Vine un moment în viața fiecăruia în care vrea să afle cine este el, care este locul lui în măreția acestei lumi, să cucerească în aceasta un loc cât mai bun cu putință și să dobândească respect atât din partea celorlalți, cât și față de sine însuși.
Căutăm răspunsuri la întrebări grele, prin care încercăm să aflăm cum ne putem face acceptați și iubiți. Și într-adevăr acestea sunt răspunsuri mai mult sau mai puțin importante căci prin intermediul răspunsurilor aflate supraviețuim în jungla societății.
Se spune că ‘’Dacă îți dorești să întâlnești pe cineva care să repare situațiile neplăcute din viața ta, care să îți aducă bucurie în ciuda a tot ceea ce spune sau crede restul lumii, uită-te în oglindă și rostește acest cuvânt magic: “Încântat de cunoștință!‘’ Totul vine din noi și din interiorul nostru, din puterea noastră de autoapreciere și prețuire. Să privim totuși cu imparțialitate la cei din jurul nostru, cu o indiferență benefică pentru liniștea noastră și pentru creșterea stimei de sine.Dacă ar fi să facem o comparație prin care să atestăm totodată și unicitatea și superioritatea omului în univers, să ne gândim puțin la oi. Pentru oaie este mai bine să stea în turmă, căci acolo este mai păzită și ferită de pericolele din jur. Pentru om, însă, rațional este să își aleagă de bunăvoie și prin propriile puteri locul și modul de viață, căci în ‘’turmele’’ omenești este mult mai expus pericolului.
Omul demn este cel care, chiar și în compania celor din jur se comportă cu demnitate, chiar dacă asta implică obiectivitate, chiar dacă se opune obiceiurilor și părerilor celorlalți.
La fel în viață este și cu prietenia. Cea sinceră și fără de păcat este cea în care omul are capacitatea de a face lucruri pentru semeni în mod dezinteresat, doar cu scopul de a le aduce bucurie în suflete. Ca atare, dacă ești prieten adevărat, o să cunoști sentiment adevărat de iubire!
Dar cum să ne cunoaștem pe noi cu adevărat în așa fel încât să nu ne înșelăm? Adevărata noastră oglindă este realitatea, iar oamenii sunt cei care o fac mai curată și mai clară. Interacționând cu tot ce ne înconjoară, putem trage concluzii despre noi înșine, numai că trebuie să îndeplinim un rol de aspru și obiectiv judecător. Dacă deseori, interacționând cu ceilalți ne răsare în suflet sămânță de invidie, ură, mânie, ură sau alte emoții negative, înseamnă că ceva nu este în regulă cu noi, că în noi sunt puternice patimile care ne împiedică să iubim.
Dacă nu vrem să ne înșelăm în ceea ce ne privește, trebuie să avem mereu capul pe umeri, să avem mai multă încredere în propria conștiință decât în cei ce ne înconjoară și să decidem singuri ce înseamnă bine și rău pentru noi. Aceasta este calea simplă și complicată totodată a omului rațional, inteligent și independent.
Dumnezeu îl păzește și pe cel ce se păzește singur. Să nu ascultăm glasurile oamenilor ce răsună, căci demnitatea umană nu le este proprie. Să ne ascultăm sufletul, el este cel mai bun învățător pentru noi!
Preot Ion Tomescu
