“După logica omenească, nu am găsi răspuns la existenţa acestei mănăstiri”
Marţi, 13 noiembrie 2018, în ziua de prăznuire a Sfântului Ioan Gură de Aur, Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, în prezenţa a peste două sute de credincioşi, a oficiat Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie şi a săvârşit slujba de sfinţire a Paraclisului Mănăstirii cu hramurile: «Sfântul Ioan Gură de Aur» şi «Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul», din localitatea Cojani, Oraşul Târgu-Cărbuneşti, Protopopiatul Târgu-Cărbuneşti, împreună cu Preacuviosul Părinte Exarh, Ioachim Pârvulescu, Stareţul Mănăstirii Lainici şi cu Preacucernicul Părinte Protopop, Pr. Iulian Mărgineanu, ajutaţi de un ales sobor de călugări, preoţi şi diaconi din care au făcut parte: Preacuviosul Părinte Arhimandrit, Vitalie Danciu, Stareţul Mănăstirii, Preacuvioşii părinţi Ignatie şi Vasile de la Mănăstirea Lainici, Preacuvioasele maici stareţe: Cristofora Drăghici Monahia, de la Mănăstirea «Cămărăşeasca» şi Fevronia Nuţă Monahia de la Mănăstirea Târgu- Logreşti, împreună cu numeroşi slujitori ai altarului, dintre care amintim: Pr. Florin Diaconu, Pr. Dumitru Stănică, Pr. Dan Dulămiţă, Pr. Aurel Fâciu, Pr. Leonard Cărăuşu şi alţii. Răspunsurile la strană au fost date de către Grupul Psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Muc. Dimitrie», din Craiova. În timpul Sfintei Liturghii a fost săvârşită rânduiala de hirotonie întru diacon a ipodiaconului Alexandru Badea Nicolae şi întru preoţie a diaconului Adrian Gogoşanu, din Parohia Gilort, Protopopiatul Târgu-Cărbuneşti. La sfârşitul slujbei au primit gramate chiriarhale de mulţumire din partea Mitropoliei Olteniei: domnul primar, Dănuţ Birău, precum şi domnii: Ilie Potecaru, Iulian Călina şi Nicolae Popescu.
“Ne propunem ca în viitor să avem o obşte, pentru că de aceea am înfiinţat mănăstirea, ca să fie un lăcaş de închinăciune”
În cuvântul de mulţumire, Preacuviosul Părinte Arhimandrit, Ioachim Pârvulescu, Exarh al Mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei, Stareţul Mănăstirii Lainici, a spus: “Mulţumim Bunului Dumnezeu pentru această binecuvântată minunată zi, îi mulţumim Sfântului Ierarh, Ioan Gură de Aur, în această zi în care se prăznuieşte mutarea sa la Domnul, pentru că s-a închinat acest Paraclis în cinstea marelui slujitor ierarh al Bisericii noastre ortodoxe. Îi mulţumim Înaltpreasfinţitului pentru această binecuvântare, pentru deschiderea acestei noi mănăstiri, un alt loc de rugăciune, un alt loc de sihăstrie, pentru că această zonă se aseamănă, ca şi cum ar fi «pustia Iordanului», cum spunea Părintele Protopop, pentru că, de fapt, este pustia Gilortului, un loc prielnic pentru rugăciune, pentru o nouă mănăstire. Începutul este greu, ca întotdeauna, dar, cu ajutorul Lui Dumnezeu s-au făcut paşi, datorită implicării şi binecuvântării, de aceea, îi mulţumim Înaltpreasfinţitului pentru aceasta şi le mulţumim tuturor ctitorilor care au contribuit la finalizarea acestui Paraclis, acestor construcţii, şi le dorim spor în muncă, iar în continuare, dorim Părintelui Stareţ Vitalie, ca mănăstirea să înflorească, să sporească, să aducă rodul duhovnicesc pentru a ne întâlni în Împărăţia Lui Dumnezeu”! Preacucernicul Părinte Protopop, Iulian Mărgineanu a dat citire Actului de sfinţire şi a spus: “În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh şi cu rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, s-a sfinţit acest Sfânt Paraclis cu hramurile «Sfântul Ioan Gură de Aur» şi «Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul», construit în anii 2017, 2018, iar piatra de temelie a fost pusă în anul 2016 de către Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Mitropolitul