Societate

Nebunia cursei înarmărilor amplifică tot mai mult tensiunile și conflictele militare pe glob

 | 09 mai 2017, 00:00 | 0 comentarii | 

După căderea comunismului, razele speranței instaurării unei atmosfere de pace durabilă și liniște pe planetă se simțeau pretutindeni, cu atât mai mult cu cât, s-a crezut că odată cu aparența destindere pe plan internațional, a încetat și “războiul rece”. Din păcate, n-a fost să fie așa, dimpotrivă, cursa înarmărilor nu a încetat niciodată. Iar motivele sunt multiple, persistând nu doar lipsa de încredere între națiuni, ci mai degrabă începutul unei noi curse a înarmărilor, marcată de dorința hamesită a marilor puteri de a dominată și a stoarce pe mai departe bogățiile și celelalte resurse materiale și umane ale Planetei, confruntându-se astfel în dispute și conflicte, pentru acapararea în interes propriu a celor mai importante zone geo-strategice de pe Glob. După cum marile trusturi și concerne transnaționale de profil nu pierd nici o ocazie de a perfecționa, diversifica și dezvolta tehnologiile militare, apelând la tot felul de găselnițe pentru a-și asigura profituri uriașe, pentru marii fabricanți și bancheri ai lumii existând doar sentimentul banului și nu cel uman, al păcii și bunei înțelegeri între popoare.
De altfel, tot din interese economice obscure sunt alimentate astăzi și conflictele religioase, rasiste, discriminarea de orice fel și terorismul, etc, care la rându-le fac ravagii în întreaga lume. După cum prin laboratoarele marilor grupuri mondiale de interese, al serviciilor și societăților lor secrete, se fac prognoze, se modelează personajele potrivite sub varii presiuni și se hotărăsc conducătorii statelor lumii prin tot felul de matrapazlâcuri, fiind păcălit scrutinul popular și înlocuit cu falsificări colportate în stil mafiotic pretutindeni în lume de către astfel de indivizi și în cercurile lor cu interese oculte. Altfel fel spus, poți să ai câte voturi vrei, căci milioane și milioane de voturi sunt anulate, distruse și aruncate la coș, soarta aleșilor fiind hotărâtă până la urmă de o mână de profitori prin tot felul de procedeuri mârșave, profund antidemocratice. Iar România este din păcate, un elocvent exemplu de mafie politico- economică.
Așadar, cursa înarmărilor nu a încetat niciodată, chiar dacă NATO nu-și mai justifica existența după prăbușirea comunismului și încetarea războiului rece. Numai că nu a fost să-i fie mai bine omenirii, de vreme ce escaladarea cursei înarmărilor a atins paroxismul, iar alimentarea tensiunilor și conflictelor pe Glob, din motivele menționate au ajuns deja la stadiul că toată lumea e dușman cu toată lumea, norii negri ai unui nou război mondial devastator, plutind amenințător pretutindeni. Și cu atât mai mult cu cât tot mai multe state sunt conduse de lideri extremiști, orgolioși și aventurieri, lipsiți de rațiune și înțelepciune, gata în orice moment să arunce Planeta într-un cataclism nuclear pustiitor(vezi situația tensionată din Peninsula Coreeană și amestecul grosolan al SUA în regiune din poziția sa declarată de jandarm al lumii, de asemenea, în Orientul Apropiat și Mijlociu, ș.a.m.d.). De altfel, americanii s-au obișnuit cu tot felul de găselnițe pentru a-și băga peste tot coada, creeând tensiuni și conflicte în întreaga lume, conștienți că au un potențial militar imens, cu armament și tehnologii militare sofisticate, șantajând și prin dedesubturi politicești și diplomatice orice altă națiune care încearcă, în numele principiilor democratice și a intereselor legitime, să ridice glasul împotriva fărădelegilor provocate de către SUA.
