Apropiatele alegeri parlamentare, se constituie într-un nou prilej al liderilor maghiari din Transilvania de a-și radicaliza discursurile și manifestările naționalist-secesioniste, alegând în ultima vreme tot mai mult și calea diversiunii, în principal o așa- zisă amenințare la adresa comunității maghiare din partea unor instituții ale statului român și evident îngrădirea drepturilor, inclusiv economice. Or de aici, ei își justifică radicalizarea acțiunilor, fluturând stindardul autonomiei și chiar enclavizarea României.
Și este vorba, în principal de UDMR, care pentru a- și menține cea mai importantă parte din electoratul maghiar, care i-ar asigura intrarea în Parlament și eventual accesul la vreun ciolan guvernamental, pe filiera și cu sprijinul PNL, al sorositilor din țară și din exterior, pune, în ultima vreme, tot mai mult accentul pe discursul și manifestările naționalist-separatiste.
În același timp, solidarizându-se și încercând să-și protejeze “penalii” din diversele instituții ale statului, acuzați fără îndoială de acte de corupție, abuz în serviciu și conflict de interese (a se vedea, între altele, cazurile de la primăriile Cluj, Gheorghieni,
Miercurea-Ciuc, Sfântul Gheorghe etc.),UDMR-ul, chiar prin președintele Kelemen Hunor, caută să-i “sensibilizeze” și să-i mobilizeze pe etnicii maghiari, invocând motivul discriminării și intimidării acestora de către autoritățile române. O rețetă nu doar electorală, dar care se pare că nu are eficiența dorită, de vreme ce problemele grele, de zi cu zi, ale populației maghiare din Transilvania, bântuie și lovesc dramatic întreaga populație din România. Și se întâmplă acest lucru, pentru că politicile guvernamentale de până acum, la care și liderii maghiari sunt părtași, nu au avut în vedere îmbunătățirea condițiilor de viață ale cetățenilor, indiferent de etnie, ci mai degrabă lupta continuă a politicienilor după privilegii de tot felul, ceea ce avea să atragă și marile acte de corupție, iar de aici jefuirea și ruinarea economico-financiară a României. De altfel nu este nici o deosebire între liderii UDMR și cei din partidele maghiare extremiste din Transilvania, fiind vorba de aceiași exponenți care, deghizați sub umbrela înșelătoare, în ultima vreme, a “transilvanismului”, vizeaza combaterea efectelor Trianonului. Mai exact, într-o primă fază urmăresc autonomia “ținutului secuiesc”, după care, răstălmăcind istoria, aceste minți înfierbântate, își propun prin programele lor electorale o așa-zisă “Transilvania largă”, cu referire și la Partium (județele din N-V României), dar și la zona Banatului, care laolaltă ar constitui pământul lor “natal”. Iar pentru a-i manipula pe românii din Ardeal, se mai spune, bunăoară, în discursurile electorale ale lui K. Hunor și “camarazilor” săi, ca: ”Transilvania este pentru noi viitorul, pentru toți cei ce trăiesc aici-maghiari, români…”. Apoi, încercând să mai dreagă busuiocul, liderul UDMR mai spune: ”dezvoltarea Transilvaniei este extrem de importantă și pentru dezvoltarea României, ceea ce este bun pentru Ardeal este bun și pentru …toți cetățenii României”.
Și atunci cum mai rămâne cu mesajele separatist- autonomiste lansate acum, la început de campanie electorală, de genul: “Salvăm Clujul de București”, “Salvăm Oradea de București”, ș.a.m.d., practic, demonstrându-și pe față, intenția, ca prin activarea conceptului de transilvanism, să-i izoleze pe românii din Ardeal de marea familie națională? În realitate, această stare de lucruri este, din păcate, mult mai gravă, deoarece face parte dintr-un scenariu mai vechi, dar resuscitat desigur, după decembrie 1989, atât printr-o intensă și agresivă propagandă antiromânească, cât și prin acțiuni și manifestări publice, în ambele cazuri, cu un sprijin masiv primit din afară, urmărindu-se într-un final dezmembrarea României și alipirea ținuturilor transilvane despre care faceam vorbire, printr-o altă formă de reorganizare regională, la Ungaria. Altfel spus, o așa-zisă refacere a Ungariei Mari, dacă e posibil, chiar într-o perspectivă apropiată,“motivată” și de centenarul Marii Uniri, de la 1 decembrie 1918. Căci spune, aceeași voce “luminată” hunoristă: că n-ar fi fost respectate promisiunile făcute maghiarilor cuprinse în rezoluția Marii Adunări de la Alba-Iulia, pentru care este nevoie de o nouă Constituție, zică-se în semn de respect față de toate comunitățile etnice care trăiesc în România. Numai că Kelemen Hunor și toți ceilalți lideri maghiari ocolesc nepermis realitățile din România, constituindu- se mereu în “semințe” de scandal, de vreme ce dintotdeauna minoritățile entice din țara noastră s-au bucurat de aceleași drepturi cu populația română majoritară, ba chiar mai mult decât atât, actuala Constituție garantând, deopotrivă, pentru toți cetățenii României aceleași drepturi și libertăți, fără îndoială stipulându-se și obligațiile.
