Simbolistica gestului de a dărui

Albumul dedicat iilor gorjenilor este un dar oferit celor ce mai cred în magia gestului de a dărui și în semnificația timpului într-o călătorire prin viață. Teodor Dădălău este un reputat artist fotograf, este cel ce a surprins ”clipa sublimă” și a transformat-o în frumoasă amintire, este un etnograf dăruit profesiei, este cel ce a trăit intens fiecare moment al sărbătorilor gorjenești, culegându-le nimbul de neiutare. Dar, mai ales, este cel ce a dăruit și s-a dăruit pentru a constitui o arhivă de fotografie etnografică și arhiva sentimentală a câtorva generații. Gestul de acum este un restitutio cultural așteptat, care nu va surprinde prin generozitate, doar prin timpul dăruirii. O fotografie nu este doar un moment surprins de artist, este un intens proces de receptare a frumosului, a detaliului semnificativ, este știință a redării unei lumi, în care fiecare încercăm să ne regăsim. Arta lui Teodor Dădălău este restituirea unei lumi de semnificații, pe care altfel le-am fi pierdut în tumultul vieții cotidiene. Este prestația cercetătorului etnograf, prin a cărui contribuție se tezaurizează simbolurile sărbătorilor topite în costumele populare gorjenești.
Este un dar, pe care autorul ni-l face cu gândul la trecut și la viitor și pentru care prezentul trebuie să-i fie recunoscător.
Albumul de față este un câmp de semnificații. Ia a fost și a rămas în comunitățile tradiționale liantul între generații. Este obiect investit ritual nelipsit la momentele existențiale. La naștere, viitoarei mame i se punea alături cămașa soțului, pentru a se crea un climat de susținere emoțională și pentru ca pruncul, la venirea pe această lume, să-i aibă alături pe ambii părinți. Mireasa purta costumul popular specific de nuntă, ia fiind elementul de vestimentație cel mai prețuit, iar mirele avea cămașa anume lucrată pentru acest moment. Înainte de Marea Călătorie, bătrânele arătau celor din casă în ce să fie îmbrăcate și spuneau: ”În astea să mă petreceți. Le-am cusut cu mâna mea!” Toate acestea aveau semnificații și reprezentau o istorie a familie și a neamului.
Există un timp magic al iei: un timp al cusutului (de obicei seara la lumânare, timp tăinuit pentru a nu se ”fura” modelul și pentru a fi o surpriză pentru comunitate), un timp al purtării pentru prima dată (în sărbătorile de peste an) și un timp al dăruirii. Semnificațiile acestor momente-prag fac trimitere la dinamica darului pe verticală, legând generațiile. Este ia deopotrivă imaginea zestrei, dar și a moștenirii. Sunt conotații materiale și spirituale cu evidente resorturi afective. Sunt și acumulări culturale fundamentate pe dragoste și pe transferul de semnificații apotropaice și augurale. Ia în dar este simbolul conservării memoriei relațiilor de familie și o simbioză a timpurilor magice. Zestrea în accepțiunea consacrată este bazată pe schimbul de daruri între generații (de la părinți la copii, însemnând axa verticală a timpului), dar și schimb de daruri între membrii noii familii ( o axă pe orizontală a timpului). Iar tezaurizarea acestor daruri va aduce în prim plan lada de zestre, simbioza timpurilor magice. Din lada de zestre a gorjenilor și din momentele irepetabile de sărbătoare ale satului gorjenesc a adunat Teodor Dădălău cele mai frumoase ii pentru a le oferi într-un album elocvent pentru varietatea modelelor și pentru diversitatea cromatică a acestora, definind ansambluri vestimentare ce fac bucuria privirii. Dincolo de frumusețea iilor există un cod comportamental al purtării acestora, cod transmis din generație în generație, observabil în momentele existențiale importante și discutat ”pe șoptite” la hora satului de cele ce aveau în grijă respectarea acestuia, bătrânele care rânduiau rosturile acestei lumi.
Există un timp al dăruirii și al primirii. Simbolistica acestor gesturi antrenează resorturile afective ale întregii familii și ale neamului. Azi ia este purtată ca o excepție, este obiect muzeal și este darul păstrat ca o frumoasă amintire a unei lumi ce nu va apune niciodată.
Conf. univ. dr. Gabriela Rusu-Păsărin