Este cea mai folosită plantă medicinală din lume. Anual, pe glob sunt consumate peste trei sute de mii de tone. Efectele sale terapeutice foarte puternice sunt recunoscute chiar şi de către cei mai înverşunaţi adversari ai terapiilor naturale.
Se mai numeşte popular şi odolean sau guşa porumbelului. Este o plantă ierboasă, înaltă de un metru – un metru şi jumătate, care creşte spontan, în locurile umede, cu pământ afânat, din zonele de deal şi de munte. Are florile de un roz palid, cu un miros slab-dulceag, la fel ca şi frunzele. Rădăcina este puternică şi bine dezvoltată (în ea sunt depozitate peste iarnă substanţele de rezervă), având şi ea un miros specific: dulceag-înţepător şi destul de neplăcut, uşor emetic (vomitiv).
Tratamente cu valeriană
Insomnie
Administrarea tincturii de valeriană înlătură dificultatea în a adormi, micşorează semnificativ procentul de treziri nocturne, favorizează apariţia fazei de somn profund fără vise (etapa cea mai odihnitoare a somnului). Se fac tratamente de câte 6 săptămâni, în care se administrează seara, la ora 7, şi apoi înainte de culcare, câte o linguriţă de tinctură, diluată cu puţină apă.
Tinctura de valeriană se prepară astfel: se pun într-un borcan cu filet douăzeci de linguri de pulbere de rădăcină de valeriană, peste care se adaugă două căni (500 ml) de alcool alimentar de 70 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă vreme de două săptămâni într-un loc călduros, după care maceratul obţinut se filtrează şi se pune în sticluţe mici, închise la culoare.
Crampe musculare
Este eficientă în combaterea contracturii musculare dureroase, care apare datorită supra-efortului fizic şi, mai ales, datorită încordării psihice. Se administrează, atunci când este nevoie, câte 1-2 căni de infuzie combinată pe zi, pe o perioadă nu mai lungă de trei zile.
Infuzia combinată: Se pun la macerat 3-4 linguri rase de rădăcină de valeriană mărunţită în jumătate de litru de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în jumătate de litru de apă, vreme de cinci minute, după care se lasă să se răcească şi se filtrează. În final se amestecă cele două extracte, obţinându-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseşte intern (1-2 căni pe zi).
Gastrite care apar pe fond de stres, de suprasolicitare nervoasă – se administrează infuzie combinată de valeriană, câte o cană (300 ml), care se bea în reprize, pe parcursul unei zile. Un tratament durează 12 zile, cu 5-10 zile de pauză.
Depresie – se recomandă o cură de 15-30 de zile cu valeriană, pentru pacienţii ce duc lipsă de exerciţiu fizic ori mental, precum şi pentru cei care nu au parte de o relaxare adecvată, manifestând din această cauză stres asociat cu depresie şi astenie. Se administrează câte o jumătate de linguriţă de pulbere dimineaţa la ora 8, seara la ora 19 şi cu puţin timp înainte de culcare. În doze normale, valeriana dă foarte rar reacţii adverse, care constau în somnolenţă şi – uneori – uşoară senzaţie de vertij. Depăşirea acestei doze produce însă efecte cum ar fi: senzaţii de ameţeală, lipsă de concentrare şi coordonare, dureri de cap etc. În medicina populară românească, valeriana era considerată cea mai puternică armă pentru alungarea tuturor spiritelor rele.
Selecţie realizată de Daniela Scafeş
