Societate

Educaţia…şi Lecţia de viaţă – Interviu cu domnul prof. univ. dr. Andrei MARGA, Dr.h.c.mult. personalitate proeminentă a vieţii sociale şi politice din România – “Astăzi, partidul nu mai este cadrul singular de aducere la realizare a unui proiect în stat”

 | 04 ianuarie 2017, 00:00 | 0 comentarii | 

– Rep. Domnule ministru, Andrei Marga, chiar dacă vrem s-o ocolim prin evitare, politica ne provoacă fără ezitare, pentru că în România ne-am aflat într-o campanie electorală fără menajamente, pe când în Statele Unite alegerile s-au finalizat prin victoria unui candidat pe care ați mizat mai puțin!
-După mai bine de două săptămâni de la victoria candidatului republican, Donald Trump, de la o zi la alta, devine tot mai evident că noul președinte al Statelor Unite ale Americii va fi confruntat cu o lume răscolită de conflicte, nemulțumiri și nesiguranțe, care solicită schimbări de amploare. El va trebui să ia decizii într-un evantai de probleme mai profunde decât altădată. Mă refer, aici, la chestiuni ce vin din două direcții: schimbările din viața internațională și moștenirea pe care i-o lasă predecesorul.

Semnatura eletronica CertDigital

“Se schimbă constelația puterilor ce imprimă evoluții în lumea întreagă”

– Rep. Se poate vorbi de o confirmare a unor previziuni sumbre ale analiștilor politici?
-Dacă privim cu atenție analizele de după 2010 (vezi, Zbigniew Brzezinski, «Strategic Vision. America and the Crisis of Global Power», 2012; Chen Jian, «Diplomacy Leads to World Harmony», 2013; Gerard Chaliand, Michel Jan, «Vers un nouvel ordre du monde», 2013; Henry Kissinger, «World Orde»r, 2014, etc.), acestea parcă ne-au obișnuit cu observația că se schimbă constelația puterilor ce imprimă evoluții, nu doar regional, ci în lumea întreagă, iar evenimentele ulterioare au reconfirmat acest lucru.
– Rep. După căderea comunismului, se pare că asistăm la o schimbare de natură hegemonică pe scena vieții politice internaționale!
-Dacă după 1990 se putea spune că SUA sunt supraputerea hegemonică a lumii, cu atuuri economice, politice, culturale și militare fără rival, după 2010, situația s-a schimbat. Uniunea Europeană și-a consolidat capacitatea economică, iar China a devenit primul producător al lumii. Ea poate fabrica cele mai evoluate arme, iar Rusia a revenit la ponderea militară de odinioară. În domeniile menționate, fiecare dintre acestea a dobândit rangul de supraputere. Pe de altă parte, așa-numitele «puteri regionale» s-au redistribuit în lume. Statele Unite rămân supraputerea care influențează cel mai mult evoluția lumii, iar «secolul american», cum l-a numit Joseph S. Nye în «Is the American Century Over?» (2015) continuă, dar – cum spun analiștii americani – America nu mai este dominantă. În decizii, Statele Unite au nevoie de conlucrarea altor țări.
– Rep. Care este nota specifică a rezultatelor prezidențialelor din Statele Unite?
-Alegerile americane pentru Casa Albă, din 2016, au adus în finală un candidat familiarizat cu tehnologia puterii din capitala Statelor Unite, Hillary Clinton, care s-a pregătit de un deceniu și jumătate și care voia schimbări înlăuntrul politicii existente. Alegerile au adus în prim plan alți doi candidați. Mai întâi pe Bernie Sanders, în partidul democrat, care a vrut să dea satisfacție grupurilor compuse din studenți, muncitori, intelectuali nemulțumiți de conformismul administrației. Apoi, în marea finală, pe reprezentantul partidului republican, Donald Trump, întreprinzător de succes, miliardar, care a contestat esthablishment-ul și a propus o cotitură în politica Washington-ului.
– Rep. Am putea să disociem «temele» care-i revin lui Donald Trump de temerile privind amplificarea politicilor de confruntare internațională?
-Istoria campaniei din interiorul celor două partide americane și a confruntării finaliștilor sunt cunoscute la această oră, încât nu mai stăruim asupra ei. Rezultatul este cunoscut, de asemenea. Ceea ce ar trebui să suscite atenție majoră, la puțin timp după victoria lui Donald Trump, sunt «temele» aduse pe scenă de noul președinte al Statelor Unite ale Americii în competițiile în urma cărora preia Casa Albă. Pe scena vieții internaționale, nu a apărut un concurent de aceeași magnitudine pentru America. Dar, Statele Unite nu mai pot opera în politica economică, fără aranjamente cu Uniunea Europeană și cu China, în domeniul militar, fără acorduri cu Rusia și cu China, în sfera culturii, fără a lua în seamă ceea ce face China, iar în politica externă, fără a pune propria «politică a dreptului internațional» în interacțiune cu «politica echilibrului» revendicată de Rusia și cu «politica armoniei» desfășurată de China.

