O echipă de programatori, ingineri şi graficieni din România a găsit şi a centralizat localităţile fictive din ţara noastră, elaborând o aplicaţie de hartă interactivă cuprinzătoare şi a lansat un proiect care documentează situaţia „localităţilor fantomă” din România, cu scopul de a face ordine în datele administrative.
În perioada 21-22 februarie, una dintre echipele care au participat la Hackathonul Datelor Deschise, organizat de către Coaliția pentru Date Deschise împreună cu Guvernul României și cu sprijinul Ambasadei Marii Britanii din București, a Ambasadei Statelor Unite și a Ambasadei Olandei, a descoperit faptul că, 126 de localități, adică aproximativ 1% din numărul total al acestora înscrise în nomenclatorul SIRUTA și pe listele Autorității Electorale Permanente, nu au locuitori conform Recensământului Populației și Locuințelor din anul 2011 și sunt fictive în sensul că, fie sunt localități pustii fără locuitori din care au mai rămas doar niște case în degradare sau sunt localități fictive care în realitate se află acum pe fundul unui lac de acumulare sau care au dispărut în urma unei inundații, a unei alunecări de teren ori în urma construcției Canalului Dunăre – Marea Neagră. Unele dintre aceste localități nu au nicio construcție, nu au căi de acces și pot fi localizate pe un teren viran doar în baza hărților istorice. Altele au fost mutate în componența unor localități vecine păstrându-se, totuși, și denumirea localității comasate ce trebuia să dispară. Toate aceste localități fictive au coduri poștale cu toate că, în multe cazuri, nu există nicio locuință, nici măcar în paragină.
Găleşoaia, singura fictivă din Gorj
Pe harta elaborată în cadrul Hackathonului Datelor Deschise, o astfel de localitate “fantomă” este satul Găleşoaia, din comuna Cîlnic, judeţul Gorj. Conform hărţii interactive şi informațiilor din cadrul Recensământului Populației și Locuințelor din anul 2011 localitatea avea un singur locuitor la data numărătorii. Localitatea a fost identificată pe Planurile Directoare de Tragere (1916 – 1959). Aceasta a început să dispară începând cu anul 1992, datorită extinderii minei de cărbune din apropiere. În prezent, pe imaginile satelitare recente, nu se mai pot identifica trama stradală sau construcţii.
Izabella Molnar
