Societate

Ne lăudăm cu o pondere mică a datoriei publice și a deficitului în P.I.B., însă suntem printre cei mai săraci din Europa

 | 18 ianuarie 2017, 00:00 | 0 comentarii | 

Ne-am obișnuit ca la cumpăna dintre ani să se facă bilanțuri, cu plusuri sau minusuri, în special în domeniul economico- financiar, de unde se stabilesc și prognozele, în cazul de față, pentru anul 2017. Și sunt demersuri firești pentru orice entitate statală, cu atât mai mult în cazul României, unde cetățenii încă trăiesc cu speranța restabilirii normalității interne, dezvoltării țării și pe ansamblul unui nivel de viață mai omenesc cu putință.
Așadar, avem a constata din statistici și rapoarte de audit financiar, ca și la sfârșitul anului trecut România își găsea locul între primele cinci state-membre ale U.E în privința ponderii datoriei publice (externe) și a deficitului în PIB. Mai concret, după metodologia economică europeană a înregistrat circa 40%-datorie publică, raportată la produsul intern brut, ceea ce ne situează ca țară sub pragul de 60% stabilit prin Tratatul de la Maastricht. Numai că, a ne lăuda a avea datorii mici, în condițiile în care noi, românii, suntem printre cei mai săraci din U.E (penultimul loc din Europa în privința nivelului de trai!), lăsând doar pe bulgari în urma noastră, atunci, cu o astfel de abordare economico- financiară fetișizată în continuare, vom avea cu siguranță parte de același statut de țară subdezvoltată, de regulă impus de alții. Mai exact, politica economică a României este stabilită din exterior, din varii motive lesne de priceput, ceea ce până la urmă și diriguitorii de la București se vor trezi la realitate din starea lor de slugărnicie și pupat papuci pe la Înalta Poartă Euro-americană (marele blestem care bântuie România pleacă de la faptul că îi lipsesc adevărații conducători- capabili, demni și cu dragoste de țară!). Iar de aici vor înțelege a-și lăsa deoparte și meschinele interese personale sau de grup, întrucât numai prin buna-înțelegere și unitate la nivelul întregii națiuni se va putea pune țara în mișcare, pe drumul cel bun. Iar, principalele pârghii ale progresului nu pot fi altele decât dezvoltarea sectorului industrial și a sectorului agricol cu multiplele lor oportunități de valorificare, dezvoltarea infrastructurii, turismului și serviciilor prin investiții serioase, etc, laolaltă constituind garanția creșterii reale a produsului intern brut și fără nici un fel de îndoială, o îmbunătățire a condițiilor de muncă și viață ale românilor. Altfel spus, României îi lipsește independența economico-financiară pe acest fond de subdezvoltare, chiar mai mult se înstrăinează sau dispare și bruma de resurse și de potențial economic, strategic și uman, consecințele reflectându-se direct prin ritmul de creștere accelerată și continuă a datoriei publice în raport cu PIB-ul, atingând o cifră ce se apropie vizibil de 100 miliarde euro. Or, subdezvoltarea cronică și nu doar în economie, lipsa locurilor de muncă și sărăcia, nu au făcut altceva decât să-i împingă pe mulți români a-și părăsi țara în căutarea unui job și a unor condiții de viață mai bune. Și iată că trăiesc peste hotare peste 3,5 milioane dintre conaționalii noștri, iar acest fenomen al emigrării, din păcate, continuă, în vreme ce autoritățile statului român de după dec.’89 nu s-au sinchisit și nici n-o fac a da țării un alt ritm de dezvoltare, dimpotrivă fiind părtașe la devalizarea României și la “promovarea” unor interese străine într-o vădită defavoare a interesului național.
Pur și simplu a fost declanșat în țara noastră, după ‘90 un genocid economic, iar astăzi, când noul guvern rezultat prin vot popular, pare că se străduiește a mai repara câte ceva după haosul creat de nemernicia altora și a da în sfârșit un curs normal vieții social-economice, civice, ș.a.m.d., deopotrivă cu o ameliorare a condițiilor de trai al populației, iată că i se pun pedici prin tot felul de manevre subterane chiar de către cel care ar trebui să facă pasul spre un front comun, pentru binele țării. Mai mult, președintele Klaus Iohannis ne dovedește a fi mai degrabă un președinte meschin de partid și un dezbinator în interiorul națiunii române, opunându-se, între altele, vehement și măsurilor de diminuare a sărăciei în România. La fel procedează și reprezentanții de la vârful BNR, ai Consiliului Fiscal, etc, căutându-se prin tot felul de tertipuri murdare să arunce pe mai departe povara pe seama amăreștenilor și pensionarilor “știrbi și proști”, așa cum le place unor bloggeri și propagandiști sorosiști și iohanniști a-i eticheta cu dispreț și răutate pe vârstnici, bolnavi și pe cei aflați în nevoi. În vreme ce la nivelul unora dintre structurile instituționale citate și al grupurilor lor de interese, continuă să curgă din belșug veniturile și privilegiile.
