Recent, Automobil Clubul Român a salutat inițiativa guvernanților privind eliminarea taxei denumită ”Timbrul de Mediu”, pe care a considerat-o a fi una dintre măsurile care pot elibera automobiliștii de povara birurilor fiscale, dar și a fi menită să conducă la reglarea a pieței auto din România, pe sistemul ”Pieței Libere”.
Bucuria automobiliștilor se pare că a fost de scurtă durată!
În momentul de față, nu putem rămâne indiferenți la articolele apărute în presa ultimelor zile, în care se vehiculează introducerea unor noi taxe, fie sub forma impozitelor, fie disimulate ca taxe de acces în mai multe zone unde există aglomerări urbane.
Mai concret, Ministerul Mediului dorește ca toate autovehiculele să aibă aplicate, pe parbriz, autocolante de diferite culori, prin care acestea pot fi clasificate în funcție de norma de poluare, urmând ca, ulterior, acestora să le fie restricționat accesul în anumite zone urbane. Scăderea poluării în marile aglomerări urbane este un obiectiv care ar fi trebuit să preocupe, mai demult, autoritățile guvernamentale sau pe cele locale, prin crearea unor inele circulante sau de centuri ocolitoare. Însă modul prin care aceasta se dorește a fi implementată prefigurează un nou mod de a umili automobiliștii și de a-i supune la alte taxe. Concret, se dorește ca toate autovehiculele din România să obțină, contra cost, un autocolant, în funcție de norma de poluare. De ce trebuie ca aceste autovehicule să obțină acest autocolant pe bază de o nouă verificare, deoarece prin Lege sunt verificați periodic prin Inspecția Tehnică și dețin acte privind normele de poluare. Simplu, pentru a plăti noi bani care nu știm unde se vor duce, deoarece până acum nu s-a asigurat o bună transparență a fondurilor încasate. Nu cumva se încearcă o nouă afacere cu ”autocolante”, cu ”verificări suplimentare” sau posibile ”pușculițe electorale”?
Cum parcul auto din România este format din peste 6.600.000 de autovehicule, imaginați-vă ce sume colosale se vor încasa?
Ministrul Daniel Constantin a spus, la unele posturi TV, că s-a inspirat din modelele implementate în alte mari aglomerări urbane europene, printre care, cea mai recentă, este Budapesta.
Lucrurile nu stau tocmai așa. Dacă analizăm măsurile implementate în Budapesta, observăm că această capitală are 11 zone protejate și 15 zone restricționate. Zonele protejate sunt acele zone în care se găsesc monumente istorice sau zone ecologice de agrement și unde traficul rutier este total interzis. Zonele restricționate sunt zonele în care au fost impuse restricții de circulație în funcție de normele de poluare a autovehiculelor, dar și de masa totală maximă autorizată a acestora. Ceea ce nu a declarat însă ministrul este faptul că aceste restricții au fost impuse numai vehiculelor grele, respectiv a celor peste 3,5 tone. În București și în marile orașe, această situație este reglementată, de mai mulți ani, prin semnalizare rutieră.
După cum se poate observa de mai sus, doar autovehiculele grele sunt restricționate și nici vorbă de autoturisme. Însă a te folosi de aceste exemple pentru a umili, din nou, automobiliștii și de a colecta bani de la contribuabili, demonstrează că factorii guvernamentali nu au renunțat la vechile metehne privind taxele de mediu, infirmate succesiv de către Comisia Europeană.
Astfel de măsuri nu trebuiesc a fi luate ”pe genunchi”, de pe o zi pe alta. Nu l-am auzit pe ministrul Mediului să ne spună că au fost efectuate măsurători în trafic pentru determinarea volumelor de autovehicule care circulă în aceste zone, sau câte dintre acestea sunt vehicule grele, șamd. Nu l-am auzit pe ministrul Mediului spunând că transportul public va fi dezvoltat și că vor fi implementate sisteme inteligente de trafic (care au printre obiective și scăderea poluării prin creșterea vitezei medii de deplasare și reducerea numărului de accelerări și decelerări bruște). L-am auzit numai că se dorește ca toate autovehiculele să efectueze o nouă verificare pentru a se putea încasa bani pe un banal autocolant colorat, cu scopul doar de a agresa automobiliștii prin noi taxe și a ignora disponibilitatea de timp a acestora (din nou cozi ca la înmatriculări și pierdere de timp din viața oamenilor).
Nicu G., ACR Gorj