Olteniei. Lucrările de construcţie a sfântului lăcaş s-au făcut de către obştea mănăstirii, sub îndrumarea Părintelui Arhimandrit, Vitalie Danciu, stareţul mănăstirii, cu sprijinul sponsorilor şi al organelor locale şi judeţene, al domnului primar, Dănuţ Birău, al domnului Ilie Potecaru şi al d-lui Iuliu Călina”. La rândul său, Preacuviosul Părinte Arhimandrit, Vitalie Danciu, stareţul mănăstirii a precizat: “Mulţumim Bunului Dumnezeu că ne-a ajutat să realizăm această mică mănăstire, pe locul unei biserici părăsite, aşa cum se vede în centrul aşezământului monahal, dar, cu ajutorul unor oameni aleşi de Dumnezeu, al unor oameni de bine, am putut finaliza această lucrare. Mulţumim, pe această cale, tuturor celor care ne-au sprijinit, mulţumim Înaltpreasfinţitului Mitropolit că ne-a ajutat să realizăm acest obiectiv, mulţumim d-lui Ilie Potecaru, care ne-a ajutat cu toate cele trebuitoare mănăstirii, mulţumim Primăriei Oraşului Tg. Cărbuneşti, Consiliului Judeţean şi celorlalţi ctitori”, după care Preacuvioşia sa a dăruit Mitropolitului Olteniei o icoană cu Soborul Sfinţilor Apostoli, după care, într-o scurtă discuţie pe care am avut-o, a spus următoarele: “Ne propunem ca în sfânta mănăstire să avem o viaţă duhovnicească bogată, să facem o ordine ca să putem oficia Sfânta Liturghie zilnic, pentru că acum o facem doar la sărbători, iar după sfinţire, slujim 40 de zile şi ne propunem ca în viitor să avem o obşte, pentru că de aceea am înfiinţat mănăstirea, ca să fie un lăcaş de închinăciune în adevăratul sens al cuvântului, Amin”!
“Am avut convingerea că Sfântul Ioan Gură de Aur, pe care îl am foarte apropiat sufletului, are trecere înaintea Lui Dumnezeu”
La sfârşitul slujbei euharistice, adresându-se credincioşilor, tuturor celor prezenţi, Mitropolitul Olteniei a spus: “Această mănăstire închinată Sfântului Ioan Gură de Aur, pot spune şi pot mărturisi că este o minune a Lui Dumnezeu! Ştiam cu toţi că există o biserică aici, pe malul Gilortului, dar, nimeni nu putea să ştie că într-o zi, această biserică, de multe ori un adăpost pentru oi şi pentru alte animale, va deveni o vatră de mănăstire, o vatră sihăstrească unde să se săvârşească Sfânta Liturghie şi să venim cu toţii la praznice şi la sărbători. Biserica este de multă vreme, de la 1824, pentru că aici au fost oameni destoinici, oameni bravi, oameni viteji, care au conturat destinul ţării noastre şi care s-au adăugat strămoşilor lor în istorie şi au intrat în «umbra» timpului. Însă, cum Dumnezeu toate le ştie şi le rânduieşte, a făcut ca după îndelungi dezbateri, şi gânduri, şi meditaţii asupra locului acestuia, să trimită pe Părintele Arhimandrit Vitalie şi să ridice aici mănăstire. Nu ne-am închipuit niciodată şi nici n-am gândit la dimensiunile acestei mănăstiri, dar, cu toţii am vut această dorinţă ca biserica Lui Dumnezeu să nu rămână izolată şi uitată, aici, departe de sat şi de oraş. Şi cum la Dumnezeu toate sunt cu putinţă, după ce gândul nostru a prins conturul acestei mănăstiri… Numai un an de zile ne-a trebuit ca să ridicăm toate acestea câte le vedeţi. Deodată, lucrurile au pornit cu aşa de mare spor şi râvnă, că nu avem decât cuvinte de mulţumire să le aducem Preabunului Dumnezeu, Care ne desluşeşte calea pe care vom păşi, ca să mergem spre El printr-o osteneală omenească din viaţa aceasta, dar, ca să dobândim cununa nevestejită a Împărăţiei cerurilor. Atunci am adăugat hramul Sfântului Ioan Gură de Aur, pentru că mi s-a părut şi am avut convingerea că Sfântul Ioan Gură de Aur, pe care îl am foarte apropiat sufletului, are trecere înaintea lui Dumnezeu, că este vrednic înaintea Stăpânului să ceară împlinirea rugăciunilor noastre”, a subliniat Ierarhul Eparhiei Olteniei.
