Denumire ştiinţifică: Petroselinum hortense.
Prezentare. Fiind o plantă bianuală, pătrunjelul aparţine familiei umbeliferelor. Fiind o plantă de cultură, pătrunjelul nu-i creditat de toate dicţionarele ori ghidurilor despre plante medicinale astfel. El este de două feluri: pentru frunze şi altul pentru rădăcină. Ambele soiuri au rădăcină pivotantă, consistentă, uneori îngroşată şi lungă până la 30 de centimetri. Frunzele sunt penat-sectate, cărnoase şi onctuoase, peţiolate. Pătrunjelul înfloreşte pe tot timpul verii celui de-al doilea an de vegetaţie, când face şi seminţe care fie se lasă să se scuture pe sol, fie se recoltează pentru semănarea din celălalt an sau pentru uz medicinal. Inflorescenţele se aseamănă cu o umbrelă. Deşi este o plantă cultivată în grădini, pătrunjelul la fel ca şi mărarul se poate sălbătici.
Folosit pentru uz alimentar, el se poate şi recolta şi pentru uz medicinal. Atât frunzele, cât şi seminţele.
Substanţele active importante: conţine vitaminele A, B şi C (pătrunjelul fiind foarte bogat în vitamina C), săruri minerale şi ulei esenţial.
Întrebuinţări şi recomandări. Şi cel din mâncăruri, dar şi ceaiurile de pătrunjel (infuzie în cazul frunzelor ori decoct în cazul rădăcinii), el are efecte hipotensive, excitante şi revigorante.
Se cunoaşte şi se recunoaşte de către specialişti că pătrunjelul reglează activitatea ficatului. Este indicat în astenie pe tot timpul anului, nu doar în astenia de primăvară, la tulburările de nutriţie, anxietate, infecţii, reumatism, gută, având o puternică influenţă benefică şi în funcţionarea tractului gastro-intestinal şi al căilor respiratorii. O cură îndelungată cu pătrunjel purifică sângele, deci elimină numeroase boli, fiind un detoxifiant activ, un eficient depurativ şi tot timpul la îndemână. Pătrunjelul nu dispare nici iarna şi mai poate fi cultivat şi în camerele de locuit.
Contraindicaţii. Nu are de nici un fel! Altfel, n-ar fi folosit de gospodine la ciorbe şi supe.
ION PREDOŞANU
