Educaţia…şi Lecţia de viaţă – “Prezentul mă responsabilizează, atât în reevaluarea trecutului, cât şi în valorizarea viitorului”

– Rep. Domnule Prof. univ dr. Adrian GORUN, ca un destoinic și distins Preşedinte al Senatului Universităţii «Constantin Brâncuşi» din Târgu-Jiu, dar și în calitatea pe care o dețineți, de secretar general al Comisiei Naţionale de Prognoză, iată că după ce ați obținut premiul pentru Educație, în cadrul Galei Celebrităţilor anului 2014, se pare că ați perseverat pe scara aceasta a ierarhiilor autentice și a recunoașterii valorilor academice, pentru că ați fost inclus în paginile «Dicționarului personalităților din România. Biografii contemporane», Ediţia 2014, care se înscrie în cadrul unui proiect biografic contemporan, realizat la nivel naţional de către Redacţia «ROMANIAN BIOGRAPHIC INSTITUTE», aflat sub egida «ONG ECO – EUROPA», ceea ce înseamnă, pentru domnia voastră, un imbold și în același timp un motiv de a fi mai încrezător în proiectele de viitor, așa este?

“Valoarea este prin ea însăşi o relaţie de apreciere a unor bunuri şi creaţii”

-Ca orice om care munceşte, propunându-şi standarde maxime de exigenţă faţă de sine, mă bucur atunci când sunt apreciat de studenţi, colegi, personalităţi de referinţă în domeniile în care mă implic. Ca şi mine, ştiţi că valoarea nu stă nici în ceea ce e preţuit, nici în cel ce preţuieşte! Valoarea este prin ea însăşi o relaţie de apreciere a unor bunuri şi creaţii, în baza corespondenţei dintre însuşirile acestora şi năzuinţele oamenilor, ca subiecte valorizatoare. Cum creaţiile mele au reuşit să stârnească interes şi au fost supuse unui proces de ierarhizare de către cei îndreptăţiţi prin statutul lor întemeiat în prestigiul profesional, pot spune că am sentimentul datoriei împlinite, sentiment care, la rândul lui, generează alte standarde şi alte criterii de autoexigenţă.
– Rep. Totuși e o bucurie pe care o trăiți și o recunoaștere a unei activități prestigioase!
-Bucuria câştigării premiului pentru Educaţie a cam trecut! Aproape se stinge şi satisfacţia generată de prezenţa în paginile « Dicţionarul personalităţilor din România. Biografii contemporane », Ediţia 2014. Chiar dacă satisfacţia a fost mai mare decât în anii anteriori, când, de asemenea, referinţe privitoare la activitatea mea au apărut în diverse dicţionare. Şi este normal să scadă în intensitate, atât satisfacţiile, cât şi insatisfacţiile, pentru că, altfel, am trăi în trecut. Ori, eu vreau să concentrez în sfera prezentului şi “timpul havuz” şi “timpul cascadă” despre care, cu atâta rafinament vorbea marele Lucian Blaga.

“Sunt afin cu faptele mele, indiferent de încărcătura lor pozitivă şi negativă”

– Rep. Fiecare dintre noi trăim un prezent contorsionat și plin de convulsii sociale, iar dumneavoastră doriți și unul care ne responsabilizează, așa este?
-Prezentul mă responsabilizează, atât în reevaluarea trecutului, cât şi în valorizarea viitorului. Adică, sunt afin cu faptele mele, indiferent de încărcătura lor pozitivă şi negativă. Eu am învăţat de la viaţă să dau sens principiului “Cunoaşte-te pe tine însuţi” atribuit lui Socrate şi nu cer nici pe departe altora mai mult decât îmi cer mie. Deşi, cum ştiţi şi dumneavoastră, domnule profesor, viaţa mea n-a fost şi nu este lipsită de urcuşuri şi povârnişuri.
 – Rep. Cum reușiți să faceți față atâtor solicitări care se dovedesc în anumite situații veritabile provocări ale ritmului vieții acesteia trepidante și nu de puține ori tensionate de factorul imprevizibil al «faptului divers» cotidian, mai ales că sunteți și «navetist» pe ruta: Tg. Jiu-București și retur?
-Am găsit în muncă, în profesie, un aliat şi chiar dacă, în unele situaţii, povara a fost grea, n-am abandonat. Şi încă ceva: eu nu am înşelat nici viaţa, nici profesia! Poate tocmai, de aceea, detest impostura şi-mi atrag atâtea antipatii! Şi încă nu mă consider împlinit profesional, pentru că ştiu şi simt că mai pot să dau mult. Mă motivează nevoia de cunoaştere, mă motivează viaţa activă prin care-mi reconfirm apartenenţa la Cetate. Şi cred cu tărie în proiectele mele.

