În ziua de 20 octombrie 2016, am participat la Simpozionul naţional “ POMPILIU MARCEA”- istoric si critic literar, ediţia a patra. A fost o onoare pentru mine să fiu alături de oameni de cultură ai României, scriitori, poeţi, de reprezentanţi ai autorităţilor judeţene Gorj şi ale comunei Scoarţa. Totodată, sunt mândru că sunt fiu al comunei Scoarţa unde a crescut şi învăţat Pompiliu Marcea.
Judeţul Gorj se poate mândri cu multe personalităţi printre care şi Pompiliu Marcea ce se înscrie în cultura naţională şi gorjeană ca un nume de referinţă, iar numele lui se alătură altor nume mari ale spiritualităţii şi culturii locului precum: T. Arghezi, C. Brâncuşi, M. Lătăreţu, E. Teodoroiu sau T. Vladimirescu.
Pe Pompiliu Marcea nu l-am cunoscut direct, dar despre acesta am adunat multe informaţii de la rudele apropiate ale lui, de la oamenii din satul Colibaşi unde a trăit împreună cu p[rinţii şi fraţii săi, de la unchiul meu Picu Gărăiacu, fiu al satului Colibaşi, cât şi de la Ciudin Victor şi Maria, care au fost învăţători în localitatea Colibaşi, unde Pompiliu Marcea şi-a făcut studiile primare. Încă din primii ani de şcoală s-a remarcat prin inteligenţa nativă, prin anumite aptitudini şi setea de a învăţa, stârnind aprecierea dascălilor săi şi admiraţia colegilor de şcoală.
Născut într-o familie de ţărani, Pompiliu Marcea, a cunoscut de mic copil greutăţile vieţii, pe care le-a înfruntat cu multă bărbăţie împreună cu părinţii săi, la fel ca mulţi copii şi tineri din sat. Veniturile părinţilor nu-i permiteau să continue studiile la o şcoală superioară. Învăţătorii Victor şi Maria Ciudin cunoscându-i calit[ţile intelectuale şi morale, prin care s-a detaşat de ceilalţi colegi, au stăruit pe l\ngă părinţii lui P. Marcea, să facă toate eforturile pentru a-i permite continuarea studiilor. Aceştia l-au sprijinit nu numai moral ci si financiar.
Pompiliu Marcea a dat examen la Şcoala Normală din Tg-Jiu, unde a fost admis primul pe listă. Şi-a impresionat dascălii şi colegii prin capacitatea de asimilare a cunoştinţelor la toate disciplinele de învăţământ, prin pasiunea pentru literatura română, în primul rând. Fiind încă pe băncile şcolii, avea sentimentul datoriei şi responsabilităţii de a lumina şi educa poporul său. În timpul vacanţelor petrecute în satul Colibaşi şi comuna natală – comuna Scoarţa, împreună cu alţi tineri – fete şi băieţi organizau activităţi culturale: serbări, şezători, lecturi literare s.a, prin intermediul cărora consătenii săi cunoşteau operele marilor noştri poeţi şi scriitori, se mai înveseleau.
Concepţia lui despre muncă şi viaţă s-a conturat şi mai mult în anii studenţiei, căci după absolvirea Şcolii Normale din oraşul Tg-Jiu, nu şi-a ales cariera de învăţător, ci a dat examen la Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii din Bucureşti, fiind primul admis. Calităţile lui intelectuale şi morale au atras tot mai mult atenţia corpului profesoral, şi l-au ales să rămână asistent universitar la Facultatea de Filologie.
Paralel cu activitatea didactică, a scris opere, studii de critică literară, un roman, monografii, studii şi articole de istorie şi critică literară, a publicat în ţara şi strainătate în reviste de specialitate numeroase articole s.a., dintre opere putem enumera câteva: monografia Al. Sahia, monografia I. Slavici care a primit Premiul Academiei Române B.P. Haşdeu, Lumea operei lui Sadoveanu care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din București, Umanitatea sadovenianâ de la A la Z, dicţionar de personaje unic în cultura română etc.
Pompiliu Marcea a fost un mare erudit, pasionat şi neobosit cercetător, un scriitor şi istoric literar de exceptie. Gândul lui însă era îndreptat şi la viaţa satelor din România, şi în primul rând la satul natal. A dorit să-i ajute pe consătenii săi când le era mai greu, măcar cu un sfat. În anii regimului comunist se hotărâse ca o parte din satul său natal să fie desfiinţat.