Sfântul Ioan Gură de Aur ne-a dăruit Sfânta Liturghie şi ne-a lăsat-o moştenire Bisericii noastre Ortodoxe”
În continuare, Mitropolitul Olteniei a vorbit despre momentele cruciale din viaţa îndumnezeită a Sfântului Ioan Gură de Aur, care avea o minte strălucită care acumula Cuvântul Lui Dumnezeu ca pe o comoară dumnezeiască, iar aceste cuvinte dumnezeieşti, revelate de către Duhul Sfânt, s-au lipit nu numai de mintea, dar şi de inima lui. Aşa se face că Sf. Ioan Gură de Aur predica atât de frumos, încât oamenii îndrăgeau Duminica şi la zile de sărbătoare să vină la biserică, numai ca să-i asculte cuvântul care era «ca o fântână plină cu apă care să potolească setea credincioşilor». “Sfântul Ioan Gură de Aur a fost ales Patriarhul Constantinopolului, unde a continuat să dăruiască mereu Cuvântul Lui Dumnezeu şi să ducă o viaţă sfântă, curată, ascetică, foarte severă, pentru că era atât de postitor şi atât de rugător încât abia putea să trăiască pe pământ, iar el este cel care a alcătuit Sfânta Liturghie, cel care ne-a dat această «rugăciune obştească», prin care înălţăm rugăciune Lui Dumnezeu, pentru că Sf. Ioan Gură de Aur, într-o trăire extatică, ieşită din sine însuşi, ne-a dăruit această Sfântă Liturghie şi ne-a lăsat-o moştenire Bisericii noastre Ortodoxe, de-a pururea, el fiind cel mai pomenit ierarh din Biserica noastră, la fiecare Sfântă Liturghie” a precizat ÎPS Părinte Mitropolit, dr. Irineu.
“Bunul Dumnezeu să ne ajute să facem aici, cum ne-am şi propus, un muzeu al bisericilor de lemn, unic în ţară şi în lume”
În încheierea cuvântului său de învăţătură, Chiriarhul a apreciat că Sfântul Ioan Gură de Aur este mijlocitorul nostru şi se arată pentru noi, ori de câte ori îl chemăm în rugăciune, căci spunem: «pentru rugăciunile Sfântului Ioan Gură de Aur, a cărui Sfântă Liturghie am săvârşit-o», iar această invocare vine în ajutorul nostru mereu! “Sfinţirea acestei mănăstiri este numai cu ajutorul Sfântului Ioan Gură de Aur, pentru că după logica omenească, nu am găsi răspuns la existenţa acestei mănăstiri! Numai cel care după rânduiala Lui Dumnezeu poate să dea răspuns la aceste întrebări, deci, Sf. Ioan Gură de Aur, cel care ne iubeşte şi cel care doreşte ca această mănăstire să fie prezentă în viaţa noastră, în viaţa părinţilor de aici. Mulţumim Lui Dumnezeu, pentru că, în primul rând, El este îndrumătorul sufletelor noastre, al vieţii noastre, mulţumim Maicii Domnului, care este Împărăteasa noastră, mulţumim Sfântului Ioan Gură de Aur, care este părintele nostru, ocrotitorul şi ajutătorul aceste sfinte mănăstiri, mulţumim Sfântului Ilie Tesviteanul, chemat şi el să fie ocrotitorul mănăstirii, mulţumim tuturor sfinţilor care au fost şi sunt ajutători şi binefăcători ai acestei sfinte biserici, ai strămoşilor noştri, pentru că aici au trăit înaintaşii noştri, iar osemintele lor odihnesc în jurul acestei sfinte biserici! Iată, şi ei se bucură împreună cu noi, că suntem azi laolaltă! Facă, dar, Bunul Dumnezeu, ca osârdia noastră şi râvna noastră să sporească pentru viaţa duhovnicească, iar aici să fie mulţi călugări care să ducă mai departe flacăra credinţei şi izvorul rugăciunii pentru mântuirea noastră. Fie ca Bunul Dumnezeu să ne ajute să aducem aici şi bisericile de lemn care putrezesc pe dealurile noastre şi să facem aici, cum ne-am şi propus, un muzeu al bisericilor de lemn, unic în ţară şi în lume!
Să ne ajute Bunul Dumnezeu, să-i dea Părintelui Stareţ, toate cele de folos, ca să poată duce mai departe viaţa aceasta călugărească în acest «ogor» al credinţei, Amin”!
Profesor, Vasile GOGONEA
