Cioloş ştie prea-bine ca mulţi dintre nerozii guvernului său au fost „paraşutaţi” de la Bruxelles

Este evident că acest poet romantic englez este guvernat de umaniste idealuri sociale, în umanista sa operă pledează pentru bucuria şi fericirea oamenilor, pentru adevăr şi civism împotriva tiraniei şi despotismului, acţionând pentru binele lor chibzuit plural. Dar, ce avem noi acum? Românii s-au săturat deja (după aşa-zisul entuziasm înflăcărat al numirii guvernului de tehnocraţi dorit seara pe întuneric de „stradă” şi de felurite societăţi civile din şi prin bârloguri nociv-dibuite) de Guvernul Cioloş, guvernul imperialului Klaus şi al dezvelitei sale soţii, mereu mai prin lume umblata Carmen, care, în sfârşit, şi-au obţinut „guvernul lor”. Lesne de înţeles că ai noştri concetăţeni s-au săturat de tehnocratul Guvern Cioloş, ca şi de preşedintele meditator Iohannis. Prună, Costea Paliu, Achimaş, madam Carmen şi toată gaşca asta de inşi lipsiţi de valoare provoacă dezgust, scârbă şi îngrijorare. S-a decelat că, începând cu însuşi premierul şi încheind cu n-are importanţă care ministru, toţi la un loc, sub bagheta, pas cu pas, a lui madam Carmen, nu reuşesc să facă faţă nu unor cine ştie ce mari aşteptări, dar nici măcar unei bune gospodăriri a României până la alegerile din toamnă. Este timpul ca familia Iohannis şi Guvernul Cioloş să gândească, cu luare aminte, asupra atenţionării formulate de N. Iorga: „Să ajuţi către glorie pe cineva care nu e chemat pentru asta, e să-l urci pe casă şi să-i dai drumul în jos, când el n-are aripi”. Nu vreau să enumăr bâlbâielile, gafele, greşelile ori lapsusurile şi incapacitatea de comunicare ale multor dintre miniştri „paraşutaţi” de la Bruxelles la cererea lui Iohannis, întrucât niciunul dintre ei nu este vinovat că a fost trimis pentru a-şi dovedi limita maximă de incompetenţă – cel mult, li se poate imputa că, aventurieri fiind, n-au avut luciditatea să refuze postul propus. Ţinând cont de vârsta fiecăruia este de aşteptat şi de acceptat că oamenii doresc „să avanseze în carieră”, ori să parvină prin metode misterioase. Psihologia ne facilitează hermeneutizarea acestor mişmaşuri cu iz de vântură-ţară. Problema nodală este că ar trebui să se decodifice, cu subiect şi predicat, cum de ce s-a ajuns aici, cine a tras sforile şi cu ce scop. Cioloş şi guvernul pe care îl păstoreşte se bălăcesc într-o aventură ucigaşă.
Din capul locului a fost de-a dreptul strigător la cer că cele două mari coaliţii de partide au refuzat, cu voioşie, să propună un premier în locul lui V. Ponta. Că „noul” PNL va fi fost manipulat de fostul său şef, K. Iohannis, asta este de înţeles, mai cu seamă că sudura şi osmoza dintre cele două componente nu s-a împlinit nici azi, iar alegerea unui premier ar fi menţinut, dacă nu ar fi lărgit, distanţa dintre ambiţioşii din fostul PNL şi fostul PDL. Oare, ce s-ar fi petrecut cu relaţiile dintre PSD şi aliaţii săi?! Dacă asupra coaliţiei PSD se vor fi făcut presiuni din altă parte? Cine să le facă – mă veţi întreba. Sunt suficient de mulţi!! Ştiu că, din 1990 încoace, asupra oricăror guverne, preşedinţi, premieri, miniştri, şefi de camere, şefi de parchete, şefi de servicii de informaţii s-au făcut numeroase presiuni de aiurea pentru a se adopta anumite legi, conduite şi „obiceiuri” – inclusiv pe calea marii corupţii. Nu ştiu cine nu ne lasă să obiectivăm crezul lui M. Kogălniceanu: „Numai din liberă şi deopotrivă dezvoltare a tuturor puterilor statului şi întrebuinţarea lor spre folosul general atârnă fericirea ţării”. Este, bănuiesc, de prisos să mai amintesc că în structura Guvernului Cioloş sunt