Motto: „Tarde venientibus ossa!„ (pentru cei care vin târziu)
România trăiește momente înfiorătoare prin efectul lor și nescuzabile pentru cei care se intitulează acum conducătorii Marelui Partid Naţional Liberal Român. Reînviat în luptele postdecembriste PNL a trecut prin frământări deosebite, culminând cu unificarea „aripelor„ liberale.
În prezent, singura flăclie cu adevărat liberală care mai ține vie idea unui adevărat liberalism este Domnul Mircea – Ionescu Quintus, marele epigramist, filozof și luptător pe arena politicii sec XX și începutul sec XI.
În timp ce toate partidele se străduiau să asigure candidați pentru primăria Capitalei, cei doi Vicepreședinți, se țineau de certuri cu partea stângă a eșicherului politic, recomandându-l pentru candidat la primărie, pe Domnul Ludovic Orban care însă datorită malaxorului„ DNA este acuzat că a cerut ajutor pentru lupta electorală și retras din cursă.
Vae victis!, vai de cei învinși spuneau latinii, dar domnul Orban nu este un învins deoarece: „bis vincit, qui se vincit„ (deoarece domnul Orban învinge de două ori pentru că s-a învins pe sine, retrăgându-se cavalerește din lupta electorală….
Și să vezi minune: cei care se cred urmașii Brătienilor au refuzat fiecare, pe rând să candideze pentru Primăria Capitalei. (mărturisesc că l-am respectat pe domnul Orban, dar și dânsul și-a dat de gol aroganța liberală când spunea, înainte de demisie că: „Nu voi participa la confruntări cu Gabriela Firea, până ce aceasta nu-și va cere scuze în numele partidului pentru comportarea lor la alegerea „Caesarului” din noiembrie 2014, care Caesar nu l-a apărat deloc pe domnul Orban, care își merită pedeapsa din versurile lui Petrarca: „Qhe chill prendo diletto, difer fronde, non si de l amentar saltri lingana: pe cine diavolul îl pune să înșele să nu se plângă de-l înșală alții).
Și revenind la dilema domnului Mircea Quintus care cerea un candidat din sânul partidului spunând că e rușinos să se apeleze la ”străini”. Și așa s-a întâmplat! Cu surle și trâmbițe aventurierul din epoza fierbinte a anilor 90, care încă nu-și terminase nici o facultate, se vede de odată promovat în linia întâia chiar de Directorul SRI Virgil Măgureanu care îl propune candidat la președenția României, iar acum este proclamat candidat absolut al PNL-lor pentru primăria Capitalei(domnul Mircea Quentus, s-a abținut!) și a aruncat în arena electorală în luptă cu Doamna Firea. Nu vreau să anticipez, dar cred că orice bucureștean cu bun-simț nu-i va da votul lui MM.
A apărut și știrea falsă că doamna Firea s-ar retrage din cursă. Aceasta însă a confirmat în văzul națiunii că nu-i este frică de lupta pentru Capitală și are proiecte mari în cea ce privește nu doar Bucureștiul în sine, ci și metropola pe care o dorește încercuită cu două linii de centură.
Dă Doamne, ca să vină și pentru Capitală o înflorire despre care să se spună precum vechii greci din vremea lui Pericle: „Cum Bucureștii plorerent” –în timp ce Bucureștiul era înfloritor.
Dă Doamne, ca la finalul luptei electorale pentru Capitală, aceasta să aibă pentru prima dată o femeie PRIMAR GENERAL METROPOLITAN.
Gh. Rădulescu
