De câţiva ani târgujienii au parte de un spectacol inedit. Mai multe perechi de pescăruşi, ce şi-au făcut cuiburile pe vreun acoperiş de bloc ori vreo clădire mai înaltă din urbe, oferă celor ce au plăcerea să le urmărească acrobaţiile aeriene însoţite de ţipetele specifice, care cu siguranţă că mulţi dintre noi le auzeam până acum doar pe litoral.
Cu binecunoscuta lor formă aeriană, ce taie aparent fără efort văzduhul pe aripile a căror geometrie i-a inspirat în cel de-al Doilea Război Mondial pe constructorii germani în construcţia unui avion cu aripile ca ale pescăruşului (vorbim despre celebrul avion Stukas), planează pe cerul serii, după ce probabil s-au întors de la pescuit din bălţile ori porţiunea îndiguită a Jiului. Prezenţa acestora împreună cu altă specie de păsări de apă venită de puţin timp la noi (este vorba despre cormoran ce poate fi văzut în dreptul heliportului de pe insuliţă) se datorează după cum ne mărturiseau mai mulţi naturalişti şi specialişti în 
protejarea factorilor ambientali locali curăţirii apei Jiului, şi odată cu acesta şi a bălţilor din proximitatea Tg-Jiului, unde aceşti veritabili acrobaţi ai aerului găsesc acum hrană din belşug. Pentru concitadinii noştri (care au câteva minute la dispoziţie) ca dimineaţa când pleacă ori seara când se întorc de „la baltă” să le observe spectacolul de virtuozitate aeriană însoţit de ţipetele inconfundabile ce multora le amintesc de mare vor avea poate o stare de relaxare pentru o bună perioadă.
Iar cei ce vor avea privilegiul ca într-o noapte cu lună plină să le vadă siluetele întocmai ca nişte torpile albe pe cerul senin, şi să le asculte sunetele asemănătoare cântecului balenelor din abisurile albastre ale 
Terrei, vor înţelege cu siguranţă de ce mai există oameni care merg la mare nu pentru aglomeraţia ori furnicarul uman al litoralului. Ci numai ca într-o dimineaţă când discul solar atinge spuma mării întocmai ca la naşterea lui Pegasus primele raze lucind ireal în ascuţişul tridentului lui Neptun să poată admira la Cornu, Tuzla ori Agigea plecarea pescarilor în larg, însoţită de acrobaţiile înaripatelor venite parcă spre a le ura noroc şi „recoltă” bogată.
Aproape inutil să mai precizăm că pescăruşii împreună cu rudele lor mai mari albatroşii ori fregatele sunt îndrăgiţi de cutreierătorii apelor ce nu ezită să le arunce peşte ori să le ofere loc de odihnă când îi văd pe mare pentru că prezenţa acestora este cel mai bun indiciu că sunt în apropierea ţărmului.
Mugurel PETRESCU