mulţi neisprăviţi, care au atins limita maximă a incompetenţei, care au fost „catapultaţi” de prin dosnicele unghere ale vestitelor lăcaşuri ale Bruxelles-ului. Nedumerit mă întreb: în ce măsură incompetenţa acestor vântură-ţară, aventurieri fără ruşine, a fost de folos României sau UE. Mai franc şi cu deschidere spre adevăr: erau aceşti, vădit inepţi, competenţi acolo. Şi dacă da, atunci cum se explică faptul că aici sunt, precum se vede, incompetenţi şi orbecăitori în problemele economice şi sociale ale României şi românilor. Unii au fost culeşi de prin ţară – se spune – pe la şuete frivole, că erau competenţi acolo unde îşi petreceau timpul. Dar ca miniştri, ferească Dumnezeu!! Mirarea mea este: sunt chiar subdezvoltaţi mintal ori au primit „ferme directive” atunci când au fost „paraşutaţi” de la Bruxelles să diriguiască „tehnocrat” patria mumă. Ar fi timpul ca aduşii „tehnocraţi” şi inepţii lor aşijderea să-i dea crezare lui Marin Preda „Oamenii fac lucruri care dacă n-ar fi proşti nu i-ar putea sili nimeni să le facă […] Numai proştii se grăbesc să se arate că sunt deştepţi”. Stând la un pahar de vorbă şi lejeră conversaţie un iscusit prieten (hârşit într-ale administraţiei şi într-ale politicii) îmi boscorodea că partidele din Parlament nu au nici un interes să înlăture Guvernul Cioloş printr-o moţiune de cenzură, care ar obţine, cu siguranţă, suficientele şi necesarele voturi. Ba mai mult: nu au, de fapt nici interesul de a înlătura vreun ministru, chiar dacă îl hărţuiesc. Nu măiculiţă, cupa aceasta plină ochi cu ceai de cucută, trebuie băută până la fund, astfel încât, la alegerile viitoare electoratul scârbit de guvernul „societăţilor civile” şi „al străzii”, impus de iohannişti să se întoarcă spre partide. Ce rost are să schimbi, acum, un ministru incompetent, înstrăinat de ai săi şi cu mintea întunecată? Ar exista toate şansele să fie „paraşutat” unul la fel de stupid. Sau un mic parvenit care să nu facă nimic, ci doar să pălăvrăgească tâmpenii cum face el ordine, schimbând câţiva subalterni. E bine să reţinem că premierul D. Cioloş schimbă prefecţii după criterii subiective, după capriciile şi bunul său plac, ceea ce duce la fidelizarea cadrelor de partid credincioase şi laşe, în stare să se târască pentru un blid de linte. Vreau în România triumful credinţei lui Al. Vlahuţă: ’’Jertfele oamenilor sunt florile ce se aruncă în calea dreptăţii”. Guvernul Cioloş provoacă lehamite, sărăcie şi nesiguranţă. „Când poţi merge, de ce să te târăşti” (N. Iorga). Lesne de observat că „tehnocraţii” ce-şi dau în vileag incompetenţa, incultura şi impostura, carenţele manageriale şi frivolitatea provoacă pagube şi lipsă de perspectivă, progresul şi neatârnarea se află în colaps. Am devenit ţara lui Papură-Vodă, la cârma României se află aventurieri bezmetici, guvernul lui K.V. Iohannis împrăştie nonşalant inepţie şi trufie batjocoritoare. Este la mintea cocoşului: avem un guvern inutil, de funcţionari bruxellezi de categorie inferioară, aflaţi în concediu la Bucureşti, al căror obiectiv este doar acela de a-şi îmbunătăţi CV-ul în care să-şi adauge şi titlul de ministru. Acest guvern este o pacoste pe capul poporului român care suportă, resemnat, necazurile provocate de nişte aventurieri şarlatani. Impostori ce se căznesc, pas cu pas, zi de zi să ne aducă nesiguranţă, bâjbâială, abureală şi superficialitate, aroganţă şi dobitocie. Vorbele şi acţiunile lor sunt naive, ignorante, lipsite de meritul moral, de profunzime intelectuală, de folos socio-economic şi de virtute, împiedică orişice progres şi dezvoltare a spiritului uman.
Prof.univ.dr. Grigore Drondoe