Lumina, şi Adevărul, şi Viaţa – “Arta lui Brâncuși este arta creștinului ortodox care înțelege mesajul Evanghelic și îl transpune spre nemurire în aceste valori”

– Rep. Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit, Dr. IRINEU, suntem în această zi de aleasă și binecuvântată sărbătoare a spiritualității noastre românești, a visului spre înalturi a firii gorjenești, când aniversăm cei 140 de ani de la nașterea genialului Constantin Brâncuși, supranumit și «părintele sculpturii moderne», un reper esențial al vieții noastre spirituale și chiar al credinței noastre dreptmăritoare!
-Societatea în care trăim, oamenii pe care îi întâlnim, și chiar noi înșine, dorim întotdeauna să avem un ochi atent spre cei care au fost înaintea noastră. Dar, e bine să înțelegem că trebuie să le dăm o cultură, o civilizație și o identitate celor care urmează după noi! E foarte important ca personalitățile de marcă ale neamului nostru să fie ridicate pe piedestalul înalt al gândirii noastre și al conștiinței noastre românești, pentru că urmărind faptele lor, cum ne spune Sfânta Scriptură, să înțelegem că trebuie să urmăm și pilda vieții lor. Așa ne învață Sfântul Apostol Pavel: «Luați aminte la înaintașii voștri, urmați-le exemplul și pilda vieții lor!».

“Brâncuși reprezintă o sumă de valori, atât morale, cât și intelectuale”

– Rep. De ce îl putem considera pe Brâncuși ca fiind omul la care trebuie să ne referim în demersurile noastre, prin pasiune și printr-o continuă apropiere spirituală?
-Pentru că Brâncuși, pentru noi, reprezintă o sumă de valori, atât morale, cât și intelectuale! Un mare om, care a trăit în regiunile acestea ale noastre, ale Olteniei. Este produsul acestui neam! S-a născut aici, a crescut aici, ceea ce înseamnă că are cele mai multe elemente comune cu noi, pentru că în fiecare neam se nasc valori, și aceste valori reprezintă neamul respectiv.
– Rep. În Duminica aceasta, a 33-a după Rusalii, avem Pericopa Evanghelică «a Vameșului și a Fariseului» (Luca 18, 10-14), când veți oficia Sfânta Liturghie în Parohia Roșia de Amaradia, de aceea, gândindu-ne la Brâncuși, «artistul tuturor culturilor», cum l-ați numit la simpozionul de la Craiova, dacă azi l-am numi «Vameșul» zborului spre înalturi, ce ne puteți spune, ca o luare aminte?
-Vedeți, pentru că am fost făcuți după chipul Lui Dumnezeu, noi avem o chemare cerească, avem un ideal, un scop în viața noastră, să ajungem acolo unde este Dumnezeu! Acolo unde sunt sfinții îngeri, întrucât ne asemănăm cu ei! Nu ne putem risipi în lucrurile acestea pământești, dimpotrivă, Dumnezeu ne-a ajutat și ne ajută în continuare ca să depășim limitele umane, ca să ajungem la viața frumoasă și nesfârșită a Împărăției Cerurilor! Brâncuși ne arată că aici, pe pământul nostru începe Raiul, doar pentru oamenii credincioși! Dar, din nefericire, și iadul, pentru oamenii necredincioși! Așadar, ascultând Cuvântul Lui Dumnezeu și păstrându-l în viața noastră, ajungem, într-adevăr, să fim precum îngerii care pururea ascultă glasul Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos, se bucură și se veselesc! Ascultarea aceasta este în cadrul Sfintei Liturghii! Când venim la Sfânta Liturghie, vin și îngerii noștri, care doresc să-i asculte glasul!
– Rep. Dar, Brâncuși a plecat din Hobița natală și s-a îndreptat cu pașii spre Paris!
-Chiar dacă Brâncuși s-a afirmat și a activat în Franța, acolo s-a desfășurat și s-a dezvoltat până a devenit o personalitate, el a rămas întotdeauna legat de neamul nostru românesc, și acest lucru este foarte important, deoarece trebuie să ne raportăm și la contextul actual al societății noastre românești.

“Sentimentele atât de nobile pe care Brâncuși le-a înscris, le-a înrădăcinat în operele sale de artă”

