În timpul coabitării de apropiată, dar tristă amintire, au avut loc, pe lângă scandalurile cotidiene provocate şi întreţinute de matelotul cu apucături de ocnaş, întâmplări care, pe lângă faptul că păreau imposibile, ne depăşeau capacitatea de înţelegere. De pildă, numirea Codruţei Kovesi în fruntea D.N.A., a doua mare greşeală, după coabitarea total defectuoasă cu instituţia Prezidenţială. Logica de bază şi C.V.-ul sportivei de mare înălţime duceau la singura concluzie posibilă: aşa ceva nu se face, mai ales că sugestia numirii venea din direcţia Cotroceni, din partea inamicului numărul unu. Rezultatele nu s-au lăsat aşteptate. Fiind greu de dovedit ca persoană coruptă sau coruptibilă, vorbim despre Victor Ponta, au început săpăturile susţinute şi, dacă după câţiva ani nu s-a găsit nimic, au fost atacaţi colaboratorii Primului Ministru, s-au făcut presupuneri, conexiuni probabile şi s-a încropit un dosar penal, în urma colaborării a două firme private între care relaţiile se stabilesc contractual. Expertiza comandată de către D.N.A. a relevat ,cât se poate de clar, că prejudiciul adus Statului Român (ANAF s-a constituit, într-un final, în parte vătămată, spre deosebire de Complexele Energetice Turceni şi Rovinari) este zero. Zero= O! Nimic mai mult. Cu nonşalanţă, procurorul de caz aflat, se zice, pe o pantă profesională ascendentă cu forţe mai mult sau mai puţin proprii, a clasificat expertiza drept document neimportant, nu a luat-o în calcul şi a continuat definitivarea cercetărilor. Într-un final, a reuşit să trimită în instanţă rezultatul zbaterilor sale de o bucată de timp, probabil „manopera” de căpătâi a tânărului magistrat. Şi, din respect pentru Guvern şi conducătorul acestuia, instanţa a stabilit ca prim termen pentru judecare, data de 21 septembrie, urgenţa urgenţelor. Iată cum o personalitate incomodă este „favorizată”, în timp ce teancuri întregi de dosare făcând obiectul unor mari hoţii dovedite, zac de ani de zile prin cotloanele Înaltei Curţi. Corul cârtitorilor şi al opozanţilor s-a reunit şi au reluat repetiţiile sub bagheta marelui dirijor, care a găsit „soluţea” pentru binele României: demisia Primului Ministru şi s-a încheiat „discuţea”. Încercări de compromitere a rezultatelor celor trei ani de guvernare s-au făcut în mod constant, fără succes în faţa evidenţelor extrem de clare. Promisiunile electorale au fost duse la bun sfârşit în cea mai mare parte, România este în vizibilă creştere economică, datoriile către FMI au fost plătite, problemele sociale sunt rezolvate rând pe rând. Alternativa unui alt Guvern, aparţinând opoziţiei, ar fi un dezastru. Nici mai mult, nici mai puţin, ar însemna revenirea echipajului Băsescu, catastrofal pentru o perioadă în care România ajunsese pe marginea prăpastiei, se instaurase hoţia la cote inimaginabile, iar populaţia se simţea îngenuncheată, incapabilă de reacţie în faţa jafului general. Cu toate exemplele precedente de judecată strâmbă şi a influenţelor posibile, în acest caz, urmărit de întreaga Europă, verdictul nu poate fi decât unul singur. De curând, Primul Ministru, senator de Gorj, a împlinit 43 de ani, o vârstă frumoasă, cu multe împliniri. Gorjenii nu îi uită pe cei care le-au dorit binele şi se mândresc cu ei. La mulţi ani, domnule Prim Ministru!
A.Pop
