Pe 13 Septembrie 2015 se împlinesc 167 de ani de la actul eroic săvârşit de pompierii militari din Bucureşti în apărarea revoluţiei române de la 1848 împotriva intervenţiei străine.
Aflându-se în contact cu populaţia oraşului Bucureşti, cu fondatorii revoluţiei, pompierii au aderat la ideile acesteia manifestându-se deschis ostilitatea faţă de cotropitori fiind gata de orice sacrificiu pentru apărarea fiinţei naţionale şi a gliei străbune. Cu acest prilej pompierii s-au confruntat cu un inamic zdrobitor numeric, rămânând pe câmpul de luptă, jumătate din efectivele Companiei de pompieri militari al Capitalei.
Când a început să sune goarna şi să bată tobele de alarmă, militarii pompieri, cu drapelul tricolor în frunte-drapelul obţinut pe Câmpia Filaretului la 15 iunie au ocazia depunerii jurământului de credinţă faţă de revoluţie-au pornit în marş spre locul unde se afla oastea turcească.
La 13 septembrie 1848 pompierii militari din Bucureşti sub comanda căpitanului Pavel Zăgănescu, credincioşi jurământului către naţiune, au înscris în istoria luptei poporului român pentru libertate şi independenţă o frumoasă pagină de eroism. O Companie de pompieri s-a împotrivit puternicei oaste otomane ce venise să ocupe. Capitala ţării şi să înăbuşe spiritul de luptă revoluţionară, care cuprinsese întreaga Europă. În acel septembrie de foc, militarii pompieri au confirmat că la chemarea patriei aflată în primejdie, datoria ostaşului este să o apere cu arma în mână, dovedind lumii întregi, curajul şi devotamentul lor.
Bătălia din Dealul Spirii de la 1848, a fost prima afirmare patriotică a calităţilor navale şi de luptă ale ostaşilor noştri, componenţi ai tinerei armate moderne, constituită în urma păcii de la Adrianopol din 1829. Apreciind sacrificiul din Dealul Spirii, curajul şi fierbintele patriotism al pompierilor militari, primul Parlament al României acordă în anul 1860, premii pe viaţă participanţilor la eroicul act, precum şi prima medalie „Pro virtute militari”.
Încă de la fiinţarea lor ca specialitate militară, pompierii au probat prin modul exemplar eroic, încrederea ce le-a fost acordată, îndeplinindu-şi de multe ori cu preţul sacrificiului suprem misiunile încredinţate. În panteonul sufletului românesc, amintirea lor, va rămâne veşnic dăltuită în marmura recunoştinţei.
În bogata carte a tradiţiilor de luptă ale pompierilor militari s-au înscris glorioase pagini pe timpul Războiului de Independenţă 1877 purtat pe teritoriul Bulgariei când ostaşii pompieri români, constituiţi în baterii de artilerie teritorială la Giurgiu şi Calafat, sau în coloane de transport munţii şi-au adus contribuţia lor la recâştigarea neatârnării şi suveranităţii României.
La făurirea Statului Naţional Unitar Român de la 1 Decembrie 1918, alături de întreaga naţiune română, au participat şi pompierii militari, ştiut fiind faptul că, la retragerea armatei române în Moldova, Corpul pompierilor a rămas în teritoriul vremelnic ocupat de inamic, îndeplinindu-şi în grele condiţii misiunea de apărare a vieţii oamenilor şi bunurilor materiale împotriva incendiilor. Numeroase sunt faptele de arme înscrise în tradiţiile de luptă ale pompierilor de-a lungul vremurilor.
În cel de-al Doilea Război Mondial, pe timpul bombardamentelor sovietice de la începutul războiului şi a atacurilor aviaţiei anglo-americane, sub ploaia de bombe de foc, pompierii militari au stârnit admiraţia şi recunoştinţa populaţiei şi autorităţilor vremii.
Preţioase date privind Instituţia pompierilor, sunt păstrate în cunoscutul „Foişor de Foc” al Bucureştiului, astăzi, Muzeul Naţional al Pompierilor şi nu numai aici, dar şi în Muzeul militar Central, precum şi în documentele de arhivă. În încleştarea cu incendiile devastatoare şi cu alte fenomene dezlănţuite ale naturii (cutremure, alunecări de teren, inundaţii, avarii tehnice etc.) poporul român a simţit alături de el pompierii militari, mulţi dintre reprezentanţii acestora făcând dovada sacrificiului suprem au intrat în nemuritoarea carte a eroilor neamului.
Profesionalismul şi curajul pompierilor militari români au fost dovedite nu numai prin activităţi desfăşurate în ţara noastră, ci şi prin participarea alături de alţi specialişti, la o acţiune cu largi implicaţii internaţionale-stingerea sondelor petroliere incendiate din Kuweit, mărturie a virtuţilor nobilei profesii de pompieri. Pe timpul evenimentelor din Decembrie 1989, militarii pompieri şi-au manifestat calităţile, acţionând sub ploaia de gloanţe de toate calibrele fiind alături de întregul popor în lupta pentru câştigarea celor mai mari valori morale: Libertatea, Demnitatea, Democraţia. Printre cei care au plătit cu viaţa ataşamentul lor faţă de aceste valori sunt şi ofiţerii: lt. colonel post mortem Petrescu Dumitru din Grupul de pompieri Gorj, Căpitanul Croitoru Dumitru fostul comandant al Companiei de pompieri Sibiu şi lt. post mortem Prisăcaru Vasile din Grupul de pompieri Constanţa. Nenumărate sunt jertfele pompierilor militari, care în efortul lor permanent, adesea anonim, au acţionat neobosit pentru apărarea vieţii oamenilor, a bunurilor acestora în cadrul intervenţiilor în situaţii de urgenţă făcând dovada sacrificiului suprem.
Evenimentele pe care ţara noastră le-a traversat, au păstrat neatinsă cota de încredere şi popularitate a pompierilor militari.
col. (r) Marin Sorescu