“Rămân cărţile, rămâne memoria studenţilor şi a elevilor mei de azi şi de altădată”

– Rep. Eforturile pe care le faceți presupun și unele sacrificii, poate și absolutizarea unui gen de efort creator!
-Am încercat să fiu util în funcţiile şi demnităţile exercitate, adaptându-mă repede la exigenţele specifice. Şi, făcându-mi datoria, am cerut acelaşi lucru şi din partea celorlalţi. Sunt bucuros, atunci când constat că devotamentul meu este împărtăşit, dar sunt mâhnit, aproape iremediabil, când văd oameni îmbătrâniţi mult prea devreme. Lucrez şi 18-20 ore pe zi, iar dacă lucrurile merg în sensul dorit, anticipat, nu simt oboseala. Oricât s-ar încerca să mi se minimalizeze rezultatele, oricât de mult s-ar cufunda unii în relativismul păgubos, rămân faptele, rămân cărţile, rămâne memoria studenţilor şi a elevilor mei de azi şi de altădată. Şi chiar dacă, săptămânal fac naveta pe ruta Tg. Jiu-Bucureşti, nu sunt navetist prin….viaţă!
– Rep. Care sunt principalele «tipuri» de personalități care au fost incluse în paginile acestui prestigios Dicționar și pe care dintre aceste nume de referință le remarcați prin activitatea din spațiul vieții publice din țara noastră?
-Nu am făcut o analiză din perspectiva «tipurilor» de personalităţi care au fost incluse în paginile «Dicţionarului», ci doar din perspectiva valorii lor, a prestigiului profesional. Şi cum să nu devii sensibil în faţa unor nume care şi-au pus pecetea, prin creaţiile lor, asupra ştiinţei, medicinei, filosofiei, teologiei, artei, culturii, tehnologiei, vieţii sociale? Am fost satisfăcut, constatând că majoritatea absolută a înaltelor personalităţi promovate în paginile «Dicţionarului», îmi erau cunoscute!

“Mulţi dintre cei inseraţi în paginile «Dicţionarului» sunt mai valoroşi decât mine”

– Rep. Fiindcă ați fost într-un contact direct sau indirect cu unele dintre aceste personalități?
-Fie că am intrat în contact direct de-a lungul timpului, fie că m-am intersectat cu opera lor, rezultatul este aproape acelaşi. Este greu să-i remarc doar pe unii dintre aceşti OAMENI, pentru că, vrând-nevrând, aş introduce în spaţiul axiologic o ierahizare, dezavantajându-i pe ceilalţi! Toţi, poate și fiecare dintre dumnealor, în parte, au populat spaţiul public cu valori, pentru că, luaţi individual, fiecare tezaurizează valori!
– Rep. Aveți impresii și aprecieri mai deosebite față de unele personalități din acest «Dicţionar»?
-Pot eu, de exemplu, să-l aşez pe academicianul Răzvan Theodorescu pe primul loc într-un clasament, fără a-l neîndreptăţi pe Marcus Solomon? Nu! Pentru că amândoi sunt de excepţie! Sau să-l remarc pe doctorul Sinescu, “uitând” de doctorul Irinel Popescu? Şi exemplele pot continua. De aceea, consider că n-ar fi drept şi nici echitabil să mă pronunţ printr-o asemenea operaţie axiologică!
– Rep. Cititorii vor surprinde un gen de modestie a dumneavoastră, pe care, personal, nu o cunoșteam!
-Ştiu, însă, un lucru: acela că foarte mulţi dintre cei inseraţi în paginile «Dicţionarului» sunt mai valoroşi decât mine şi asta nu mă demobilizează, dimpotrivă…

“Nu sunt un om perfect şi, ca oricare, sunt supus greşelilor”