“«Democrația liberală» a Americii, care inspiră cea mai mare parte a lumii”

– Rep. Se configurează perspectiva unui război cu mult mai pervers și mai devastator pe scena vieții politice internaționale?
– Sub alt aspect privind lucrurile, războiul a luat înfățișări noi – fiind dus deja în circuitele bancare, sistemele informatice, rețelele de conceptualizare și în mulțimile pietonale – încât poți deține cea mai evoluată tehnică militară, fără să poți câștiga bătălii cu luptători răzleți. Priviți, vă rog, cu atenție, «democrația liberală» a Americii, care inspiră cea mai mare parte a lumii, «democrația dirijată» a Rusiei și «democrația în culori proprii» a Chinei, care vor continua să polemizeze, dar, așa cum arată dezbaterile actuale din SUA, Anglia și Germania, privind democrația, vor lua act una de celelalte. Societatea redusă la concurență ajunge să ruineze concurența însăși, încât complementarea concurenței cu reguli de drept, valori ale justiției și morala bunei conviețuiri, vor fi necesare, dacă civilizația modernă este capabilă să înainteze. Statele Unite vor trebui să se alimenteze din nou din tradiția proprie a pragmatismului luminat și, mai exact, din proiectul «democrației ca formă de viață» pe care l-au generat împotriva amăgirilor libertariene sau tehnocratice.
– Rep. Dumneavoastră ne propuneți o radiografiere a domeniului politici americane și mondiale, așa că, mă rezum doar la întrebări care să «provoace» răspunsuri de o mare profunzime și de o complexitate deosebită pe care ni le puteți oferi, domnule Marga!
-Absolut de acord cu maniera de abordare, pe care o apreciez foarte mult!
– Rep. Cât de bogată se dovedește a fi «moștenirea» noului președinte american?
-Noul președinte al Statelor Unite «moștenește», începând din ianuarie 2017, o lume bulversată, inclusiv datorită inconsecvenței, pașilor riscanți și a lipsei de experiență din partea predecesorului său. Merită reflectat asupra acestor aspecte, căci din ele este de învățat. Cred că Barack Obama a venit pe scenă după ce Statele Unite au fost atacate pe propriul teritoriu, încât s-a adoptat o legislație care permite supravegherea persoanelor. Ca urmare, în America s-a reluat întrebarea, dacă nu cumva libertatea individului este prea îngrădită de reglementări (vezi, Mark R. Levin, «Ameritopia. The Unmaking of America», 2012), care anihilează energiile acelui «homo americanus» care a fost locomotiva dezvoltării de peste Ocean. O Americă fără oameni întreprinzători care-și asumă că deasupra lor este numai Dumnezeu, o Americă a «corectitudinii politice» (political correctness) de orice culoare, o Americă birocratizată este o contradicție în termeni. În fața nevoii de a reafirma fundamentul Americii, care este libertatea persoanei, Barack Obama a procedat mai mult contemplativ, încât noul președinte nu va putea amâna luarea unei inițiative.
– Rep. E foarte interesant ceea ce spuneți, dar să știți că de multe ori dilemele analiștilor politici se conjugă și cu anumite frământări ale cetățenilor!
-Sunt de aceeași părere, dar, dacă este să captăm aspecte semnificative pentru viitor, cu totul altceva merită să fie reținut. Bunăoară, faptul că un candidat, Donald Trump, a intrat în cursa nominalizării din partea partidului său, fără să fi deținut vreodată o funcție publică. Partidul republican a rămas, mai curând neîncrezător și s-a ferit să se pună în mișcare cu tot angrenajul, iar candidatul a stârnit o veritabilă mișcare politică în societate și a câștigat. Ba, chiar a făcut ca partidul său să câștige, în același timp, atât Senatul cât și Camera Reprezentanților! S-a putut constata, din nou, că idei clare, izvorâte din frământările cetățenilor, pot depăși obstacolele puse de orice birocrație și, fiind sprijinite de cetățeni maturi, pot învinge! Astăzi, partidul nu mai este cadrul singular de aducere la realizare a unui proiect în stat.

