Saturnalii

Denumirea de „Saturnalii” se atribuie perioadei care începe de azi până undeva dincolo de 7 ianuarie, în Revoluţia română s-a întâmplat în preajma Saturnaliilor şi în interiorul lor, tocmai de aceea, odată cu căderea vechiului regim s-a schimbat vrând nevrând şi componenţa sistemului care îl susţinea.

Acel sistem stoic şi bine conceput este astăzi o necunoscută pentru generaţia care împlineşte 20 de ani. Încetul cu încetul, Sistemul Comunist va deveni o amintire, iar nostalgicii din ce în ce mai puţini. Greşelile acelei administraţii au reapărut însă în actul şi în clasa puterii mult mai necizelate şi necontrolate ca atunci. Locul libertăţii este luat încet, încet de autocraţie, ceea ce atestă faptul că schimbarea guvernelor de nepricepuţi, care au falimentat ţara a fost nefolositoare. Poporul îndură acum prea multe, însă, în mod paradoxal este mai mult deprimat decât frământat, pentru că năzuinţa lui la binele civilizaţiei şi al democraţiei s-a stins.

Anul acesta, criza ia la rând naţiuni care n-au cunoscut-o şi care aproape au ameţit în bunăstare. Legăturile vieţii de acolo, mirajul câştigului, au transformat popoarele lovite de criză în naţiuni de o credulitate nepermis de profundă. Astfel, emigranţii din toată Europa săracă şi-au găsit lesne un adăpost şi un colţ de pâine, însă încetul cu încetul au descoperit că dacă lumea civilizată nu mai are bani, şi pe acolo se strică atmosfera. În ţară avem deja înţelepţi care ştiu că singura soluţie rămâne strânsul curelei lângă sufletul săracului, însă aceşti înţelepţi nu ţin în nici un caz discursuri morale, considerând că dacă au ajuns la putere este suficient să existe doar pentru ea. Deplâng soarta deputaţilor şi senatorilor din Parlamentul României, pentru că ei vor fi precum puii pe lângă câteva cloşti politice, care se pregătesc să cadă din nou pe cuibare, fie la Opoziţie, fie la Guvernare. Toate aceste cloşti sunt deja departe de interesul naţional şi nici nu vorbesc poporului cu dragoste despre ţara lor, pentru că patriotismul şi-a pierdut sensul.

Notă! În urmă cu 21 de ani, aceleaşi genuri de cloşti politice pendulau prin Partidul Comunist, sau în apropierea lui şi n-au ezitat să-i trimită să moară pe cei tineri, senini la gând şi curaţi la suflet. În buimăceala acelor zile sângeroase ei s-au reorganizat şi s-au aşezat călare pe ţară, hăcuind-o fără milă. În 2014 se vor împlini 25 de ani de când reprezentanţii fostului timp s-au aşezat la cârma ţării fără planuri, fără idealuri, fără suflet, însă cu o singură lozincă abia şoptită: „la vremuri noi, tot noi!”. De data aceasta simt că pluteşte în eter sensul schimbării, care nu se va petrece în mai puţin de 4-5 ani de zile.

Constantin Bunilă