Călugărul vindecător Mihai Neamţu ne-a lăsat moştenire zeci de reţete de ceaiuri cu care el a tămăduit, în timpul vieţii, peste un milion de români.
Toţi îl ştiau cu numele de Unchiul Mihai. Era un călugăr de prin părţile Ardealului de Nord, hărăzit de Dumnezeu cu puteri vindecătoare. A salvat mulţi oameni de la intervenţii chirurgicale, prin tratamente cu plante. Pe lângă aceste ceaiuri de viaţă lungă, călugărul tămăduia suferinţa insuflând credinţa. Cei care i-au urmat sfaturile au ajuns să se bucure de viaţă. Unchiul Mihai nu mai e în lumea pământească, dar ne-a lăsat reţetele lui miraculoase. Ingredientele sunt acestea: plante şi rugăciune. Aşa a reuşit el să vindece peste un milion de români.
O viaţă pentru cei suferinzi
Călugărul Mihai Neamţu s-a născut la 12 octombrie 1924 în satul Prilog, judeţul Satu-Mare. Şi-a dedicat întreaga viaţă credinţei creştine şi a suferit prigoana comunistă, fiind izgonit de la Mânăstirea Bixadului. Din 1970, a început să meargă din sat în sat, ca să vindece oamenii cu ajutorul tratamentelor cu ceaiuri şi îndemnându-i la rugăciune. Cu timpul, vestea i s-a dus în toată ţara şi zilnic au început să vină sute de oameni bolnavi la Prilog. Toţi cei care l-au căutat au fost primiţi. Dar călugărul vindecător refuza bani pentru binele pe care-l făcea celor suferinzi. Programul de primire a celor bolnavi era de la ora 9 dimineaţa până târziu în noapte, astfel încât Unchiul Mihai, cum i se zicea, avea doar două pauze de masă pe zi. Chiar extenuat, continua să primească bolnav după bolnav. Nu se plângea niciodată de nimic, ca şi cum el n-ar fi avut nici un necaz. La 23 iunie 2000, s-a stins din viaţă la Prilog. La înmormântare au participat mii de pelerini, oameni care l-au iubit, l-au ascultat şi pe care i-a vindecat trupeşte şi sufleteşte. Aceşti credincioşi i-au ridicat Unchiului Mihai o biserică în gradina casei sale, sfinţită în 1997. Încă din timpul vieţii lui, biserica a devenit loc de pelerinaj pentru căutătorii de adevăr şi sănătate.
Minuni cu plante şi rugăciuni
Orice boală poate fi vindecată, cu excepţia bolilor aflate în ultimul stadiu. Aceasta era credinţa călugărului Mihai. El nu recomanda să se renunţe la terapia medicamentoasă aducătoare şi ea de efecte benefice. Spunea doar că medicamentele trebuie ajutate cu ceaiuri naturiste. În plus, îndemna la rugăciune. În modestia lui, credea cu toată convingerea că orice om are în el o părticică de Dumnezeu – de aceea, fiecare bolnav se poate vindeca. “Nu fiţi trişti, căci bucuria Domnului este Puterea voastră”, spunea el. Îi cunoştea bine pe toţi care î călcau pragul. Le răspundea la întrebări legate de boală, de tratamente, la întrebări legate de viaţa de zi cu zi. Cine urmează terapia indicată de Unchiul Mihai trebuie să ţină cont de câteva sfaturi generale. Ceaiurile se pot îndulci doar cu sirop natural de afine, lămâie, brad, zmeură, mure. Lichidele nu trebuie băute reci sau fierbinţi, la fel şi mâncarea. Periodic, bolnavul trebuie să facă analize şi controale medicale. Împărtăşania, luată conştient, conduce spre sănătate sufletească şi trupească.
Cele două ceaiuri de bază
Iată un ceai care este recomandat şi persoanelor sănătoase. Va revigora organismul şi va ameliora toate suferinţele. Nu are nici o contraindicaţie. Se iau câte trei linguri din fiecare plantă: frunze de alun, brusture, cicoare, coada-calului, coada-şoricelului, frunze de corn, frunze şi fructe de măr pădureţ, frunze de nuc, flori şi fructe de păducel, de porumbar, frunze de stejar, tătăneasă, flori de trifoi roşu, troscotel şi urzica. Se pun într-un săculeţ de pânză subţire, deasă. Se fierb două minute în 4 litri de apă. Ceaiul se toarnă intr-un cazan peste care se pun încă 8 litri de apă rece. Se stă cu mâinile şi picioarele în baia de ceaiuri timp de 20-25 de minute. In timpul băii se transpiră mult. Este preferabil să se facă seara înainte de culcare, produce somn profund. Plantele din săculeţ se pot folosi timp de 5 zile, după care se aruncă. Frunze de alun, cicoare, măceş, mentă, mur, muşeţel, mesteacăn, coada-şoricelului, pătrunjel, stejar şi trifoi roşu, câte trei linguri, se pun în săculeţ. Se fierb două minute în 4-5 litri de apă. Se face gargară pentru afecţiuni ale gâtului, dinţilor şi ale corzilor vocale. Se fac băi de şezut într-un lighean timp de 10-15 minute pentru hemoroizi şi dereglări menstruale. Ceaiul se bea pentru vindecarea majorităţii afecţiunilor.
