Într-o democraţie autentică sistemul pluripartit se bazează pe dezbaterea de idei şi principii doctrinare care vizează într-un final, prin actul politic şi de conducere managerială, dezvoltarea şi progresul comunităţilor din teritoriu şi al entităţii statale în general. Din păcate, în România, după căderea comunismului în dec.’89, vidul de putere a dat naştere la o dispută oarbă între formaţiunile politice ce aveau să apară imediat ca ciupercile după ploaie, dovedindu-se ulterior a fi lipsite de educaţia şi cultura ideologică necesare cârmuirii treburilor ţării.
Mai degrabă, totul s-a învârtit în jurul unor interese de grup, ieşind în faţă tot felul de indivizi doritori a face politică, în schimb în marea lor majoritate şi-au reliefat incompetenţa, nepăsarea şi lipsa de bună-credinţă în slujirea interesului naţional, deopotrivă cu gravele lor lacune de moralitate şi cultură.
De aici, avea să pornească un şir întreg de întâmplări ciudate ce au adus imense prejudicii ţării şi poporului român, şi iată-ne acum, după 26 de ani de capitalism hibrid şi extrem de nociv, în pragul dezastrului naţional, inclusiv al destructurării instituţiilor statului. Şi totul, printr-o vădită politică de dezbinare, ură şi răzbunare, proliferată la scară naţională şi cu intervenţiile oculte venite din afară. Nici nu este greu de sesizat această permanentă ofensivă concertată din exterior prin diverse “servicii” şi ambasade occidentale, fiind puse în mişcare şi instituţiile de forţă din interior împotriva unor partide din ţările est-europene, cu precădere a celor cu orientare de stânga. Iar România, în principal, este o ţintă foare precisă, motivul fiind reaşezarea pe scena politică, cu rol predominant, a unor partide-satelit, după chip şi asemănare, dar mai ales în slujba puterilor occidentale, cu rol de decizie sau altfel spus, compromiterea şi marginalizarea partidelor cu o vădită orientare spre apărarea intereselor naţionale şi socio-profesionale ale marii majorităţi a populaţiei şi susţinerea prin orice mijloace a acelor partide dependente şi care acceptă necondiţionat a se pune în slujba noilor stăpâni, euro-atlantici. Or, pentru a-şi securiza o astfel de politică, până la urma una antinaţională, s-au abandonat voit doctrine şi principii şi au fost alimentate intrigile şi disputele din interiorul diferitelor partide, fiind puşi la timonă şi susţinuţi liderii-cozi de topor, cu rolul vădit de a perturba şi destabiliza scena politică din România. De altfel, se vede treaba că am scăpat de “dracii comunişti”, dar am dat peste alţii la fel de perfizi, de vreme ce votul nostru popular nu mai contează în luarea deciziior majore de interes naţional, dovadă că în laboratoarele străinilor se pregătesc exact care trebuie să ajungă în demnităţile publice din România, până sus vârfurile de putere, adică personaje duplicitar-cenuşii, dar docile şi slugarnice la Înaltele Porți. Şi uite aşa au ”reuşit” asemenea mediocrităţi să-şi sacrifice poporul atâţia amar de ani, făcând “praf şi pulbere” România pentru interesele altora.
