Ca un fulg părelnic zbură şi primăvara. Plecă să se odihnească în nemărginirea vremii, după ce ne-a bucurat cu matia-i călduţă plină de mirosuri tropicale, orchestrate de muzica cerească a neobositelor păsări călătoare, sosite de peste mări în România, care este patria lor unde îşi clădesc cuiburile şi dau naştere la noi vieţi înaripate….. Observaţi că aceste micuţe gogoloaie cu pene sunt mai patriote decât mulţi români. Ele nu-şi uită niciodată ţara!
Şi iată-ne aproape în prima lună de vară: iunie, lună care se anunţă bogată în evenimente, încă din prima zi când sărbătorim: Ziua Mondială a Copilului, pe gazda noastră vrămelnică Terra cu peste 7 mld de locuitori, segmentul cel mai valoros care leagă generaţiile între ele, ajutând pământul să nu rămână pustiu, umplându-l cu gongăritul gingaş al noilor născuţi şi radiind din oglinzile fermecate ale milioanelor de perechi de ochişori, lumina dumnezeiasca a Creaţiei, care înmănunchează toate secretele universului… Sunt copiii Terrei! Copiii care intră în noul lor Univers, având în privirea lor inocentă‚ ’’Meta Galaxi’’ de întrebări şi de care noi, ’’copiii mai mari’’ ai pământului trebuie să avem grijă să-i creştem, să-i educăm pentru a prelua ştafeta progresului omenirii. Ei sunt veriga din lanţul uman al generaţiilor care menţin viaţa pe pământ (luna iunie îmi aminteşte de nuvela ’’Ploi de iunie’’ în care scriitorul Petru Dumitriu, originar din Tg-Jiu, o studiam în liceu.
P. Dumitriu a fost un scriitor secund care a mai scris romanele‚ ’’Bijuterii de familie’’‚ ’’Drum fără pulbere’’‚ ’’Pasărea furtunii’’, care a fost şi filmată la ora plecării lui din România, Dumitriu era cel mai fecund şi bogat scriitor al epocii; s-a reîntors în ţară din Franţa după revoluţie. Am amintit acestea pentru că P. Dumitriu nu trebuie uitat.
În a cincea zi a lunii vor fi în România alegeri locale unde se vor alege noii primari şi preşedinţi de consilii judeţene. Şi în această lună se va vedea, dacă ceea ce numea sf. Ioan Gură de Aur arta educaţiei ca cea mai frumoasă artă a avut şi educatori pătrunşi de Duhul Sfânt al pasiunii şi dacă elevii şi studenţii şi-au însuşit materia predată, ce se va concretiza prin sute de mii de elevi ce-şi încheie ciclul gimnazial, urmând să treacă la cel liceal. Va fi o lună de muncă, de încordare, de speranţe şi suspiciuni, de bucurii şi necazuri, atât pentru elevi şi părinţi, cât şi pentru cadrele didactice, şi desigur sperăm ca Guvernul de tehnocraţi să-şi încheie misiunea, redând României o stare de normalitate. Iar în acest război, victimele vor fi în primul rând, noi oamenii de rând pe post de (pifani), de infanterişti, căzuţi primii în tranşeele crizei sădite şi întreţinută de acest guvern al capitalului monopolist străin.
…..şi totuşi este luna cea mai frumoasă, cea mai plină de speranţe pentru copiii omenirii, cărora le urăm victorie în lupta de cucerire a noilor redute din învăţământ.
Gh. Rădulescu
