În ziua de 29 aprilie 2018, în Duminica a 4-a a Paştilor, a Vindecării slăbănogului de la Vitezda, Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un ales sobor de preoţi şi diaconi în frunte cu Preacucernicul Părinte Protopop, Iulian Mărgineanu, a oficiat Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie şi slujba de resfinţire Bisericii cu Hramul «Sfântul Mare Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir» din Parohia Colţeşti, Comuna Tg. Logreşti, Protopopiatul Tg. Cărbuneşti, Gorj. Biserica a fost zidită în «Valea Bisericii», în anul 1938, prin osteneala Maicii Iosefina Nediu şi a enoriaşilor din Colţeşti, pe locul unei biserici de lemn, veche de peste 100 de ani. Cărămida folosită a fost adusă de la aproape un kilometru, din locul în care se ruinase cândva o mai mare şi mai veche biserică din zid, iar sătenii, formând un «lanţ» de un kilometru, au purtat din mână în mână fiecare cărămidă, deoarece erau săraci şi nu aveau mijloace de a transporta materialul. Actualul lăcaş a fost sfinţit la 10 noiembrie 1963 de către Înaltpreasfinţitul Firmilian, pe atunci Mitropolitul Olteniei. Pictura este realizată în stil bizantin şi s-a efectuat cu sprijinul enoriaşilor din parohie, sub îndrumarea Preotului Paroh, Preacucernicul Părinte Florin Deaconu, care a fost hirotesit cu acest prilej şi ridicat la rangul de iconom, când a spus printre altele: “Aceasta este o zi mare pentru noi, pentru că a venit în Parohia noastră Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit dr. Irineu, pentru a sfinţi acest sfânt lăcaş, finalizat cu multe eforturi din partea comunităţii. De aceea, vreau să mulţumim tuturor celor care ne-au ajutat să împlinim acest lucru”, cuvintele fiind trăite ca o frumoasă mărturisire rostită cu o vădită emoţie. Au primit gramate chiriarhale de mulţumire din partea Mitropoliei Olteniei: d-l Primar, Ion Băluţă, Mirel Deaconu, fratele părintelui Paroh, d-na Maria Stochiţoiu, împreună cu domnii, Gabriel Săpun, Ştefan Niculescu şi Constantin Motorga. Mulţumindu-le concetăţenilor săi, edilul localităţii a menţionat că în comuna pe care o administrează: credinţa, şcoala şi sănătatea sunt priorităţi ale activităţii de zi cu zi!
“Biserica este loc de rugăciune şi loc de linişte pentru sufletele noastre, pentru că în biserică ne întâlnim cu Dumnezeu”
La finalul slujbei euharistice, date fiind minunatele sfaturi adresate celor prezenţi, vom reda mai detaliat cuvântul de aleasă învăţătură duhovnicească, în care Mitropolitul Olteniei a spus: “Întotdeauna, sfinţirea unei biserici adună în jurul sfântului altar mulţimi de credincioşi care vin din toate locurile ca să vadă, cu emoţie, cum se împlineşte Pogorârea Sfântului Duh peste acest lăcaş care este înfrumuseţat la un astfel de eveniment. La această slujbă nu participă numai cei care suntem trăitori acum, dar şi cei care au plecat din lumea aceasta, pentru că bucuria este legată de cele cereşti, dar şi de cele pământeşti! Dumnezeu, împreună cu sfinţii, vine şi se sălăşluieşte în astfel de «case» ale Domnului, făcute de mâinile oamenilor, ca să facă din asemenea biserici locuri de întâlnire cu toţi credincioşii. Biserica este atât de importantă în viaţa noastră şi niciuna dintre instituţiile de pe pământ nu poate fi asemenea bisericii, pentru că de cele pământeşti avem nevoie din când în când, cum ar fi, spre exemlu, şcoala, de care avem nevoie când suntem copii, când creştem, iar după ce terminăm studiile, ocupăm posturi corespunzătoare cu pregătirea noastră. Dar, la biserică venim de când ne naştem