Dar să vedem mai concret şi câteva întâmplări ciudate din politica românească, cu repercusiuni indiscutabil negative pentru mersul României ultimilor 26 de ani. Păi, mai întâi a fost pusă la cale din exterior destructurarea fostului FSN, etichetat a fi un partid în formare cu orientare criptocomunistă, simultan fiind declanşate frământările şi disputele din interiorul PNL şi PNŢCD-cu aripi şi fracţiuni, care ulterior aveau să renunţe la doctrinele liberale şi creştin-democrate şi de aici la fel de repede au şi dispărut de pe eşicherul politic, dezintegrându-se din varii interese de grup în interiorul altor partide. La rândul său PD-ul, un partid declarat de stânga, imediat după ce s-a desprins din FSN, avea să treacă peste noapte, sub conducerea lui T. Băsescu- unul dintre cei mai nocivi politicieni români ai acestor vremuri sumbre, la “dreapta” popularilor europeni sub sigla PDL. Acest partid s-a dovedit a fi mai degrabă o gaşcă de indivizi, fără ideologie şi doctrină, dar cu interesele meschine şi care pe timpul guvernării lor în regimul Băsescu aveau să aducă împreună multe deservicii şi necazuri României. După cum, tot “contra vântului” s-au constituit şi unele alianţe politice-CDR, ADA, USL etc., dar care, măcinate de conflicte de interese s-au compromis în actul lor de guvernare şi au sucombat rapid pe scena politică. Cu o situaţie asemănătoare ne confruntăm şi în prezent, fiind vorba de fuziunea aiuristică PNL-PDL sub sigla liberala, dar cu doctrina populară, adică o altă anomalie dictată din afară, având grija “binomul DNA-SRI”- instituţii de forţă foarte apropiate şi numai, noilor stăpâni ai României, să-i bage la puşcărie pe vechii liberali şi să se joace de-a alba-neagra cu foştii portocalii şi cu Traian Băsescu, motivele protejării acestora, în ciuda gravelor lor ilegalităţi şi abuzuri pe timpul guvernării Boc, fiind deocamdată doar subînţelese pentru ce şi mai ales în interesele cui se fac jocurile. De aici şi marea miză- destructurarea PSD-lui, cel mai mare şi puternic partid din România, începută după cum se ştie cu debarcarea lui A. Năstase din fruntea partidului şi ulterior condamnarea acestuia, desprinderea unor membri şi formarea UNPR-lui, în ambele situaţii T. Băsescu având o contribuţie esenţială. Şi tot acest hidos personaj s-a implicat cu îndârjire şi la spargerea USL-lui şi compromiterea prin trimiterea în justiţie a celor doi lideri; Victor Ponta şi Crin Antonescu, ulterior a lui G. Oprea şi altor lideri de frunte ai PSD şi a fostului PNL. Şi aici nu punem la îndoială cazurile de vinovăţie a unuia sau altuia din cei incriminaţi de către DNA şi cu sprijinul ”neprecupeţit al SRI sau altor “servicii”. Numai că oamenii puşi de T. Băsescu în fruntea acestor instituţii de forţă, inclusiv la ÎCCJR, ne servesc de fiecare dată cu nişte dosare ce sunt puse la dospit prin sertare ani de zile şi brusc acestea devin “priorităţi” de caz, spre rezolvare taman în preajma unor scrutinuri electorale. În schimb, nu de aceeaşi “atenţie” se bucură dosarele lui Băsescu şi a apropiaţilor săi- “acoperiţi” şi “neacoperiţi”, dar dovediţi pentru abuzurile şi ilegalităţile comise în timpul regimului Băsescu-Boc, ba unii şi cu mâinile băgate până la coate în avuţia ţării şi în banul public (a se revedea cazurile încă nepuse pe rol: Videanu, Udrea, Blejnar, Blaga, Anastase, Duta, Macovei, Berceanu, Oltean, Boagiu, Pogea ş.a.m.d. ?!) Să fie oare vorba de vreun troc, reciproc avantajos între părţi sau pur şi simplu se face doar oarece circ în public în schimbul unor şantaje pe care fostul preşedinte şi cloaca lui de trişori le pot arunca pe “piaţă” la adresa unor procurori şi magistraţi, chiar până la cele mai înalte ranguri de decizie, în condiţiile în care le-ar fi lezat libertatea pentru toate fărădelegile comise? Sau cum se explică că acelaşi