Altfel spus, cine-i oprește pe maghiari și pe oricare dintre comunitățile entice din țara noastră să-și exercite prevederile constituționale referitoare la drepturile cetățenești, singurul lucru care ne doare pe toți-români, maghiari, etc. este sărăcia, devenită cronică
În România, principala vină pentru acest flagel, revenind actualei clase politice și celor ce stau cocoțați de peste 26 de ani la cârma țării, dovedind nu doar o incompetență crasă, ci și necinste și rea credință. Iar UDMR-ul, mai tot timpul la guvernare în această nefastă perioadă își are, evident, partea sa de vină. În rest, cine-i deranjează pe maghiari să-și exercite drepturile și libertățile, să-și folosească limba, cultura, tradițiile și obiceiurile lor strămoșești ș.a.m.d. În schimb, ca toți ceilalți, trăitori pe aceste meleaguri, trebuie să înțeleagă că au și obligații constituționale, inclusiv de loialitate față de statul român, de altfel sugerate și înscrise în Charta ONU, dar și în alte documente ale organismelor internaționale. Or, dacă așa stau lucrurile, bine așezate de legislația internă și internațională, de ce să scormonim după neadevăruri și să reinventăm tot felul de concepte și sintagme naționalist-șovine, ori e limpede că politica UDMR-lui și a celorlalte organizații și formațiuni politice maghiare din Ardeal se circumscrie acelui scenariu ticălos, pus la cale de către forțele oculte din exterior pentru slăbirea unității naționale și a statului român, iar de aici dezmembrarea României. Altfel, cum poți să debitezi enormități de genul că “Transilvania are viața și istoria sa și că această regiune geo-culturală, economică și politică este diferită de restul României, reluându-se printr- o violentă propagandă conceptul transilvanismului, evident promovat și în rândul românilor, în ideea că aceștia intrând în acest joc, vor fi și mai ușor de manipulați, conform planul final de combatere a Trianonului-independența Ardealului și alipirea acestei provincii românești la Ungaria. Dar până atunci (care nu va fi vreodată) liderii maghiari, în netremnicia lor, visează și continuă politica antiromânismului prin varii căi și mijloace, atât în interiorul, cât și în afara țării, întrebându-i atunci: de ce oare, vorbindu- se, de o parte și de alta, despre libertate, aspirații comune și demnitate, aceștia nu-și asumă și rolul de a instaura laolaltă o stare de normalitate în relațiile româno-maghiare din Transilvania? Doar astfel, în locul suspiciunilor, dezbinarii și urii interetnice își pot face loc respectul reciproc, buna înțelegere și conviețuirea firească între toți cei care s-au născut și trăiesc pe aceste neasemuite și minunate meleaguri strămoșești. În plus, ceea ce ar trebui să ne doară pe toți-români, maghiari, dar mai ales pe liderii politici, este starea economică precară a României, generate de atăția factori nocivi impuși în special din afara țării, împotriva voinței marii majorități a populației, a cetățeanului de rând, dar cu voia și reaua- credință a celor ce au cârmuit această țară după decembrie 1989. De aici au pornit problemele grele și sărăcia care ne bântuie pretutindeni, bogații neîndreptându-idintotdeauna pe cei aflați în nevoi, și iată acum consecințele, dezastruoase pentru țară. A început și noua campanie electorală, una bolborosită și murdară, unde în loc de niște dezbateri politice pe proiecte adevărate și realiste, menite să îmbunătățească situația economico-socială a țării, se vorbește megaloman de creștere economică, turism autohton și servicii pe măsură etc., deși avem a constata că la modul concret, astfel de afirmații nu au nicio acoperire, dimpotrivă pilonii de bază ai dezvoltării și progresului României lipsesc aproape cu desăvârșire. Pentru că totul se află și se mișcă în jurul unor grupuri de interese obscure și a protipendadei dinlăuntru și dinafară care au jefuit și jecmănesc în continuare într-un mod sălbatic această țară, în vreme ce amăreștenii, fie ei, români sau maghiari, ș.a.m.d. trăiesc în nevoi și fără apărare în fața nedreptăților, unii chiar în disperare, ajunși slugi sau chiriași în propria lor țară. Astfel de probleme ar trebui să ne frământe pe toți, indiferent de comunitatea etnică, nu doar să ne amăgim fără speranțe la niște promisiuni deșarte și legi lipsite de conținut, care ne fac viața tot mai amară de la o zi la alta. Și mai este ceva: mereu cineva din afară își bagă vara coada sau bățul printre gard, dându-ne, chipurile lecții de democrație și civilizațiune, în realitate fac aceleași jocuri murdare pentru varii interese, mai mult decât atât, înveninează și tensionează relațiile interetnice, în speță româno-maghiare. O fac și reprezentanții unor ambasade, inclusiv prin declarațiile sale controversate ambasadorul SUA la București șochează opinia publica și dă “ apă la moară” celor care urmăresc și propăvăduiesc neîncrederea și ura interetnică, cuplându- le la politica ultranaționalistă din interior și din afară. Și atunci, cui servesc asemenea abordări și atitudini, din păcate, tot mai mult îmbrățișate de personaje-cozi de topor, interesate de destabilizarea României? Or, cheia încrederii, liniștii și bunei înțelegeri între toate graiurile celor care, prin împrejurări istorice, adeseori dramatice, trăiesc pe aceste meleaguri, este singura cale ce poate da siguranță perenității conviețuirii noastre, deopotrivă, români, maghiari, germani etc, România fiind pentru fiecare ținutul natal, de la obârșie, în prezent și pentru generațiile care urmează, în bună pace, cooperare și prietenie.
Vasile Irod