Cu alte cuvinte, peste tot în lume nebunia proiectelor de înzestrare ale armatelor, se bazează pe interese economice mârșave și împărțire de hegemonism planetar, aici fiind vorba de marile puteri, în vreme ce statele mici, o fac atât cât le ține punga, din nevoi de apărare a independenței și integrității lor teritoriale. Aici este și cazul României, obligată chiar de către aliații din NATO, să-și sporească bugetul pentru apărare, din păcate, prin achiziționarea la prețuri de-a dreptul nerușinate de la mai puternicii lumii a unor echipamente și dotări militare second hand. S-a întâmplat cu fregatele vechi și uzate cumpărate din Marea Britanie, cu avioanele F-16 (la mâna a treia!) luate pe foarte mulți bani de la portughezi, se vor cumpăra de la alții cu putere financiară și corvete sau alte dracovenii de pe la lăzile lor de gunoi, căci în România industria militară a fost pusă pe butuci, la fel șantierele navale, iar despre flota vândută de T. Băsescu și de mafia lui nici că se mai poate vorbi, lipsind cu desăvârșire. Numai că dincolo de noi, alte țări se înarmează cu disperare, nu oricum și nu cu vechituri, știind fiecare că într-o confruntare adevărată n-au nici o șansă în fața unor inamici de calibru: SUA, Rusia, China, India, Germania, Marea Britanie, Franța, Turcia, Coreea de Sud, Israel, ș.a.m.d.
Oricum, cursa înarmărilor peste tot în lume, după cum mai spuneam, atinge paroxismul, se însăilează baze militare pretutindeni, iar manevrele și execițiile de război nu mai contenesc, împânzind uscatul, marile și oceanele lumii. Mai mult, americanii înarmați până-n dinți, și-au luat-o în cap și după ce au prăpădit Irakul, Afganistanul, Serbia, iar în Orientul Mijlociu și în Lumea Arabă au declanșat debandada și teroarea, caută acum să încercuiască și Rusia cu baze militare, sub pretextul unor pretinse agresiuni ale Kremlinului asupra aliaților NATO și ale lumii democratice (care și de unde atâta democrație, de vreme ce totul se dirijează și se ordonă de la Washington?). Și vorbind de escaladarea cursei înarmărilor în ultima vreme, marile puteri se întrec, atât cât le permit resursele financiare, în aplicarea unor programe de modernizare tot mai sofisticate a arsenalelor lor militare: SUA dispune de un buget anual pentru “apărare” de peste 600 miliarde dolari, China de peste 260 miliarde, Rusia și-a propus să mărească bugetul armatei la circa 100 miliarde de dolari anual, după cum sume impresionante pentru înzestrarea armatelor la cele mai ridicate cote, alocă Germania, Israel, Franța, Marea Britanie, Turcia, Iran, Japonia, Canada, Brazilia și altele. Sunt state care dețin arsenale militare cu mult peste necesitățile lor pentru apărare, fiecare dintre acestea având capacitatea de a distruge omenirea.
Bunăoară, SUA deține la ora actuală peste 14.000 aparate de zbor și tot mai sofisticate, adică prin comparație, un avion pe cap de locuitor, dacă am lua în calcul un orășel cu o populație de circa 15.000 locuitori. Și mai sunt atâtea exemple care dau fiori întregii Planete, precum existența celor peste 16.000 focoase nucleare operaționale, din care mai mult de 15.000 sunt deținute de Rusia și SUA, pregătite în orice moment să fie transportate și folosite în orice colț al lumii, atât cu aparatele de zbor, cât și prin sistemele de rachete ce împânzesc uscatul, apa mărilor și oceanelor Globului pământesc. În plus este vorba de capacitățile și puterea de distrugere a arsenalului nuclear existent, la care nu trebuie deloc neglijat potențialul militar convențional, atingând și acesta la un nivel tehnologic extrem de ridicat.
