Într-o editură de elită (Tipo Moldova), recunoscută academic de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice pentru domeniile filologie şi istorie – studii culturale, a apărut de curând o lucrare excepţională „Grădina de(-)mentă” semnată de domnul profesor univ. Ion Popescu-Brădiceni. Sigur că lucrarea prezentă se înscrie în seria mare a cărţilor apărute sub semnătura Domnului Profesor.
Atât titlul cărţii cât şi conţinutul sunt deosebite ca sens, valoare literară, realizate transmodernist. Autorul este un vizionar, în condensarea cuvintelor în versuri se apropie de poeticitatea zilelor noastre: „Barajul în faţa Trecutului / şi a Viitorului (s-a anunţat la radio) / se va rupe cât de curând, ce-o să ne facem, / iubitule, iubito, ce-o să ne facem? Uite./”
Utopia nu este departe de ideile Domniei Sale: „În inima Brădicenilor, reînvăţăm puterea / viţei de vie. / Vinul desface norii de melancolie. / Casele, ca nişte piane, vibrează la / adierea de vânt.” Iar mai apoi: „În Brădicenii mei, de lângă casă, / stau pe ierburi stelele şi cerul.”. „Bistriţa se pierde în zăvoiul / de argint al mamei”.
Poemul erotic iese în evidenţă prin esenţă transmodernistă, trimisă ca o săgeată spre noi: „Te-am iubit şi tot te-aş fi / transiubit o-ntreagă zi. / Te-aş fi, vai, o zi întreagă, / fiindcă mi-e firea pribeagă! / Fiindcă ai un corp subţire / ca un fir de trandafire. / Te-am avut şi nu regret… /”
Realul îmbină imaginaţia fantastică a poetului cu filosofia în tot cuprinsul cărţii.
Interesant prin format şi viziune este „Poemul pentadimensional”.
Imaginaţia poetului atinge culmile cele mai înalte:
„La masa-mi de scris / încerc să transcriu / un vis. / Tatăl mei evadase / din sicriu. / Era Viu, / aşa cum îl ştiu: / cu părul nins, / uşor adus de spate, / sprijinit în bastonul / de corn / pe care şi-l făcuse / singur, într-o seară / de mai… /”, şi mai încolo: „În vis, Tatăl meu, erou şi / în acest manuscris, / transmodernist, / nu era trist / …”. Dorul de părinţii, pe care nu-i mai are în viaţă, mocneşte în versuri: „Dragă tată, / de-aici, / de pe lumea asta, îţi transmit / că, de tine, mi-e foarte dor!”.
Copilăria cu frăgezimea sa iniţială este asemuită în versuri cu firul fragil de iarbă mic şi gingaş: „Fir de iarbă, răsărit luminos al pământului, / lasă-mă să-mi odihnesc / în odăile tale părinţii!”.
Poetul nu uită nici teme precum dominarea prin timp, lupta pentru adevăr, strămoşii, pământului-erou, iarba aşteptării, starea de dor, balada ochilor, legătura cu lumea din jur.
Poezia cuantică este originală. Şi te intrigă, imediat te cucereşte.
Poetul nu a ezitat să dedice versuri şi „Eroilor gorjeni”, căci „imaginea acestor EROI / văzuţi într-o viziune a mea / ca nişte Apostoli ai Învierii”.
Exemple sunt multiple iar poetul este un autentic erudit în „mânuirea” cuvintelor-date autentice, încât te cufunzi într-o benefică mare a ştiinţei literare şi nu numai. Numai citind cartea ca atare, poţi să ajungi la această concluzie. De altfel noua apariţie este caracteristică acestui erudit al literaturii române şi europene, al învăţământului universitar contemporan.
Constantin Şişiroi, doctor în medicină, medic Spitalul Judeţean Tg-Jiu