– Rep. Dacă ne gândim la educația evlavioasă venită din partea mamei, născută din neam de diaconi, credeți că aceasta a influențat viața de mai târziu a marelui sculptor?
-Desigur, pentru că Brâncuși, născându-se aici, din poporul acesta ortodox-creștin, care avea o învățătură sănătoasă, pentru că așa este învățătura noastră ortodoxă, iar părinții lui au intrat în contact cu divinul și se știe că mama, în timpul sarcinii, păstrează legătura cu Dumnezeu prin rugăciune și îi transmite copilului sentimentele ei. Evident, că mama acestui mare bărbat al neamului nostru a avut o atitudine creștinească responsabilă față de pruncul din pântecele ei și i-a transmis sentimentele atât de nobile pe care Brâncuși le-a înscris, le-a înrădăcinat în operele sale de artă.
– Rep. Geniul brâncușian poate fi considerat expresia perfecțiunii creației Lui Dumnezeu?
-Omul trebuie întotdeauna să aibă conștiința că n-a făcut nimic bun, că Dumnezeu a realizat în el, în așa fel încât, așa cum spune Apostolul Pavel, «nu eu mai trăiesc, ci, Dumnezeu trăiește în mine»! Deci, mișcarea aceasta între Dumnezeu, care atât de mult îl iubește pe om, încât îl propulsează, deși aportul nostru este neînsemnat, deoarece Dumnezeu este Acela Care ne dă viață, ne conferă existență, iar dacă Dumnezeu a ieșit din veșnicie ca să ne facă pe noi, a realizat acest lucru din dragoste, iar dragostea este dăruitoare, pentru că El se dăruiește nouă, iar noi înțelegem că nu suntem propriii noștri creatori, ci, Dumnezeu este cel care ne creează, pentru că de la naștere și până la moarte, noi nu facem altceva decât să demonstrăm că Dumnezeu există!
– Rep. Cât este de mare legătura dintre spiritualitatea creștin-ortodoxă și arta lui Brâncuși?
-Domnule profesor, arta lui Brâncuși este arta românului, este arta creștinului ortodox care înțelege mesajul Evanghelic și îl transpune spre nemurire în aceste valori pe care noi astăzi le admirăm, le contemplăm și rămânem uimiți de ele!
– Rep. Personal, sunt uimit de asemănarea lingvistică dintre cuvântul «talant» și conceptul arhicunoscut de «talent», răspândit în lumea artistică, de aceea, aș dori să ne spuneți, cum se regăsește Pilda talanților în talentul geniului brâncușian?
-Orice om a primit de la Dumnezeu un dar sau mai multe daruri. Așa cum se spune în această pildă, pentru că Mântuitorul Hristos rostește această pildă, care nu este o pildă filosofică, ci, este o pildă Evanghelică, iar dacă El a spus aceste cuvinte ale Sale, înseamnă Adevăr! Așadar, talantul acesta pe care noi îl avem, simțim că îl avem și care este multiplu, pentru că nimeni nu știe, câți talanți avem! Evident, noi constatăm din viața unor personalități, câți talanți aveau!

“Brâncuși avea darul de a vedea dincolo de imaginea unei realități metafizice”

– Rep. Prin ce se regăsește Bunul Dumnezeu în talantul fiecăruia dintre noi?
-Prin tot ceea ce avem, prin chipul nostru, prin frumusețea, prin libertatea, prin darurile bogate pe care Dumnezeu le-a înrădăcinat în sufletele noastre și în inimile noastre. Așa se face că Dumnezeu este prezent în lume, este în mijlocul nostru, este în noi și noi suntem în El. Nu ne putem niciodată despărți și nici Dumnezeu nu se poate despărți de noi, indiferent de ce stare duhovnicească sau mai puțin evlavioasă ne aflăm. Dumnezeu se așează în noi, nu se dezice niciodată de noi, totdeauna ne recunoaște ca pe copiii Săi!
– Rep. De ce trebuie să căutăm talanții din «corola de minuni» a lui Brâncuși?
-Pentru că sfârșitul operei încununează întreaga lucrare. Lucrarea respectivă a lui Brâncuși arată câte daruri avea el. Avea darul acesta al frumosului, darul esteticului, darul înțelepciunii, darul cunoașterii, darul de a depăși materia și de a vedea dincolo de ea imaginea complexă, imaginea autentică a unei realități metafizice.
– Rep. Care sunt «metamorfozele» pe care le parcurge creația brâncușiană, prin sacrul care pătrunde în toate ungherele acestei creații geniale?
-Bineînțeles că opera lui Brâncuși ne învață enorm de multe lucruri. Fiecare om care analizează operele create de către artistul nostru poate să-și contureze cunoștințele, să le sistematizeze coerent în mintea sa, și să pornească de aici chiar un studiu sau o lucrare doctorală, pentru că atât de multe lucruri sunt înscrise în opera lui Brâncuși încât nu putem niciodată să le epuizăm, deși este o operă omenească și are o limită.

“Brâncuși a așezat puntea de legătură, nu numai cu infinitul, dar și cu Dumnezeu”

– Rep. Iar pentru a depăși aceste limite, avem nevoie de ajutorul Lui Dumnezeu, Cel care lucrează prin oameni ca Brâncuși?
-Ca oameni ce suntem, făcuți de Dumnezeu, avem nevoie întotdeauna de ajutorul cuiva. În copilărie suntem ajutați de părinți, când mergem la școală suntem ajutați de învățători și profesori, la universitate, iar avem profesori, în viață suntem ajutați, de asemenea, de cei care ne iubesc, și la rândul nostru ajutăm pe ceilalți, pentru că viața este întotdeauna într-o interdependență unii de alții. Așa se face că omul este o ființă socială, o ființă care întotdeauna trăiește în legătură cu alții, este în comuniune cu alții și în chip deosebit cu Dumnezeu! Deci, dacă cei din jurul nostru ne ajută, ei o fac pentru că le-a dat putere cineva. De sus, primim puterea dumnezeiască, pentru a lucra în viața aceasta cele de folos pentru mântuirea noastră. Viața lui Brâncuși dovedește că primim înțelepciune, știință și cugete curate de la Bunul Dumnezeu!
– Rep. Când spune că a sculptat «zborul», Brâncuși a exprimat și dorința de a se apropia de Dumnezeu?
-Ei, bine, Brâncuși este acela care a așezat puntea de legătură, nu numai cu infinitul, dar și cu Dumnezeu, pentru că Brâncuși se roagă, Brâncuși meditează, Brâncuși conștientizează ce este important în viață de făcut și iată că el pune în opera lui toate aceste simțăminte pe care le adâncește prin cugetare, prin teorie, dar în același timp le practică. Și cel mai greu e ca teoria s-o pui în practică, s-o pui în lucrare. Ei, bine, Brâncuși realizează acest lucru, este un zburător, o «pasăre măiastră» care merge dincolo de fruntariile infinitului, dar, în același timp și un practician, un om al pământului, care cugetă și apoi înscrie în materie cugetarea sa!(VA URMA)
Profesor, Vasile GOGONEA