Într- un astfel de context internațional, când din păcate suntem atât de aproape de o nouă conflagrație mondială, este bine ca diriguitorii României să gândească foarte bine când este vorba de nevoile, înzestrarea și pregătirea armatei noastre, cu atât mai mult cu cât armele sofisticate ale prezentului costă tot mai mult, iar presiunile venite din afară afectează în sens negativ posibilitățile reale de apărare ale fruntariilor țării. Apoi, cum posibilitățile noastre financiare sunt și ele limitate, trebuie riguros gândit programul național de apărare, de data aceasta într-o altă conjunctură, când în NATO, dar mai ales dinspre SUA se fac presiuni mari pentru creșterea bugetului alocat înarmărilor în cadrul parteneriatului militar de alianțe. Or, dacă tot ne tragem de la gură, măcar s-o facem cu folos pentru apărarea țării și nu să irosim resursele, achiziționând de la alții armament bun doar de casat, așa cum s-a procedat până acum, cumpărând la prețuri exorbitante “gunoaiele” altora. Aici, nu pot să nu-mi exprim ca și cetățean român unele rezerve vizavi de parteneriatul strategic al țării noastre cu SUA, mai exact, profitând de poziția strategică a României în zona Balcanică și a Mării Negre ne cer și ne comandă numai ce vor ei, amestecându-se într-un mod grosolan prin ambasadorii lor la București, în treburile noastre interne și nu numai. În schimb îi țin pe români pe la uși închise când este vorba de vize de intrare pe pământ american, după cum la fel se întâmplă când vine vorba de investiții și relații economice reciproc avantajoase între cele două țări. Sau mai pe față, fac jocuri murdare, de culise, ca de la stăpân la slugă, sevele dătătoare de speranțe, că va fi altfel spre viitor, lipsind aproape cu desăvârșire, de vreme ce SUA ca superputere mondială și mai mult decât atât (jandarmul lumii) a reușit după căderea comunismului și în special după destrămarea URSS, să pună cizma pe gâtul multor popoare, procedând samavolnind și inuman la intervenții și agresiuni militare pretutindeni pe Glob. Ceea ce generează în ultima vreme nemulțumirea vădită a națiunilor lumii împotriva acestui zbir mondial, repulsia venind chiar și dinspre alte mari puteri ale lumii: Germania, Franța, Rusia, China, India, Iran și Lumea arabă, Brazilia, Mexic etc.
Or, de aici sporesc permanent și zâzaniile, tensiunile strângându-se până la urmă latul și în jurul SUA, semnale negative de frondă, pentru administrația Trump venind deopotrivă dinspre Europa, Orientul Mijlociu, Asia Centrală și de Sud-Est, America de Sud și chiar de pe continentul African. De altfel, există de ceva vreme și o coalizare de interese economico-financiare BRICS (Rusia-Brazilia-India- China și Africa de Sud) prin care se urmărește a se stabili o nouă ordine mondială, obligând astfel SUA să bată în retragere în privința orgoliilor sale nemăsurate de a dirija și controla cam tot ce mișcă în lumea de azi. Și nu este deloc o păcăleală pentru americani, de vreme ce dezvoltarea Chinei nu trebuie neglijată, depășind în multe privințe SUA, Rusia ține și ea piept, cu resursele sale, cu banii sau cu puterea armelor, India, Brazilia și celelalte țări din noua coaliție, sunt, de asemenea, pe un trend rapid de creștere economică și putere militară, ș.a.m.d. Așa că, mai devreme sau mai târziu, americanii vor trebui să-și mai taie din orgolii și pretenții de superputere și de jandarm al lumii, retrăgându-se în propria găoace (economia SUA este într-un declin evident!), conștientizând totuși, că o nouă conflagrație mondială, prin proporțiile dezastrului general nu poate să ocolească pe nimeni, indiferent de putere și de arsenalul militar din dotare. Și atunci, doar apelând la rațiune, luciditate și înțelepciune, la cooperare și buna înțelegere, popoarele lumii vor avea șansa să trăiască în pace și liniște, fără spaima nebuniei care ne bântuie peste tot, anume, escaladarea cursei înarmărilor, exact din pricina îmbârligăturilor de interese meschine și oculte, care frământă și macină astăzi omenirea.
Vasile Irod

Semnatura eletronica CertDigital
Articole asemanatoare



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ECO JURNAL