mai”, dar ţinând cont de împrejurări, sărbătorirea acestei zile nu poate avea loc, credem „după normele stabilite şi aplicate în anii anteriori”. Se sugera ca “ anul acesta să nu se provoace aglomerări şi afluenţe pe străzi”, dar ceremonialele să cuprindă “şi pomenirea odată cu ostaşii căzuţi şi a cetăţenilor victime ale atacurilor aeriene”. Proiectul programului comemorativ se încheia cu rugămintea ca “atât ziarele, cât şi Societatea de Radiodifuziune urmează ca respectiv să publice articole ocazionale şi să difuzeze un program în legătură cu această sărbătoare „. Răspunsul şefului oştirii şi al statului, mareşalul Ion Antonescu este edificator şi ferm: “Ziua Eroilor trebuie sărbătorită fără fast, însă solemn pe toată suprafaţa ţării cu participarea tuturor autorităţilor locale unde sunt dispuse. Participă de la ministru până la ultimul funcţionar. Eu voi participa la Bucureşti, la 8 dimineaţa la Cimitirul Ghencea”. Consemnările vremii dovedesc că ordinul s-a executat întocmai, în spaţii ample sunt consemnate prezenţa şefului statului, a preşedintelui Consiliului de Miniştri, generalilor şi demnitarilor de stat, a misiunii militare germane, a ataşaţilor militari japonezi şi italieni la Cimitirul Militar Ghencea, a doamnei Maria la Cimitirul Bălăneanu, precum şi a altor personalităţi la sărbătorirea Zilei Eroilor, pe întreg teritoriul românesc. Am consemnat acestea pornind de la cuvintele lui J.Prichter, că „ Amintirile sunt singurul rai de unde nu putem fi izgoniţi!”. O consemnare, care trebuie reţinută în mod expres, este cea din 26 mai 1944, adresată de Societatea „Sacră” de înmormântare şi binefacere a evreilor din Bucureşti, către Societatea „Cultul Eroilor” şi care consemna că de Ziua Eroilor „a organizat la Cimitirul Filantropia un serviciu divin pentru pomenirea eroilor care s-au jertfit pentru patrie„. Demn de reţinut este că solemnitatea „s-a desfăşurat în faţa reprezentanţilor Centralei Evreilor din România, a Societăţii -Sacre-, a comunităţilor şi a tuturor societăţilor şi instituţiilor organizate”, iar “după terminarea slujbei religioase, întreaga asistenţă împreună cu clerul a făcut o procesiune unde odihnesc eroii neamului. În aceeaşi zi şi la aceeaşi oră s-au oficiat slujbe religioase la toate templele şi casele de rugăciuni”. Documentul este semnat de preşedintele societăţii Fred Michelschm şi secretarul acesteia Simon Rivenozn. Când holocaustul era eveniment cotidian, când furnalele germane ale morţii topea evreimea europeană, etnicii din România îşi elogiau morţii căzuţi pentru patrie după acelaşi ceremonial şi la aceeaşi oră cu toţi eroii neamului românesc. Mărturiile sunt grăitoare, inatacabile şi nu pot fi ajustate politic sau după vremuri, ele sunt adevăruri istorice, aşa cum subliniază şi luceafărul poeziei româneşti : „Martirul, eroul şi înţeleptul sunt trei forme ale unei şi aceleiaşi substanţe : „ADEVĂRUL”. Toate citatele din material sunt extrase din documentele oficiale cuprinse în Arhiva „Cultul Eroilor” aflată în patrimoniul Muzeului Militar Naţional „Ferdinand I” până în anul 1996.
Întocmit: Gl.bg.(r)DĂNILA I.ION
Secretar General – A.N.V.R. București – Licențiat în științe istorice
