Motto: “Infinit mai puternice decât raţiunea şi ştiinţa sunt ignoranţa şi nebunia” (A.France: 1844 – 1924)
Motto 2: “Mulţi aşa-ziţi analişti, caută să inoculeze în popor, concepţia greşită că: nu există dreapta sau stânga, că toţi suntem o apă şi-un pământ”, ceeace e greşit. (G.R.)
Mare e grădina Ta, Doamne! Dacă ne-am lua după conceptia celor din motto-ul 2, ar însemna că un miliardar are aceeaşi concepţie politică precum un cerşetor ca Videanu, are aceleaşi idei (politice!) ca un şomer.
“Omul e un animal politic”, spunea Aristotel; fiecare individ având propriile judecăţi, în multe cazuri confirmând că: “Ideile trec prin burtă” (de multe ori contrazisă de faptul că “bunătatea omului nu ţine neapărat de starea materială”, ci de construcţia sufletească a fiecărui om… Astfel mulţi lideri ai unor revoluţii au avut mari averi (vezi: Lenin, Castro)
Dar, să revenim la oile noastre… Auzi (şi vezi) zilnic la televizor (sau pe stradă, la diverse întruniri) declaraţiile sforăitoare a diferiţilor lideri, mai mari sau mai mici: Eu sunt “de dreapta”, sau “Eu sunt de stânga”, ori: “Eu sunt de centru”… Şi pariez că mulţi nu cunosc adevăratul sens al expresiei în numele căreia se recomandă, şi cu atât mai puţin originea lor…
Mulţi oameni de rând, bogaţi sau săraci (desigur exclud pe liderii titraţi), îşi închipuie poate că “de dreapta” înseamnă să ţii cu dreptatea, de “stânga” fiind reversul ei. O mare parte a cetăţenilor ştiu că partidele de dreapta servesc interesele claselor avute, iar cele de stânga interesele majorităţii pupere. De regulă, partidele de dreapta sunt considerate partidele care sevesc cu prioritate individul, iar cele de stânga, colectivitatea. (Pericle spunea acum peste două mii de ani: “Dacă cetatea e bogată, atunci şi cetăţenii sunt”, iar I.I.C. Brătianu, cel mai mare conducător liberal, scria: “Un conducător de partid să pună înaintea intereselor de partid, interesele sociale ale colectivităţii…” Cei “de centru sunt moderaţii, care vor să “împace şi capra şi varză”. Istoric vorbind expresiile: de dreapta, de stânga îşi au originea în modul cum au fost aşezaţi în Sala Convenţiei Naţionale (1792-1795) iacobinii, promotorii politicii egalitare şi democratice în frunte cu Robespiere (care la 9 termidor: 27 iulie 1794 împreună cu Sain-Joust şi alţi 20 de fruntaşi ai Revoluţiei, au fost condamnaţi şi executaţi a doua zi), erau aşezaţi în partea stângă a mesei Prezidiului care conducea lucrările, iar în dreapta Prezidiului, stăteau girondinii (în unele venea de la provincia Gironde, reprezentanţi ai burgheziei şi speculanţii – profitori).
Practic astăzi nu există partide “pure”, de dreapta sau stânga; doctrinele se intersectează; vom găsi şi la cele de dreapta programe de stânga, şi la cele de stânga, programe de dreapta (guvernul Năstase a luat multe măsuri de dreapta, cerute “ultimativ” atunci pentru intrarea în acest “URSS” – întors pe dos, cu reverberanţe atlantice: Uniunea Europeană). Greşeala a fost că au fost prea radicale, spre deosebire de restul “surorilor ex-socialiste” care nu s-au “Vândut cu TOTUL, aproape desfiinţând Statul… (pentru că de la idei la fapte e cale lungă).
Nu mai vorbesc de guvernele CDR-lui care a facut legi criminale, cum ar fi “restituo in integru”, ducând, după cum sublinia Victor Ponta, ca judecătorii să restituie o suprafaţă mai mare decât suprafaţa României, plus părţi din Ungaria, Ucraina, Slovacia etc. Cât priveşte pe moderaţi, ei fac echilibristică pe “coarda electorală” după cum bate vântul…
Avem în ţară şi partide care şi-au pus la coadă, cuvântul “creştin” să dea mai bine, mizând pe un electorat credul, şi concurând aproape cu fundamentaliştii islamici, promovând o politică de prostire a românilor cu evenimente, amintind parcă de epoca “cruciaţilor”.
Şi România e o ţară laică!… (spre deosebire de vecinii turcii, care deşi musulmani, religia e despărţită de Stat cu adevărat!)
Dar unii conducători români sunt mai “fundamentalişti” decât Khomeyni… Indiferent de ideologia lor (care trebuie clarificată la fiecare partid), partidele româneşti, trebuie să slujească în primul rând ŢARA. Şi să se unească pentru acest ţel… Neuitând niciodată că: “inima omenirii bate totuşi pe STÂNGA”.. Şi că trebuie să existe o relaţie corectă între simţuri şi raţiune.
Gh. Rădulescu
