În Duminica a 27-a după Rusalii (4 decembrie 2016), Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un ales sobor de preoți și diaconi în frunte cu Părintele protopop, Pr. Ionel Câmpeanu, a săvârşit Sfânta Liturghie la Hramul Bisericii «Sfânta Varvara» din Tg. Jiu, Protopopiatul Târgu Jiu Sud.
“Mitropolitul Olteniei a fost mulțumit de modul în care a fost primit în mijlocul familiei noastre de credincioși”
Sfântul lăcaș este situat în Cartierul «Primăverii» din Municipiul Tg. Jiu și este considerată o biserică a sindicatului minerilor gorjeni, a cărei piatră de temelie a fost pusă la 4 decembrie 2011 și care a fost sfințită peste doi ani. Acordurile la strană au fost asigurate de către Grupul psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Mucenic Dimitrie» din Craiova și cu acest prilej au fost hirotoniți preot, Părintele Antonie Giungală, pe seama Parohiei Câlcești și diacon Emil Manda. La sfârșitul oficierii Sfintei Liturghii a fost săvârșită slujba de pomenire a ctitorilor sfântului lăcaș, iar Preotul Paroh Cosmin Barză a subliniat că “Prezența Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit, dr. Irineu în mijlocul nostru, ne face mari, ne face mai puternici! De multe ori singurătatea ne apasă din cauza îndepărtării noastre de Dumnezeu, dar, astăzi, Mântuitorul Iisus Hristos S-a pogorât în mijlocul nostru, ca să pescuim duhovnicește”, iar la sfârșitul sărbătorii, în cuvinte emoționante și pline de sensibilitate, d-na director Carmen Turtoi ne-a spus: “Suntem fericiți că am trăit cu toți o asemenea sărbătoare, iar bucuria noastră cea mai mare o constituie însuși faptul că Mitropolitul Olteniei a fost mulțumit de modul în care a fost primit în mijlocul familiei noastre de credincioși”!
“Omul este cu mintea la Dumnezeu, dacă el este credincios”
În cuvântul de aleasă învățătură duhovnicească prezentat în fața credincioșilor prezenți la slujbă, 
Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu a vorbit mai întâi despre semnificația Pericopei Evanghelice a uneia dintre minunile săvârșite de către Mântuitorul Iisus Hristos, prin «Vindecarea femeii gârbove», o vindecare, cum a făcut multe Mântuitorul în timpul vieții sale pământești, prin care tragem concluzia că boala, suferința, reprezintă o legătură invizibilă, cum spune Sfântul Evanghelist, «un duh de slăbiciune», un duh de neputință, o legătură a diavolului, mai ales că omul, prin păcat, ajunge precum femeia din Evanghelie, adică, adus de spate, încât să privească numai spre pământ. De aceea: “Sfântul Evanghelist prezintă femeia gârbovă, femeia, am zice noi, cocoșată, și vrea să arate că sufletul și trupul nostru sunt înclinate spre patimile nenumărate, care satisfac pântecele nostru și poftele noastre. Ele se întipăresc în mintea noastră, și cu cât omul stăruie în aceste patimi, cu atât el se gârbovește și mai mult. Acest semn de slăbiciune este, cum spune Sfântul Evanghelist, o legătură a diavolului. Omul nu poate fi adus la o asemenea neputință, dacă el este curat, dacă el este cu mintea la Dumnezeu, dacă el este credincios. Ca să fie îndreptat spre această patimă, omul folosește multe ascunzișuri și ispite ale sale. În primul rând, rătăcește cu gândul, îi slăbește mintea, zicem noi, îi distorsionează înțelepciunea și îl îndreaptă cu înțelegerea spre lucrurile pământești și trecătoare, se amestecă ușor cu aceste lucruri nefirești ale trupului, în așa fel încât «aburii» patimilor ademenesc și apoi amețesc mintea care se coboară în cele de jos, pentru că mulți își pun nădejdea în mâncare și băutură, considerând că fără de acestea nu ar putea trăi! De asemenea, își pun nădejdea în poftele trupești și consideră că e cu neputință a trăi fără aceste patimi destrăbălate. Și cei care sunt «bolnavi» de lăcomia pântecelui, ca și cei apăsați de destrăbălare și de curvie, îi asupresc pe alții și îi consideră ca și ei” a reiterat Arhieria sa, fiindcă omul se acoperă de aceste patimi care devin cea de-a doua natură a sa, cu precizarea că omul păcătos gândește numai în sensul și în direcția patimilor care îl stăpânesc!
“Sfânta Varvara nu este numai muceniță, dar este și fiică a Împăratului Ceresc”
Chiriarhul bisericilor din Gorjul nostru drag a dezvoltat conținutul Pericopei Evanghelice a «Vindecării femeii gârbove», apreciind că ne place să știm fiecare, cât de bine ne simțim, când am scăpat de o boală, când am scăpat din gura iadului, din ghearele morții și din această osândă a bolii celei veșnice, iar cu cât mai mult ne vom bucura de această fericire veșnică, cu atât vom scăpa de osânda care se cuvine celor păcătoși, fiindcă ne curățim de tot lucrul rău prin Sfânta Spovedanie, ca noi să fim «izbăviți de cel viclean», iar pentru că purtăm nume de sfinți, noi înșine avem un înger păzitor și suntem permanent apărați de această putere dumnezeiască, zi și noapte, iar printre acești sfinți o avem și pe Sfânta Varvara, care nu este numai muceniță, dar este și fiică a Împăratului Ceresc: “Aleasă și binecuvântată de Dumnezeu, pentru că L-a primit pe Mirele Ceresc și s-a făcut mireasă a Lui! Nu a cedat celor pământești și nici poftelor trupești. Pe toate le-a călcat în picioare, pentru că avea să primească, în schimbul acestei vieți, doar viața cea veșnică, viață care nu se compară cu nimic din lumea aceasta. Bunurile cerești sunt atât de hrănitoare, că nu le pierzi niciodată! Ele nu au capacitatea de a te goli de ceva, ci, dimpotrivă, de a te umple de Dumnezeu, și există o sete duhovnicească și o «foame» sufletească de a fi permanent în legătură cu Dumnezeu. Deci, Sfânta Varvara a ales ca să fie mireasa Lui Hristos, să-L iubească pe Mântuitorul, să se chinuiască pentru El! Așadar, vedem că și femeile sunt biruitoare, ca și bărbații, în această luptă, pentru că Dumnezeu face ca în slăbiciune să se arate puterea, pentru a ne învăța și pe noi 
să biruim păcatul și moartea, cum vedem pe Sfânta Varvara că zdrobește capul diavolului, că îl leagă, pentru că ea a privit întotdeauna la Mântuitorul Hristos! E o mare fericire și o mare mulțumire sufletească, atunci când omul învinge pe cel rău și se întărește și mai mult pe calea mântuirii. Pentru aceasta, Dumnezeu i-a lăsat pe sfinții Săi ca să facă minuni, iar prin Sfânta Varvara se săvârșesc multe minuni, semne minunate prin care înțelegem că ochii noștri trebuie să se deschidă și să vedem cât de importantă este viața închinată Lui Dumnezeu”, așa cum spunem la Sfânta Liturghie, «toată viața noastră Lui Hristos Dumnezeu să o dăruim!», a întărit prin învățăturile sale Mitropolitul Olteniei.
“Credința este aceea care zidește «Casa Lui Dumnezeu»”
În încheierea cuvântului său de aleasă învățătură duhovnicească, ÎPS Părinte dr. Irineu a concluzionat că Sfânta Varvara se roagă în permanență pentru noi și rugăciunile sale vor fi ascultate și pentru parohia aceasta și pentru cei care au uitat că aici trebuie să fie o biserică frumoasă, pentru că ajungem să aflăm că unii se dovedesc îndărătnici ca să zidească biserica aceasta, ca și alte biserici, dar, să avem și curajul nostru exprimat prin rugăciune, pentru că: “Sfânta Varvara așteaptă de la noi mai multă rugăciune și mai multă stăruință! Zidirea unei biserici se face în primul rând cu credință, deoarece credința este aceea care zidește «Casa Lui Dumnezeu», pentru că noi suntem «pietrele vii», noi suntem «cărămizile» care au conștiință și care suntem lăsați în mâna Lui Dumnezeu, să ne construim un edificiu care dăinuie și care nu se ruinează niciodată și nu se strică! În biserica aceasta, suntem convinși că trebuie să ne rugăm la Sfânta Varvara, atât pentru întărirea noastră, cât și pentru trezirea altora, cei care au adormit întru Domnul, minerii care au sfârșit fiecare la locul său, acolo unde i-a chemat Dumnezeu! Sfinții noștri au nevoie de rugăciunea noastră, au nevoie de insistența noastră înaintea Lui Dumnezeu, căci, Preabunul Stăpân primește dragostea noastră. El primește eforturile noastre, primește stăruințele și nădejdile noastre, și în mod sigur, ne dă ajutorul Său la vreme potrivită, așa cum fructele se coc pe parcurs, pentru ca ele să fie bogate în dulceața atât de folositoare și necesară vieții noastre pământești. Biserica noastră crește permanent, pentru că «Tatăl a zidit-o, Fiul a întărit-o și Sfântul Duh a sfințit-o»! Deci, Biserica este a Preasfintei Treimi, a Mântuitorului Iisus Hristos, este Casa Domnului, care nu se va birui niciodată de vreo mână păgână sau rău intenționată din lumea aceasta, iar «piatra din capul unghiului», care este Mântuitorul Iisus Hristos, va birui negreșit! Biruința noastră este în Domnul nostru Iisus Hristos, în credința și în rugăciunea noastră, în mijlocirea sfinților, a Sfintei Varvara, care este purtătoare de biruință, ajutătoare și mult folositoare! Dumnezeu să primească sfintele rugăciuni ale noastre și Sfânta Varvara să ne fie întotdeauna de folos, Amin”!
Profesor, Vasile GOGONEA