– Rep. Considerați că uneori puteți greși în aprecierea unui om onest și poate valoros, a unui colaborator apropiat, atunci când îl evaluați sau pe un ton aspru și ușor pripit îl «etichetați» sub impulsul unor prejudecăți sau sub influența unor persoane «binevoitoare» din preajma dumneavoastră, a unor «fețe» lingușitoare și duplicitare în ultimă instanță?
-Marele meu merit în exercitarea unor funcţii sau demnităţi publice este acela că am mare încredere în oameni. Numai că, în varii situaţii, acest merit mi s-a dovedit un…defect. Nu sunt un om perfect şi, ca oricare, sunt supus greşelilor. Greşeala asumată şi îndreptată nu este atât de condamnabilă din punct de vedere moral, precum este intenţia – ca formă gravă a vinovăţiei – şi, mai ales, persistenţa în ducerea la sfârşit a intenţiei păguboase.
– Rep. Da, dar fiecare om poate fi influențat în anumite cazuri, pentru că există un impact al socialului asupra comportamentului individual!
-Am, după atâţia ani de activitate, exclusiv în domeniul public, capacitatea de a discerne, şi ştiu că minciuna, linguşirea pot “sta cu Regele la masă”, cum spunea Al. Vlăhuţă. De aceea, fără a afirma că nu sunt deloc influenţat, accept influenţele pe care, în anumite momente, le consider pozitive. Atunci, când, însă, constat “intoxicare”, procedez ca atare!
– Rep. În ce sens acceptați să “procedați ca atare”?
-Cei în care mi-am pierdut încrederea, pe motivul lipsei de onestitate, nu şi-au mai găsit locul în preajma mea. Urmăriţi, numai, câţi au făcut parte din echipa mea în diverse ipostaze, iar azi au devenit «opozanţi» radicali, dezicându-se chiar de propriile idei şi fapte…Distanţa dintre încredere şi dispreţ se poate comprima şi într-o clipă. S-ar putea să greşesc, însă acesta este spaţiul afectiv – voliţional în care activez şi decid.

“Diferenţa dintre verbele «a cunoaşte» şi «a recunoaşte» este similară diferenţei dintre cunoaşterea comună şi cunoaşterea epistemică”

– Rep. Domnule Președinte, Adrian Gorun, pentru toți cei care vă cunosc, poate și pentru aceia care nu vă recunosc sau nu vor să vă recunoască în ceea ce reprezentați ca o personalitate din domeniul Educației naționale, dumneavoastră sunteți omul care puneți un accent deosebit pe noțiunea de «model» în procesul instructiv-educativ, de aceea, aș dori să vă întreb, dacă dumneavoastră ați avut modele demne de urmat sau aveți asemenea modele pentru care optați și pe care vi le asumați în activitatea dumneavoastră?
-Vedeţi, dumneavoastră! Aici este marea noastră dramă, amplificată printr-o persistenţă a crizei culturii din ultimele decenii ale modernităţii târzii. Diferenţa majoră dintre verbele «a cunoaşte» şi «a recunoaşte» este similară diferenţei dintre cunoaşterea comună şi cunoaşterea epistemică, dintre descriptivismul anost şi normativismul fundamentat. Important este, cine cunoaşte şi cine recunoaşte, altfel lucrurile se amestecă şi cad într-un banal desuet. În orice domeniu! Şi când spun, «cine», mă refer exact la valoarea persoanei, inclusiv la fundamentul moral al conduitei.
– Rep. Cred că fundamental moral al conduitei omului sunt faptele sale!
-Într-o carte publicată cu doi ani în urmă, am dezvoltat un capitol sub denumirea  “Noua matrice existenţială”, developând resorturile şi mecanismele alterării valorilor-scop, iar ideea esenţială este aceea că pentru mulţi autodeclaraţi  «moralişti», importante nu sunt faptele şi produsele unor persoane, legitimate în spaţiul public, ci persoanele de la care provin. Cu alte cuvinte, un «moralist» care, dintr-un motiv sau altul, recent sau în trecutul îndepărtat, a avut, de exemplu, un punct de vedere divergent cu mine, mă va taxa ca atare, indiferent de valoarea intrinsecă a ideilor mele! (VA URMA)
Profesor, Vasile GOGONEA