Și să ne mai mirăm că prin distrugerea economiei naționale prin abuzuri și corupție, iar de aici o îmbogățire fără scrupule a noii protipendade a sistemului din politică și din unele structuri ale justiției și altor instituții de forță, slugarnice de fiecare dată celor aflați vremelnic la vârful puterii, au provocat un șir permanent de nedreptăți și un clivaj social abrupt, pe de o parte ticălosii și parveniții regimului postdecembrist, pe de altă parte, în majoritate populației țării, aflată sub sau între limitele sărăciei. Altfel spus, în termeni statistici, România se situează, după cum spuneam, pe penultimul loc în UE din punct de vedere al PIB-lui/cap de locuitor, cu un procent de numai 57% din media europeană (vezi Luxemburg cu un nivel de 271%, Irlanda-145%, ș.a.m.d.). Iar perspectivele nu sunt mai deloc îmbucurătoare, mai ales că în țară se bagă vrajbă între partide și lideri, din varii interese oculte a devenit “politica de stat”, iar cozile de topor din media întrețin la rândul lor dezbinarea și ura, favorizându-i pe unii sau pe alții. Apoi abuzurile se țin lanț și în justiție, servicii, (dreptatea a murit înainte de a se naște!) etc, România încetând să mai fie un stat de drept, ci unul de tip polițienesc, unde prezumția de nevinovăție și cinstita judecată nu mai funcționează. Cu alte cuvinte, și din aceste puncte de vedere cetățenii români nu se mai simt în siguranță, “plevușca”, de regulă făcând pușcărie, în vreme ce samsarii și marii devalizatori ai sistemului mișună, bine merci în libertate, cu buzunarele și conturile pline cu bani furați din bugetul statului. Or, de la astfel de personaje la ce să te aștepți, experiența tristă a ultimilor 27 de ani, scoțând la iveală dorința nesăbuită a unora de a face mai mult rău națiunii române, printre altele și cel mai grav lucru fiind înstrăinarea pe bandă rulantă și pe nimic a resurselor naturale și strategice ale țării (peste 3,5 milioane ha din pământul agricol al țării vândut străinilor!!) aflându-ne în situația de a nu putea fi garantată siguranța alimentară a poporului român.
Păi, înainte de ’89, cu toate păcatele regimului trecut, trăite și simțite de români, economia țării funcționa și exista un echilibru relativ-optim în dezvoltare și în balanța comercială de import-export. Populația activă încadrată în câmpul muncii depășea 10 milioane de angajați, în vreme ce venitul net/persoană și puterea de cumpărare erau incomparabil superioare celor de astăzi. În plus, erau multe alte facilități, accesibile oricui cu putere și vrere de muncă, la fel, în sistemele de învățământ, sănătate, cultură, turism și sport, etc. Astăzi de toate acestea s-au cam ales praful, de unde repercusiunile nefaste, grave care bântuie precum niște stafii pe întregul spațiu economico-social, civic și moral al României. Așa că oricât s-ar mai strădui unii să ridice osanale noului sistem, care nu este nici măcar de sorginte occidentală, ci unul de tip ocult, de căpătuială pentru cei care, într-un fel sau altul, au pus fraudulos mâna pe frâiele puterii din dec ’89 încoace, realitățile acestor timpuri îi contrazic, confirmându-le aceste lucruri. Și de aici putere, o întreagă încrengătură de ticăloși și grupuri de interese de tip mafiot-din interior și din afară, care roiesc în jurul factorilor la vârf de decizie, de la cele mai înalte și autorizate structuri instituționale, de unde și care, fără nici un fel de îndoială, acționează într-un mod criminal împotriva intereselor țării și ale poporului român. Așadar, cu cine și cu ce să ne lăudăm? Cu o situație de fapt, anume impusă care a transformat România într-o colonie, independentă și suveranitatea națională fiind grav afectate? Cu niște conducători anoști care în nimicnicia lor nu-i unesc pe români și nu militează pentru protejarea idealurilor și intereselor țării, în schimb învrăjbesc națiunea și întrețin un permanent război româno- român, folosindu-se