“Lumea va fi mai conflictuală și va deveni mai nesigură pentru oricine”

– Rep. Este un mod tranșant de a-i încuraja pe «independenți» sau o manieră ușor speculativă de a supralicita neajunsurile celor două mandate ale lui Barack Obama?
-Domnule profesor, cred că Barack Obama a preluat o Americă intrată în criza financiară din 2008 și a injectat imediat suma record de peste 1500 de miliarde de dolari în bănci și investiții. Apoi a intervenit cu câteva decizii în economie și a asigurat o creștere modestă, care nu se poate însă garanta. Este clar că neoliberalismul generează crize, iar globalizarea, lansată în anii nouăzeci, are nevoie de corectură, pe care economiștii care dau tonul, precum Paul Krugman sau Joseph Stiglitz, sau James Galbraith, au configurat-o cu deosebită claritate. Destul de repede, însă, Barack Obama a părăsit eforturile în această direcție, încât sarcina de a da alternativa la neoliberalismul și globalismul actual s-a mutat pe umerii noului președinte.
– Rep. Neoliberalismul are «păcatele» sale, ca și globalismul!
-Dacă se rămâne în neoliberalism – cu o economie orientată de profit în orice condiții, cu politică ce țintește obținerea puterii cu orice mijloc, cu morala celui mai puternic – lumea va fi mai conflictuală și va deveni mai nesigură pentru oricine. Neoliberalismul are un potențial enorm de a pune în mișcare energii, dar antrenează cu sine slăbirea instituțiilor și a regulilor, ceea ce va crea dificultăți înseși societăților moderne.
– Rep. Cu dorința de a continua dialogul nostru privitor la rezultatele alegerilor parlamentare din România, nu doar la ceea ce au însemnat cei opt ani ai lui Barack Obama la Casa Albă, vă doresc «Sărbători fericite» și «LA MULȚI ANI», domnule ministru, Andrei Marga!
-Aș vrea doar să mai spun că Barack Obama a mutat focusul politicii internaționale a SUA din Europa în Asia, ce devenise centrul economic al lumii. Faptul a avut, însă, două consecințe, neanticipate, desigur. Prima, Europa a slăbit, iar relația SUA-Europa a avut de suferit, cu urmări pentru ambele. A doua, în Asia, prezența americană este concurată de acum de forțe semnificative. Noul președinte va fi confruntat cu această situație relativ nouă în istorie: prezența europeană a Rusiei și prezența asiatică a Chinei s-au întărit continuu în ultimul deceniu, nu doar militar, și pretind, într-o asemenea situație, noi acorduri ale supraputerilor. (VA URMA)
Profesor, Vasile GOGONEA

Articole asemanatoare



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ECO JURNAL