Săptămâna portocalie

Ne aflăm sub impactul dublei pedepse karmice a poporului japonez, lovit atât prin forţa telurică a cutremurului devastator cât şi prin uriaşul potop tsunami, cărora li se mai adaugă încă alte pierderi economice în cascadă, între care şi explozia centralei nucleare de la Fukushima. Ţara cu cea mai puternică economie a lumii este doar la un pas de prăbuşire totală, dacă nu cumva faliile de sub insulele japoneze vor înclina către adâncuri pământul ţării soarelui răsare.

La noi nici măcar atitudinea de compătimire nu este cea adecvată unui asemenea moment grav şi, ca unul care prin marele cutremur din 1977, cred că a sosit momentul să ne facem curăţenie în suflete şi mai ales dorinţe. Trăim într-un timp în care un număr mic de oameni îşi doresc puterea şi, după ce o obţin, arată că nu ştiu ce să facă cu ea. Aceşti oameni nu au curajul să respecte rugăciunea universală „Tatăl nostru”, pentru că acea rugăciune ne învaţă pe noi, muritorii de rând, să iertăm. Am constatat că nici bogaţii şi nici săracii din România nu ştiu să ierte şi nici să fie generoşi. Japonezii din zonele afectate de seism, aceia care au scăpat, nu mai au nimic în afară de credinţa că pot să o ia de la capăt, pot să-şi reconstruiască viaţa şi pot să refacă ţara distrusă din mânia lui Dumnezeu, aceasta dacă şi ei, japonezii, se închină aceluiaşi Dumnezeu universal ca şi noi.

Văzând, prin puterea tehnicii, cât de mare este forţa naturii, am înţeles că luptele pământene pentru putere nu sunt decât nişte jocuri fără importanţă pentru istoria lumii. Ne aflăm în săptămâna portocalie, deoarece pe 19 martie pedeliştii gorjeni ar trebui să finalizeze alegerile pentru filiala judeţeană a partidului, acolo unde mai mulţi lideri de partid cred că se va sfârşi hegemonia lui Ionel Manţog. Dacă ar fi să judecăm după legile firii ar trebui să ne întrebăm ce fel de surse de venituri a avut Ionel Manţog în toţi aceşti ani, dacă el a fost ba fără serviciu, ba lefegiu. Mai este nevoie să spunem ceva despre modul cum şi-a câştigat banii? Că doar nu era să vină toată economia Gorjului să-i depună obolul la picioare, ca el să aibă de unde investi bani în presă şi în politică. Am o rezervă şi în ceea ce priveşte sindicalizarea partidului, gândindu-mă că în urmă cu 10-15 ani fiecare mare lider de sindicat şi-a trucat alegerile şi stabilitatea, cumpărându-le. Nu ştiu ce a făcut Ruşeţ. L-am văzut la Mătăsari, regizând şi conducând alegerile unei uniuni sindicale pe care cred că a şi pus-o la punct ca să funcţioneze pe perioada detaşării lui în politică. Nu cred că oamenii aceia au fost atât de bine educaţi ca să nu lase să transpire nimic, nici o nemulţumire. Cred că Ruşeţ a testat terenul şi a procedat într-o manieră justă, atribuindu-le fiecăruia locul şi statutul pe care îl meritau, aceasta după lungi negocieri şi tratative. Ruşeţ a imprimat o lege a respectului de la om la om şi, dacă va veni cu aceeaşi soluţie şi în politică, bineînţeles dacă partidul nu va hotărî altceva, este clar că reconstrucţia PD-L-ului poate să fie următorul lui succes. Desigur, în aceste momente nu este uşor, pentru că Ruşeţ trebuie să adune oamenii şi să împace caracterele, un examen extrem, extrem de dur care nu se poate face atunci când partidul se află pe val şi este plin de oportunişti. Senatorul mai are de rezolvat şi problema candidatului cu şanse la preşedenţia Consiliului Judeţean, şi selecţia candidaţilor de primari şi de consilieri locali sau judeţeni. Pentru aceasta are aproape un an de zile la dispoziţie, poate cel mai greu an al evoluţiei sale ca lider sindical şi politic, dacă va fi ales preşedinte al PD-L Gorj. I-am urmărit încă de la alegeri demersurile sociale, adresabilitatea, corectitudinea şi nu se poate spune că Ruşeţ ar fi gafat esenţial. Evident, mici greşeli există, dar numai cine nu munceşte nu greşeşte, iar Ruşeţ a fost şi rămâne un om muncitor, care ţine seama de toate sfaturile şi care îşi selectează oamenii după principii aproape morale. Să vedem ce se va întâmpla, şi vom reveni cu analize finale pentru traseele portocalii ale politicii din Gorj.

Constantin Bunilă