T. Băsescu aruncă în ultima vreme pe piaţa media atacuri dure la adresa Laurei Codruţa Kovesi, a lui Klaus Iohannis şi a altor înalţi demnitari din conducerea ţării şi din justiţie, fără a se veni în întâmpinarea acestora şi cu răspunsurile pe măsură? Ori aici, nu mai funcţionează CSM-ul şi Inspecţia Judiciară, cum adesea se întâmplă în cazurile Ponta, Tăriceanu şi alţii, sau altfel spus de ce oare atâta teamă în cazul acestui individ ce întrece orice măsură de tupeu şi nesimţire în spaţiul public, dar nu numai?Şi uite aşa România este mereu bulversată de certuri şi intrigi la cel mai înalt nivel, trăind tot timpul dintr-un şir de minciuni şi manipulări, încât uşor, uşor vom ajunge să avem o ţară într-un colaps total: săracă, bolnavă şi îmbătrânită, secătuită de tineri şi forţă activă de muncă, ş.a.m.d., spre folosul cui? Mai mult decât atât, tot felul de Neica Nimeni, fie şi ambasadorul SUA la Bucureşti, se amestecă grosolan şi cu neruşinare în treburile noastre interne, dar uită să privească şi mizeriile din bătătura lor. Sau aceste aşa-zise lecţii de “bună purtare” au aceeaşi tentă precisă, de susţinere şi restauraţie a regimului Băsescu, fiind limpede în această privinţă şi actualizarea politicii de manipulare agresivă, prin intermediul facebook-lui cozilor de topor bine plătite din exterior. Aşijderea şi a “spionilor” din preajma fostului şi actualului Preşedinte, care laolaltă au împins ţara într-o criză politică artificială şi au instalat un guvern de“tehnocraţi” paraşutaţi de pe la Bruxelles, care nu au nici o treabă cu rezolvarea problemelor stringente ale României, ci pur şi simplu sunt puşi în serviciul unor interese străine? Practic, ne-am vândut ţara cu totul, fiind aserviţi stăpânilor din exterior, iar printr-un joc de-a baba-oarba, preşedintele Iohannis nu este cu nimic mai breaz decât T. Băsescu, dimpotrivă împărtăşeşte şi duce mai departe mitocănia, conflictele şi dorinţa de răzbunare-marca a la T. Băsescu, fiind şi pentru domnia sa mai importante răutăţile ascunse, orgoliile şi pofta de putere, decât interesele ţării şi nevoile poporului român. În felul acesta a redevenit România captivă şi fără vreo urmă de speranţă în a ieşi dintr-un sistem cu structuri la fel de pernicioase precum cele din comunismul de odinioară, deopotrivă vinovate şi condamnabile pentru condiţiile mizere de viaţă ale marii majorităţi a categoriilor sociale. Ba, au ajuns să umble prin România ca vodă prin lobodă tot felul de bipezi veniţi din afara fruntariilor patriei, poruncind adesea a li se săruta papucul, în vreme ce “imperatorul” Iohannis n-are habar de ţară, lăsând în urma lui aceeaşi încrâncenare, nepăsare şi incompetenţa, dar cu pretenţii de stăpân, dorindu-şi mai nou şi “Parlamentul sau”, nu al tuturor românilor. Şi face un astfel de gest necugetat, după ce ani de zile celălalt exaltat s-a folosit de toate mijloacele pentru a compromite şi a arunca în derizoriu cea mai înaltă instituţie a statului român, în vreme colaboratorii lui de nădejde-DNA şi Serviciile au avut grijă să scoată pe bandă rulantă în decor şi să forţeze arestarea unui număr important de deputaţi şi senatori, acuzându-i pentru diverse acte de corupţie. Desigur, vinovaţii trebuie să fie pedepsiţi, evident de către justiţie, numai că în destule cazuri incriminările acestor instituţii de forţă s-au dovedit neîntemeiate, şi mai ales tendenţioase, fiind vizaţi cu precădere parlamentari doar de la unele partide, în timp ce multe din dosarele “portocaliilor” zac de ani de zile prin sertarele procurorilor doamnei Kovesi, aşteptându-se prescripţia. Oare de ce, şi în folosul cui? În niciun caz în interesele României, ci ale mafiei care mişună pretutindeni în multe structuri instituţionale ale statului, inclusiv în unele sectoare importante ale justiţiei. Or atunci ne întrebăm, dacă tot ne umflăm ca broasca din fabulă despre una sau despre alta, aruncând în derizoriu exact sistemul democratic din România: Parlamentul, Guvernul, partidele, justiţia, armata, ordinea şi administraţia publică, etc. dacă nu sunt ale şi în slujba ţării, atunci ale cui o fi? Evident că celor din afară, care au tot interesul să le destructureze, pentru a-i stăpâni mai uşor pe fraierii de români, prin intermediul unor ticăloşi din interior-trădători de neam şi ţară românească. Şi am încheia cu un singur dar îngrijorător exemplu şi anume, un recent raport al Comisiei Europene pentru agricultură arată că 40% din terenurile agricole ale României au ajuns în mâna cetăţenilor străini, iar achiziţionarea de către aceştia a unor mari suprafeţe de pământ la graniţele ţării, dar nu numai, poate fi privită ca o ameninţare majoră la adresa securităţii noastre naţionale. De ce credeţi că s-a ajuns în această situaţie?
Vasile Irod