de dictonul atât de nociv ”divide et impera “(dezbină și stăpânește)? În același timp, se fac slugii, stau în genunchi și pupă papucii “sultanilor” occidentali și celor de peste Ocean, vânzându- ne țara bucată cu bucată, demnitatea și ființa întregului neam românesc? Și pentru ca tacâmul acesta pernicios să fie complet, o întreagă cohortă de propagandiști fac în numele așa- zisului drept la libera opinie, desfășoară o infectă activitate în media scrisă și online, practic una antiromânească, servind deopotrivă interesele oculte a unor indivizi sau grupuri ce se autodefinesc, chipurile spre o orientare politică de dreapta, deși se ghiftuiesc cu lăcomie de ani și ani de zile din bani publici. Și cât de mult rău fac astfel de făpturi țării, atrăgând în manifestările lor mârșave tot felul de naivi și de creduli, care încă nu știu să separe grâul de neghină (vezi-cazul Colectiv și guvernul Cioloș, parașutat din exterior, ș.a.m.d.).
Și ne pasc marile pericole, induse chiar de către personajele de vârf ale sistemului, existând riscul prăbușirii democrației în România, de vreme ce și votul popular este sfidat, tolerându- se în schimb manifestările și obrăzniciile unor ONG- uri finanțate din afară, practic niște grupuri de haidamaci tupeiști și agresivi, manipulate și chemate în stradă, ori de câte ori instituțiile de stat, constituite legitm prin votul cetățenilor nu fac pe placul celor care de ani de zile dijmuiesc la sânge România. Acum, privim și ne îngrozim cum lupta anticorupție în țara noastră a însemnat de fapt, dincolo de vendentismul politic, distrugerea multor firme românești și în general a capitalului autohton, în schimb s-au folosit tot felul de șiretlicuri și abuzuri pentru protejarea multinaționalelor și a capitalului străin, ale căror profituri colosale iau calea țărilor de origine, în vreme ce România abia reușește să-și cârpească un amărât de buget în fiecare an. Și atunci despre ce fel de stat de drept și democratic vorbim, ajungând deja în situația disperată a lipsei de perspective și sanse, în special pentru generația tânără. Ne urmărește ți pericolul pierderii definitive a identității naționale, ne pleacă elitele și tinerii din țară și nu se mai întorc, depopularea și îmbătrânirea României este mai mult decât evidentă, pentru că și natalitatea este foarte scăzută, comparativ cu ritmul alarmant al îmbolnăvirilor și deceselor în rândul populației. Motivele? În primul rând, poate fi vorba de cinismul și nepăsarea diriguitorilor, de refuzul de a se implica prin strategii și măsuri concrete la nivel național (economice, sociale de sănătate și educație, etc), pentru stoparea îndelungatei crize demografice din România. În schimb, se facilitează în neștire și înstrăinare brumei de avuție ce a mai rămas, după ce mai bine de 25 de ani, țara a fost jefuită într-un mod sălbatic, deopotrivă din interior și din exterior, de către o întreagă mafiae transpartinică și multinațională. Or, ne întrebăm dacă mai avem o țară, sau ce a mai rămas din ea, sau dacă-i mai pasă cuiva din anturajul celor ce se rânduiesc la putere de soarta și viitorul României? Iar cea mai gravă situație, determinată de lipsa de șanse în propria-i țară, o reprezintă, mă repet, exodul masiv al tinerilor, în plus și care mai sunt aici, abia așteaptă să-și termine școala și să emigreze cât văd cu ochii, mai ceva ca sirienii, afganii, irakienii și a altor pribegi loviți de cumplia soartă. Și uite așa, cei care încă mai dăinuim pe aceste meleaguri danubiano-carpato-pontice, o să ajungem să ne plângem de milă obârșiile și ființa neamului românesc.
În fine, o întrebare pentru imperatorul Iohannis: sunteți președintele României, având răspunderea bunului mers al țării, sau un anost și un anacronic lider de partid, blocând cu bunăștiință, dar cu rea-credință pe actualii guvernanți, mandatați prin vot popular, în speranța că mai pot repara și îmbunățăți câte ceva din situația de haos lăsată în urma nevredniciei guvernării anterioare, impusă anticonstituțional, chiar prin vrerea de putere absolută a domniei voastre și a cozilor de topor, prin tot felul de manipulări hide, de false și agresive manifestări de stradă? Se aude, domnule Klaus-dezbinator și nu integrator de ȚARĂ ROMÂNEASCĂ?
Vasile Irod

Semnatura eletronica CertDigital
Articole asemanatoare



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ECO JURNAL