– interviu cu dl. General de brigadă (rez.) ION BĂRBULESCU –
S-a născut în satul Cordun din comuna mehedinţeană Corcova, însă de aproape cinci decenii s-a stabilit în oraşul de pe malul stâng al Jiului de Sus, cariera pe care şi-a ales-o încă de la 17 ani purtându-l şi prin alte locuri din ţară.
Şi-a slujit patria cu demnitate şi onoare peste patru decenii, insuflând şi celor trei fii ai săi dragostea de ţară întru apărarea valorilor materiale şi morale. Un scurt dialog cu acest “om al armelor” îţi redă sentimentul datoriei împlinite, al iubirii de pământul sfânt şi de patria mamă.
– Aşadar, domnule general, să ne întoarcem în timp, rugându-vă să împărtăşiţi cititorilor noştri cum a fost la început?
– Am intrat la Şcoala Militară, încă din fragedă tinereţe, cum se spune, de la vârsta de 17 ani urmând cursurile acesteia vreme de trei ani, la Ineu şi Sf. Gheorghe. Gândul meu a fost dintotdeauna să mă pregătesc cât mai temeinic, prin muncă asiduă, cinstită, spre a nu-mi face de ruşine părinţii, fraţii, apoi familia şi copiii. Am reuşit să trec peste toate greutăţile inerente ale vieţii, ale unei cariere militare deloc uşoare, cu fruntea sus. Iar dacă astăzi pot privi în ochii oamenilor fără teamă, cred că lucrul acesta spune totul. I-am respectat şi am fost respectat, am fost apreciat pentru munca mea în cei 44 de ani de carieră militară, atât de subordonaţii mei, cât şi de superiori.
– Ştiu că şi la Academia Militară aţi fost apreciat…
– Am absolvit printre primii Facultatea de Arme, Tancuri şi Stat Major fiind numărul unu dintre cei 60 de cursanţi, obţinând doar calificative de foarte bine, continuându-mi apoi pregătirea în garnizoanele militare Bucureşti, Craiova, Timişoara, Turnu Severin, Curtea de Argeş, Râmnicu Vâlcea şi Piteşti. După activitatea cotidiană cuantificată în mii şi mii de ore de pregătire teoretică şi practică în poligon au urmat şi rezultatele deosebite obţinute, pe măsura muncii depuse: am fost apreciat de superiorii mei, între care toţi cei nouă miniştri ai Apărării pe care i-am avut în întreaga mea carieră militară. Am fost recompensat în bani, cu ordine şi medalii, pentru munca mea în mari unităţi, unităţi militare şi centre militare, acolo unde am instruit şi învăţat mânuirea armelor mii şi mii de ostaşi, dar şi personal civil. Cea mai mare recompensă rămâne însă respectul pe care mi-l poartă şi acum cei pe care i-am instruit şi învăţat.
– Nici după ce aţi slujit cu cinste, demnitate şi onoare patria n-aţi încetat activitatea…
– Am ieşit la pensie la vârsta de 60 de ani, în anul 1994. De atunci, m-am implicat activ în toate acţiunile Asociaţiei Judeţene a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere Gorj, la a cărei conducere sunt. Camarazii mei, în această primăvară, mi-au acordat încă o dată votul lor de încredere, prelungind mandatul meu de preşedinte cu alţi patru ani. Filiala pe care o conduc, şi subliniez cu mândrie acest lucru, a fost decorată de trei ori cu ordine şi medalii pentru activitatea desfăşurată. Avem o strânsă colaborare cu asociaţiile cadrelor militare în rezervă din M.A.I., S.R.I., Transmisiuni, cu Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război , cu Asociaţia “Cultul Eroilor”, de la nivel local, dar şi cu Liga Pensionarilor, cu sindicatele. Nu este de neglijat nici permanenta legătură pe care o avem cu cadrele militare active, în special prin Centrul Militar Judeţean.
– Analizând activitatea dvs., domnule general, vă rog să-mi permiteţi să remarc, cu respect, şi faptul că aţi fost decorat, în anul 2005, de preşedintele României, cu Ordinul VIRTUTEA MILITARĂ în grad de Cavaler, una dintre cele mai înalte distincţii militare. De asemenea, să mai spunem cititorilor noştri că vă mândriţi cu Titlul de MEMBRU DE ONOARE al cadrelor militare în rezervă, distincţie acordată de către ministrul Apărării şi de preşedintele Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere.
Sunt toate acestea, alături de respectul, aprecierea şi simpatia de care vă bucuraţi în rândul colegilor militari şi civili deopotrivă, adevărate “Însemne de onoare” ale bărbăţiei şi credinţei.
CONSTANTIN SEMEN