Ceaiul care “taie” boala
Cele două ceaiuri de mai sus se folosesc în aproape orice suferinţă. În plus, călugărul recomandă şi tratamente ajutătoare. Contra căderii părului, se iau câte trei linguri din fiecare plantă: cimbrişor de câmp, coada-şoricelului, flori de trifoi sălbatic, salcie galbenă, salcie roşie, sunătoare, porumbar, urzică vie, alun, păducel, mur şi nuc. Amestecul se fierbe un minut în doi litri de apă. În fiecare seară se fac băi la cap. Nu se şterge părul, ci se înfăşoară capul cu un material din lână de culoare albă (o căciulă) şi se ţine până a doua zi dimineaţa. Un alt ceai care “taie” boala, acţionând în sensul vindecării: se ia cate o lingură rasă din: albăstrele, cătină, cicoare, ciuboţica-cucului, pătrunjel, pătlagină, salcie, porumb, plop, lumănărică, soc, vişin, vâsc, trei-fraţi-pătaţi, troscotel, urzică moartă. Se pun în 1,5-2 litri de apă care fierbe. Se lasă aproximativ două minute la fiert, după care se stinge focul. După ce se răceşte, se strecoară şi se poate bea. În timpul tratamentului nu se bea apă. Nu se ia mai mult de şase zile la rând. Ceai contra diareei: chimion, corn, grâu, iarbă mare, măceş, păducel, urzică vie, urzică moartă, dud, fasole, mesteacăn, răchitan, vâsc, volbură.
Ca să arăţi la 80 de ani ca la 50
Cu acest ceai, vom obţine o stare de linişte sufletească şi mai multă putere de muncă. Procesul de îmbătrânire este mult încetinit. Unchiul Mihai spunea că acest ceai băut permanent ajută persoana respectivă să ajungă la vârsta de 80 de ani şi să arate ca la 50. Trebuie băut 21-22 zile pe lună. Gustul e bun, iar în caz de îndulcire, aceasta se face cu miere. Ceaiul conţine cătina, ciuboţica-cucului, coada-calului, coada-şoricelului, cimbrişor, cireş, cruşin, dud, levănţică, muşeţel, măceş, mentă, mesteacăn, păducele. Se pune câte o lingură in 2 litri de apă aflată la fiert. Se beau, din 30 în 30 de minute, cate 50 mililitri sau se bea o ceaşcă de 250 de mililitri înainte şi una după masa de dimineaţă, de prânz şi de seară. O alta combinaţie cu acelaşi efect: păpădie, pătlagină, pătrunjel, pir, porumb, vâsc, volbură, traista-ciobanului, troscotel, urzica moartă, trifoi.
“Fumuri” pentru pietrele de la rinichi
Pentru probleme de canal urinar şi blocaj urinar, călugărul recomandă ceai concentrat de carpen, mesteacăn, vâsc, scai vânăt, îndulcit cu miere sau sirop natural. Pentru coloana vertebrală dureroasă, se amestecă spumă de lapte fiert cu coada-şoricelului, muşeţel şi pătrunjel şi se fierbînd apă. Se poate pune compresă 10 pe locurile dureroase. Pentru descompunerea pietrelor de la rinichi, ficat şi fiere: se ia câte un bob de răşină de brad şi clei de cais, cireş, piersic, vişin, prun. Se pun pe o plită încinsă sau pe jar. Se pune o pâlnie de metal peste conţinut, cu ţeava în sus. Se trage o gură de fum plină şi se înghite. Bolnavul va tuşi de patru ori la rând. Se iau patru guri de fum înainte de mâncare cu o oră, dimineaţa. După o jumătate de oră, se ia o linguriţă de ulei de măsline, apoi 100 ml de bere proaspătă şi 100 ml de apă cât mai sulfuroasă. După o jumătate de oră se poate mânca. (Va urma)
Ieftinie Nesfântul
