Denumire ştiinţifică: Rozmarinus officinalis.
Denumire populară: mirtin, rojmalin, rusmarin, etc.
Prezentare. Rozmarinul este un semiarbust peren, ce face parte din familia laminaceelor, fiind de origine mediteraneană, unde creşte spontan. Poate fi şi o plantă de cultură, fie în grădină sau vase mai mari, cu gaură sau găuri pe fundul vasului pentru scurgerea apei. Rozmarinus este denumirea ştiinţifică, derivată din latina populară, adică latina veche şi înseamnă „roua mării”, datorită culorii albastru pal a florilor şi datorită faptului creşte de regulă în apropierea mărilor.
Întrebuinţări. În mod tradiţional, rozmarinul este folosit pentru îmbunătăţirea memoriei, fiind un simbol al amintirilor şi prieteniei. Grecii antici ardeau rozmarinul spre a alunga spiritele rele şi bolile. Într-o tradiţie similară, crenguţele de rozmarin erau aşezate sub pernă pentru a alunga coşmarurile.
Se consumă fie sub formă de preparate, firma HOFIGAL îl cultivă şi extrage uleiuri esenţiale de rozmarin, iar FARES Orăştie produce ceaiuri pentru a fi infuzate. Intern se utilizează pulberea rezultată prin măcinarea frunzelor şi lăstarilor printr-o râşniţă, ca adjuvant în vertij(ameţeală), migrene, insuficienţă circulatorie periferică şi cerebrală la persoane vârstnice şi nu numai, care au tulburări de circulaţie şi de memorie, surmenaj psihic şi intelectual, afecţiuni hepatobiliare, indigestie, colici abdominale, hipercolesterolemie, arteroscleroză, hipoertensiune arterială, gută, reumatism. Se ia câte o jumătate de linguriţă rasă pe stomacul gol, de patru ori pe zi. Planta se ţine sub limbă 1-15 minute, după aceea se înghite cu apă.
Extern se utilizează sub formă de cataplasme ca adjuvant în reumatism, artroze, dureri musculare, sciatică, nevralgii.
Rozmarinul are beneficii de-a dreptul miraculoase.
Contraindicaţii: în sarcină, alăptare, la copii mici cu alergii la rozmarin. În doze mari, de peste 15 g pe zi produce greaţă, crampe abdominale, nefrite.
ION PREDOŞANU
