Vanilia este unul dintre cele mai preţioase condimente din întreaga lume. Vanilla fragrans este o plantă nativă din Mexic unde este cultivată intensiv şi în prezent, în scop comercial. În antichitate vanilia era folosită la fel de mult în special de popoarele de azteci care aromatizau cu vanilie o băutură regală din cacao, miere şi vanilie.
Pe lângă utilizările sale culinare vanilia este folosită şi în industria parfumurilor, în aromoterapie, precum şi la aromatizarea lichiorurilor şi a unor sortimente de ţigări.
Vanilla fragrans este o orhidee tropicală ce se agaţă cu rădăcinile sale de trunchiul copacilor, hrănindu-se cu seva acestora. Prezintă inflorescenţe lungi, în care florile galbene sau portocalii se deschid pe rând, câte una în fiecare zi, întreaga perioadă de înflorire fiind de circa 2 luni. Această plantă nu poate fi crescută în regiuni cu climat temperat decât în sere care reproduc cât mai bine mediul tropical. În aceste sere nu se cultivă în ghivece ci pe arbori exact ca în habitatul său natural.
În mod natural, polenizarea se realizează numai cu ajutorul albinelor mexicane şi păsărilor colibri care, hrănindu-se cu nectar sparg învelişul dur care separă pistilul de stamine.
Oamenii de ştiinţă din Europa au încercat extinderea arealului acestei plante şi în alte zone tropicale, inclusiv în medii artificiale, create special pentru cultura lor. Aceştia au reuşit oarecum să realizeze adaptarea plantelor, însă polenizarea nu s-a putut realiza până în anul 1841 când un fost sclav francez de pe insula Reunion, pe nume Edmond Albins a perforat învelişul separator, cu un beţişor subţire de bambus. Acest procedeu, care imită modul natural în care păsările colibri şi albinele mexicane împrăştie polenul orhideei Vanilla, s-a păstrat până astăzi. Floarea de vanilie produce in circa nouă luni aşa-numita „păstaie de vanilie” care conţine seminţele şi care la început este colorată în verde. Aceasta se recoltează în momentul în care capetele ei se îngălbenesc. După recoltă păstăile sunt spălate cu apă caldă şi uscate la soare, două săptămâni. După evaporarea completă a apei şi deshidratarea lor, păstăile sunt uscate în continuare încă două luni, la întuneric. După acest proces devin brun-închis, uşor uleioase ăi extrem de parfumate.
Vanilia ca şi condiment provine din aceste păstăi, lungi de circa 20 cm ce conţin seminţele mici de culoare neagră. Pereţii interni ai acestor păstăi secretă o substanţă galbenă şi vâscoasă cu miros dulce, plăcut, destul de puternic. Vanilia originară din Madagascar şi Mexic este cea mai calitativă, fiind considerată net superioară celei produse în Indonezia sau Tahiti.
Industrial, prin filtrarea alcoolului prin păstăile tocate se obţine esenţa de vanilie. Aceasta este destul de puternică fiind necesar utilizarea a doar câteva picături pentru aromatizarea deserturilor.
Vanilia are un efect calmant, şi asta chiar şi când este doar mirosită. Chiar dacă nu ne dăm seama, ea reduce presiunea arterială şi relaxează muşchii. Din acest motiv este bine ca să avem esenţă de vanilie în casă şi presărăm câteva picături într-un vas cu apă fierbinte.
Dar vanilia are şi un efect calmant asupra stomacului. Deci când ne doare stomacul putem să bem un ceai de vanilie, sau să adăugăm câteva picături de esenţă de vanilie la un alt ceai. Vanilia se poate folosi drept calmant pentru stomac şi cu alte ocazii. Avantajul este că vanilia este o substanţă blândă cu stomacul nostru şi nu este un medicament agresiv. Normal că din acest motiv nu poate să fie un tratament de sine stătător, ci un adjutant de încredere.
Să nu credeţi însă că dacă mâncaţi îngheţată cu vanilie veţi avea un astfel de efect. Vanilia sintetică nu are proprietăţi medicinale. Tot din timpuri străvechi s-a descoperit că vanilia are şi un puternic efect afrodisiac. Acest lucru este confirmat în anul 1962, când, conform unui studiu experimental desfăşurat în Germania, un număr de 342 de subiecţi au fost vindecaţi de impotenţă în urma administrării unor medicamente ce conţineau extract de vanilie.
Cristina Răscol