şi până murim. Biserica este loc de rugăciune şi loc de linişte pentru sufletele noastre, pentru că în biserică ne întâlnim cu Dumnezeu. El este prezent în biserică! E prezent prin rugăciunile noastre, prin cântări, e prezent, mai presus de toate, prin Sfânta Împărtăşanie. De aceea, avem atâtea sărbători ale anului bisericesc la care ne simţim în comuniune şi în intimitate cu Dumnezeu. Cu câteva săptămâni în urmă, am avut Învierea Domnului, iar astăzi suntem în aceeaşi Lumină şi în aceeaşi bucurie a Învierii Domnului, pentru că rostim cu bucurie: «HRISTOS A ÎNVIAT!», până la Înălţarea Domnului, «salutul» creştinesc prin care arătăm credinţa noastră, mărturisirea noastră, învăţătura noastră. Deci, biserica, sfinţită sau târnosită, cum zicem noi, după această slujbă este locul în care suntem auziţi de Dumnezeu, suntem în «Casa» Sa, pe care Tatăl a zidit-o, Fiul a întărit-o şi Duhul Sfânt a sfinţit-o, deci «Casa» Tatălui Meu, «casă» de rugăciune se va chema, spune Mântuitorul Hristos, adică, o «casă» în care ne destăinuim sufletele noastre. Aici venim şi ne spunem păsurile, ne spunem grijile noastre, durerile şi suferinţele noastre, pentru că aici avem curajul să ne spunem ceea ce avem tainic în inima noastră şi unde nimeni dintre oameni nu poate pătrunde. Dumnezeu ştie greutăţile noastre, El ascultă rugăciunile noastre, pentru că în biserică Dumnezeu este mai prezent ca oriunde! Aici se află în «Casa» Sa, iar noi suntem chemaţi ca să venim la El, aşa cum ne învaţă: «Veniţi la mine, cei osteniţi şi îndureraţi, şi veţi avea odihnă»! Deci, în biserică, Îl întâlnim pe Dumnezeu, aflăm pace sufletelor noastre, avem şi mângâiere vieţii noastre, avem sănătate trupurilor noastre, avem iertare păcatelor noastre” a precizat Chiriarul bisericilor din Oltenia, apreciind că sfinţirea unei biserici este o întâlnire cu Dumnezeu, într-un mod cu totul deosebit, pentru că trecem prin Sfântul altar, unde ne închinăm, sărutăm Sfânta Masă, pe care se aduce jertfă Trupul şi sângele Mântuitorului Iisus Hristos.
“Credinţa este legătura noastră cu Dumnezeu”
În dezvoltarea şi aprofundarea semnificaţiei Pericopei Evanghelice a Vindecării slăbănogului de la Vitezda, Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu a spus că noi venim la biserică, aşa cum a fost adus cel bolnav, cel paralizat de atâta vreme şi care nu putea să se mişte, pentru că aici ne aduce sfântul înger păzitor, iar Duhul Lui Dumnezeu ne întăreşte şi ne îndeamnă să înţelegem că nu există boală a omului care să nu fie luată de către Mântuitorul Iisus Hristos asupra Sa, pentru că El a venit să tămăduiască toată boala şi toată neputinţa! “Este adevărat că El n-a suferit de paralizie, aşa cum era cazul bolnavului, a precizat Mitropolitul Olteniei, dar, durerea şi groaza bolii, El le-a suferit pentru noi! Că de multe ori, cel bolnav suferă mai puţin decât acela care îl îngrijeşte! Mai ales dacă este tatăl său, sau mama sa, sau prietenul cel iubit! Mântuitorul Hristos, fiind Tatăl nostru, a luat durerea şi suferinţa întregii lumi şi le-a purtat în viaţa Sa, în sufletul Său, apoi le-a răstignit pe Cruce, atunci când a fost bătut în cuie şi apoi a Înviat, după ce a fost aşezat în mormânt! Biruinţa aceasta a tuturor durerilor noastre se obţine prin Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos, Care trece toată durerea asupra Sa, Care vindecă neputinţa noastră! Deci, când a venit Mântuitorul Hristos la această scăldătoare, a venit ca să îl «caute» pe acela care nu avea pe nimeni! Căci, atunci durerea este mai mare, când n-ai