Societate, Turism

În umbra Vâlcanului

 | 04 iulie 2017, 00:00 | 0 comentarii | 

Un cunoscut mă anunţă că dacă vreau să fac nişte fotografii bune pe Cheile Sohodolului de Izvarna ar fi cel mai potrivit moment.
Cum cerul se limpezise la întoarcere am luat-o pe drumul de sub munte intrând pe la Cantonul Bâlţii şi continuând ruta pe Valea Mare –Runcu –Bota -Dobriţa şi la final Leleşti. Oprindu-mă să mai fac câteva fotografii undeva între Dobriţa şi Leleşti am putut sau mai bine spus am avut privilegiul de a face câteva peisaje de excepţie a zonei montane gorjene. Sătucurile de munte chiar conace ce se puteau vedea cu teleobiectivul ajutat de claritatea excepţională a atmosferei, Cheile Şuşiţei Verzi, ale Sohodolului ale Susenilor ori Şuşiţei Seci cum mai sunt cunoscute de localnici şi, nu în ultimul rând, valea Deleşului de unde o cărare ce pleacă din spatele bisericuței străbate un peisaj aproape ireal prin câmpurile de lapiezuri (zona de lapiezuri din acest perimetru este considerată cea mai spectaculoasă din Carpaţii Româneşti, iar după unii geologi chiar din Europa) pentru a ajunge în apropierea altui fenomen rar Inelul de Piatră al Sohodolului de Runcu (un alt inel de o mărime asemănătoare mai poate fi văzut la nivel european doar în Franţa pe cheile râului Gerd, iar în lume pe Canionul Colorado cu un fenomen asemănător supranumit de nativii amerindieni „Urechea Vântului”).
Iar peste tot acest tablou străjuie ca un veritabil bastion de piatră Muntele Pleşa cu a lui vârf, ce de la 1444 m domină peisajul întocmai ca un foişor de pază şi unde te aştepţi dacă dai crezare legendelor, cum că prin aceste locuri ar fi trăit uriaşi care erau numiţi „pelasgi” ce făcuseră chiar Podul Uriaşilor (nu departe, la Ponoare) să apară unul chiar pe buza muntelui cu ghioaga la spinare şi mâna la frunte scurtând zarea. De multe minuni este capabilă natura – mă gândeam eu. Rămăsesem „cu gura căscată” la peisaj, deşi trecusem de nenumărate ori prin acele locuri, dar limpezimea atmosferei dădea locurilor parcă altă viziune.
Concluzia nu este greu de tras. Avem locuri de un excepţional peisaj și potenţial turistic. Doar că de cele mai multe ori din nepăsare ori necunoaştere pur şi simplu ne batem joc de ele. Iar faptul că pe unii nu îi interesează, iar alţii nu intervin mărginindu-se să declare nişte perimetre protejate nu este o soluţie la problematica actuală dezbătută (din fericire ori nefericire nici nu mai ştiu cum să-i spun) tot mai mult în cadrul unor proiecte comunitare integrate de protejare a mediului şi în acelaşi timp a factorilor ambientali locali.
Mugurel PETRESCU

Semnatura eletronica CertDigital
Articole asemanatoare



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ECO JURNAL