Frasinul (Fraxinus) este un gen de plante din familia Oleaceae, originar din regiunile temperate ale emisferei nordice. Cuprinde circa 65-75 specii de arbori şi câteva de arbuşti. Specia comună în Europa, răspândită şi în România, este Fraxinus excelsior. Atinge înălțimea de 40 metri.
De la frasin se colectează frunzele, scoarţa, mugurii şi fructele.
Frunzele de frasin se colectează doar de pe exemplarele aflate la depărtare de zonele poluate, strunjindu-se foliolele de pe axul lor principal. Perioada optimă de recoltare corespunde calendaristic lunii mai şi iunie. Uscarea se realizează în spaţii aerisite, curate şi întunecoase.
Scoarţa de frasin se taie cu briceagul “în fluier” de pe crengile de 2 ani, primăvara devreme la pornirea arborelui în perioada în vegetaţie. Această materie primă se uscă într-un singur strat în locuri aerisite mai calde.
Mugurii, care sunt de fapt frunzele foarte tinere ale frasinului, aflate în stadiul primar, când încă foliolele nu sunt autonome, se culeg în aprilie, după ce florile încep să cadă. Ei nu se uscă, ci se întrebuinţează în stare proaspătă, fie administrându-se sub imediat sub formă de infuzie, fie folosindu-se pentru obţinerea unei tincturi.
Seminţele de frasin se extrag din samarele încă nemature (verzi), utilizându-se, de asemenea, în stadiul proaspăt.
Proprietăţi terapeutice
Efectele exercitate de frasini asupra organismului uman, în funcţie de materia primă utilizată, sunt următoarele:
Frunzele sunt:
– diuretice,
– diaforetice (sudorifice).
– uşor laxative
– antigutoase
– cicatrizante şi antihemoragice (datorită unei chinone cu structură asemănătoare vitaminei K),
– antinflamatoare pentru intestine.
Scoarţa prezintă proprietăţi:
– antioxidante.
Mugurii prezintă efecte:
– antigutoase,
– hipocolesterolemiante.
Seminţele sunt:
– afrodiziace.
Infuzia de frunze de frasin – se prepară dintr-o lingură de material mărunţit la 200 ml apă, conţinând principii active (acid ursolic, chinone, etc.) care ajută la eliminarea acidului uric şi care exercită o acţiune favorabilă asupra ţesuturilor conjunctive. Se recomandă a fi administrată, în unele dereglaje şi tulburări ca: litiază urinară urică, gută, uremie ridicată, reumatism, artrite, artroze, artritism, celulită. S-au observat îmbunătăţiri vizibile la pacienţii care sufereau de dureri articulare asociate cu edem, după administrarea unui tratament pe bază de frunze de frasin.
Datorită efectului cicatrizant, ceaiul de frunze de frasin, este indicat în fazele liniştite ale ulcerului gastric sau duodenal. În mixturi oficinale, frasinul ajută la combaterea metroragiilor.
Folosit în alternanţă sau în amestec cu alte plante, ceaiul din frunze de frasin combate constipaţia. Ca laxativ se recomandă utilizarea pulberii de frunze în amestec cu alte prafuri vegetale (cruşin, cicoare, fenicul, volbură).
În toate indicaţiile interne, se beau câte două căni cu ceai pe zi, de preferinţă între mese.
Extern, folosită sub formă de băi locale, infuzia concentrată realizată din frunzele frasinului (15 linguri la un litru de apă apă), ajută la tratarea leucoreei, hemoroizilor şi a rănilor greu vindecabile. Aplicaţiile externe sunt utile şi în cazul unor arsuri proaspete.
Decoctul din scoarţa de frasin (2 linguri la 500 ml apă – se fierbe până ce apa scade la jumătate), se administrează, în 2-4 porţii mici zilnice, în reumatism, gută şi îmbătrânire precoce. De asemenea, ceaiul de scoarţă de frasin ajută la scăderea “colesterolului rău”.
Ceaiul din muguri proaspeţi sau tinctura de muguri, prezintă efecte favorabile în gută şi în hipercolesterolemie.
Tinctura de seminţe de frasin stimulează apetitul sexual la bărbaţi şi împreună cu alte preparate, poate combate sterilitatea masculină.
Nu se indică administrarea preparatelor fitoterapeutice pe bază de frasin, în enterocolite.
Mierea extraflorală (de mană) provenită de la frasini prezintă proprietăţi apiterapeutice. Acest produs apicol, exercită efecte laxative şi antiinflamatorii asupra tubului digestiv.
Pentru protecţia plantelor înrudite rare, se recomandă evitarea recoltării materiei prime care provine de la frasinul de câmp şi frasinul pufos.
Selecţie realizată de Daniela Scafeş