pe nimeni, când nimeni nu te caută, când nimeni nu te «cercetează»! Iar, atunci când ai pe cineva, parcă durerea se «împarte», când îl vezi pe cel care te iubeşte, că el suferă împreună cu tine, dar, când nu ai pe nimeni, durerea este îngrozitoare! Mai ales că bolnavul paralizat, venise de multă vreme la scăldătoare, dar, n-avea pe nimeni să-l ridice pe braţe şi să-l bage în scăldătoare la ivirea îngerului care venea ca să tulbure apa. Dar, bolnavul acesta nu a deznădăjduit, nu şi-a împuţinat credinţa, chiar dacă nu avea pe nimeni! Avea credinţa că într-o zi, va veni cineva să-şi facă milă de el, ca să fie vindecat. Aşa este credinţa celui care nădăjduieşte în Dumnezeu! Dacă nu ţi-ai pierdut credinţa, toate le-ai câştigat! Iar, dacă ţi-ai pierdut credinţa, ai pierdut totul! Credinţa este legătura noastră cu Dumnezeu! Dacă noi ne-am pierde numele de familie, ce nume am purta? Dacă am pierde numele de creştini, ce nume am purta? Numele de creştini, ne arată că noi suntem copiii Lui Dumnezeu şi că purtăm numele Mântuitorului Iisus Hristos”, iar dacă vrem să fim sănătoşi, trebuie să renunţăm la păcat, şi chiar dacă există un fel de «paralizie» totală a unora dintre noi, care nu mai aud, nici nu mai vorbesc, acest lucru se întâmplă pentru că vrăjmaşul face ca să intre în ei un duh mut şi surd, şi chiar dacă îi înveţi, ei rămân nişte necredincioşi, pentru că aceia care au o «pâclă» pe ochii lor, o «ceaţă» pe sufletul lor, pe aceia diavolul îi duce pe cărări rătăcite, aşa cum sunt sectanţii, cei care nu văd credinţa, pentru că au ochii orbi şi urechile înfundate. Ei sunt cei care luptă împotriva Maicii Domnului, luptă împotriva Crucii Mântuitorului Hristos, luptă împotriva sfinţilor, a subliniat cu elocinţă Înaltpreasfinţia sa!
“Viaţa noastră să fie binecuvântată şi să rămână în Lumina Învierii Mântuitorului Iisus Hristos”
În încheierea cuvântului său de învăţătură, Mitropolitul Olteniei a concluzionat că Acela Care ne vindecă este numai Dumnezeu, Doctorul sufletelor noastre, că “Mântuitorul Hristos ne vindecă, nu numai pentru lumea aceasta, dar şi pentru viaţa veşnică! Pentru că în lumea aceasta, ne vindecăm de multe boli, dar, nu ne putem vindeca de moarte! Cel Care ne vindecă de moarte este numai Mântuitorul Hristos, Cel care a Înviat din morţi! El a biruit moartea şi ne-a dăruit viaţă veşnică! Dumnezeu ne îndeamnă să mergem pe «scara valorilor», să nu mai păcătuim, să ne întărim nădejdea şi credinţa, să ne desăvârşim iubirea! Iubire pentru toată creaţia, iubire şi pentru vrăjmaşi! Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne dăruiască tămăduire şi să ne ajute ca să nu mai greşim, pentru că tot El ne dă putere ca să luptăm împotriva diavolului, să stăm împotriva diavolului, care va fugi de la noi, ca Hristos Domnul să fie permanent în viaţa noastră! Felicităm pe toţi cei care au contribuit la înfrumuseţarea bisericii de aici şi ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu ca să le dea cele cereşti, să răsplătească nevoinţa celor care au ajutat la această lucrare de împodobire a «Casei Lui Dumnezeu»! Facă Bunul Dumnezeu ca toată viaţa noastră să fie binecuvântată şi să rămână în Lumina Învierii Mântuitorului Iisus Hristos! HRISTOS A ÎNVIAT”!
Profesor, Vasile GOGONEA
Azi, 3 mai 2018, Mănăstirea Lainici va îmbrăca veşminte de aleasă sărbătoare, de hramul «Sf. Cuv. IRODION», când Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un ales sobor de zece arhierei din ţară şi din străinătate, va oficia Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie
