Şi astăzi, 20 iulie 2017, îl sărbătorim pe Sfântul Slăvit Prooroc, Ilie Tesviteanul, văzătorul cel slăvit, râvnitorul după Dumnezeu, mustrătorul împăraţilor celor fără de lege, învăţătorul poporului celui depărtat de la Dumnezeu, pedepsitorul proorocilor mincinoşi, minunatul făcător de minuni şi râvnitor către Dumnezeu, cel căruia stihiile i s-au supus şi cerul i-a dat ascultare, marele plăcut al Lui Dumnezeu, a celui ce petrece până acum în trup şi va să fie, ca o înainte cuvântare, înainte mergător la a doua venire a Lui Hristos. Sfântul Ilie a fost fiul lui Sovac, un preot al Legii Vechi, care locuia în cetatea Tesve, din Galaad (Israel), iar de la numele acestei cetăţi avem şi numele prorocului de Tesviteanul. La naşterea sa, preotului Sovac i s-au arătat în faţa ochilor minţii nişte bărbaţi îmbrăcaţi în haine albe, vorbind cu pruncul, învelindu-l pe el cu foc şi băgându-i văpaie de foc în gură, ca să mănânce. Aceasta văzând-o tatăl său şi spăimântându-se, s-a dus la Ierusalim şi a spus preoţilor vedenia sa, iar unul dintre acei preoţi, bărbat mai înainte-văzător, i-a zis: «Omule, nu te teme de vedenia aceea pentru pruncul tău, ci, să ştii că el va fi locaş al luminii darului Lui Dumnezeu şi cuvântul lui va fi ca focul de puternic şi de lucrător. Râvna lui către Domnul şi viaţa lui vor fi bineplăcute Lui Dumnezeu, şi va judeca pe Israel cu sabie şi cu foc», iar Domnul, Preamilostiv şi iubitor de oameni, biruindu-se de îndurările Sale şi văzând primejdia popoarelor şi pieirea tuturor vieţuitoarelor, voia să trimită ploaie pe pământ; dar se oprea, făcând voia proorocului, ca să nu fie mincinoase cuvintele care le zisese: “Viu va fi Domnul, că nu va pogorî ploaie sau rouă pe pământ, decât numai prin cuvântul gurii mele”, şi zicând acestea, el era cuprins cu atâta râvnă după Dumnezeu, încât nu se cruţa nici pe sine; căci ştia că, dacă va lipsi hrana de pe pământ, atunci şi el va răbda aceeaşi foamete ca şi celelalte popoare. Dar, nu se îngrijea de aceasta, că mai bine voia să moară de foame decât să miluiască pe păcătoşii care nu se pocăiau şi erau ca nişte vrăjmaşi ai Lui Dumnezeu. De aceea, Sfântul Ilie, proorocul Lui Dumnezeu, fiind luat cu trupul în carul cel de foc, până acum este viu în trup, păzindu-se de Dumnezeu în locaşurile raiului. El a fost văzut în Tabor de cei trei Sfinţi Apostoli în vremea Schimbării la Faţă a Domnului şi iar se va vedea de către oamenii cei muritori trupeşte, înaintea venirii a doua pe pământ a Domnului, iar atunci, nu numai ca prooroc, dar şi ca mucenic în ceata sfinţilor, se va învrednici de mai mare cinste şi slavă, de la dreptul dătător de plată Dumnezeu, Cel Unul în trei feţe, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Căruia se cuvine cinstea şi slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin! Şi astăzi, 20 iulie 2017, îl sărbătorim pe Sfântul Slăvit Prooroc, Ilie Tesviteanul, văzătorul cel slăvit, râvnitorul după Dumnezeu, mustrătorul împăraţilor celor fără de lege, învăţătorul poporului celui depărtat de la Dumnezeu, pedepsitorul proorocilor mincinoşi, minunatul făcător de minuni şi râvnitor către Dumnezeu, cel căruia stihiile i s-au supus şi cerul i-a dat ascultare, marele plăcut al Lui Dumnezeu, a celui ce petrece până acum în trup şi va să fie, ca o înainte cuvântare, înainte mergător la a doua venire a Lui Hristos. Sfântul Ilie a fost fiul lui Sovac, un preot al Legii Vechi, care locuia în cetatea Tesve, din Galaad (Israel), iar de la numele acestei cetăţi avem şi numele prorocului de Tesviteanul. La naşterea sa, preotului Sovac i s-au arătat în faţa ochilor minţii nişte bărbaţi îmbrăcaţi în haine albe, vorbind cu pruncul, învelindu-l pe el cu foc şi băgându-i văpaie de foc în gură, ca să mănânce. Aceasta văzând-o tatăl său şi spăimântându-se, s-a dus la Ierusalim şi a spus preoţilor vedenia sa, iar unul dintre acei preoţi, bărbat mai înainte-văzător, i-a zis: «Omule, nu te teme de vedenia aceea pentru pruncul tău, ci, să ştii că el va fi locaş al luminii darului Lui Dumnezeu şi cuvântul lui va fi ca focul de puternic şi de lucrător. Râvna lui către Domnul şi viaţa lui vor fi bineplăcute Lui Dumnezeu, şi va judeca pe Israel cu sabie şi cu foc», iar Domnul, Preamilostiv şi iubitor de oameni, biruindu-se de îndurările Sale şi văzând primejdia popoarelor şi pieirea tuturor vieţuitoarelor, voia să trimită ploaie pe pământ; dar se oprea, făcând voia proorocului, ca să nu fie mincinoase cuvintele care le zisese: “Viu va fi Domnul, că nu va pogorî ploaie sau rouă pe pământ, decât numai prin cuvântul gurii mele”, şi zicând acestea, el era cuprins cu atâta râvnă după Dumnezeu, încât nu se cruţa nici pe sine; căci ştia că, dacă va lipsi hrana de pe pământ, atunci şi el va răbda aceeaşi foamete ca şi celelalte popoare. Dar, nu se îngrijea de aceasta, că mai bine voia să moară de foame decât să miluiască pe păcătoşii care nu se pocăiau şi erau ca nişte vrăjmaşi ai Lui Dumnezeu. De aceea, Sfântul Ilie, proorocul Lui Dumnezeu, fiind luat cu trupul în carul cel de foc, până acum este viu în trup, păzindu-se de Dumnezeu în locaşurile raiului. El a fost văzut în Tabor de cei trei Sfinţi Apostoli în vremea Schimbării la Faţă a Domnului şi iar se va vedea de către oamenii cei muritori trupeşte, înaintea venirii a doua pe pământ a Domnului, iar atunci, nu numai ca prooroc, dar şi ca mucenic în ceata sfinţilor, se va învrednici de mai mare cinste şi slavă, de la dreptul dătător de plată Dumnezeu, Cel Unul în trei feţe, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Căruia se cuvine cinstea şi slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin!
P.S. În această zi binecuvântată de Bunul Dumnezeu, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, va oficia Sfânta Liturghie la hramul Mănăstirii «Sfântul Ilie», situată în apropierea Sanatoriului din localitatea Dobriţa, Protopopiatul Târgu-Jiu Nord, judeţul Gorj (G. VASILE)