Autorităţile comunei din acel timp n-au făcut nimic pentru a imiedica aceasta, ba mai mult s-au angajat în faţa conducerii judeţene de partid să încheie demolarea într-un an de zile. Pompiliu Marcea şi alţi fii ai satului, prin insistenţa şi influenţa lor asupra unor conducători cu funcţii înalte în stat, au reuşit să-i convingă, să renunţe la demolarea caselor ţărăneşti din satul Colibaşi, aducând tot felul de argumente istorico-sociale. Aceasta a fost o parte din mulţimea necazurilor şi durerilor locuitorilor din satul Colibaşi şi din cea mai mare parte a locuitorilor din satele judeţului Gorj. Părinţii, rudele şi mulţi locuitori ai satului natal i-au rămas în memorie, considerându-i modele de omenie, cinste, sinceritate de muncă şi respect, faţă de bunurile altora, cât şi faţă de fiii satului intelectuali: medici, profesori, economişti etc.
Pentru părinţi, cât şi pentru dascălii săi Victor şi Maria Ciudin a avut un adevărat cult, un respect deosebit, iar casa părintească i-a rămas în memorie pe toată durata vieţii. Anii petrecuţi în satul natal, au săpat urme adânci în memoria şi sufletul lui P. Marcea, care nu s-au şters niciodată. De neuitat i-au rămas în memorie şi în şirul amintirilor părinţii şi dascălii săi care i-au deschis sufletul şi mintea şi i-au sădit frumoase calităţi morale: dragostea faţă de ţară, muncă, dragostea faţă de semeni, dragostea pentru dreptate şi adevăr. Totodată, Pompiliu Marcea a denunţat prin operele sale şi pe alte căi, cu multă îndrăzneală şi într-un mod inteligent şi alte aspecte ale regimului comunist în general, şi din România în mod special.
Satele de astăzi se deosebesc mult de satele de altădată. Casele în cea mai mare parte sunt cu 1-2 etaje, iluminate electric, dotate cu aparate audio-video, bogat mobilate cu mobile de lux şi biblioteci, sunt străbătute de drumuri asfaltate şi iluminate, lucruri care nu erau pe vremea copilăriei lui P. Marcea, dar care nu l-a impiedicat să înveţe şi să ajungă pe cele mai înalte trepte ale culturii române. Pompiliu Marcea a avut şi un deosebit sentiment al datoriei faţă de ţara sa şi de poporul său. Ar fi putut, asemenea multor persoane din România, să plece din ţară unde să-şi continue activitatea, dar n-a făcut-o, nici măcar nu s-a gândit vreodată să facă acest pas. A rămas statornic în sentimentele lui, trăind în ţara lui, fie că era bine sau rău. În anul 1985, vestea morţii sale s-a răspândit cu iuţeală în ţară şi în satul său natal.
Cauzele morţii sale – căci el a fost găsit mort pe apele lacului Herăstrău din Bucureşti, încă n-au fost cunoscute. Este nevoie de oameni cu mult curaj să cerceteze şi să descopere cauzele morţii lui premature. Era la vremea maturităţii când putea să scrie cât mai mult, având doar 56 de ani când a decedat. Toţi cei care l-au cunoscut şi apreciat ca om, ca scriitor, ca istoric şi critic literar, ca publicist, ca un dascăl de frunte al învăţământului universitar românesc, au resimţit şi trăit cu durere dispariţia sa. Portretul său moral reiese şi din gândurile şi ideile care l-au animat permanent, să fie de folos ţării şi poporului său, prin tot ce ţine de viaţa şi opera lui de creaţie literară. A fost un om ambiţios, dornic de a cunoaşte cât mai mult în viaţă, cu bucuriile şi necazurile ei indiferent dacă oamenii locuiau la sate sau în oraşe.
Toate faptele şi eforturile lui, rămân un îndemn permanent şi un exemplu de muncă, de cinste, de dăruire şi de sprijin cu devotament pentru binele semenilor săi. Dar este cunoscut faptul că viaţa unui om nu se judecaă după numărul anilor trăiţi, ci după ce a lasat în urmă. Atunci Pompiliu Marcea a fost un om de cultură, un patriot, un dascăl de excepţie, un iubitor de oameni. De aceea rămâne pentru totdeauna în amintirea noastră, în galeria marilor personalităţi naţionale.
Pentru a fi cunoscut de fii Gorjului şi în primul rând, de cei ai satului şi comunei natale copii, tineri şi vârstnici, consider că cei care conduc judeţul, comuna şi şcolile să sprijine editarea şi reeditarea operelor lui P. Marcea într-un tiraj mai mare pentru dotarea bibliotecilor şcolare, comunale şi judeţene, cât şi pentru cititori. Pompiliu Marcea merită să facem mai mult pentru ai cunoaşte viaţa, izvor de sentimente nobile – cât şi opera, merită ca posteritatea să-i aducă un omagiu permanent. Poate nu este rău ca, în tematica orelor de dirigenţie să fie prevăzute teme pentru cunoașterea vieţii şi operei acestei personalităţi de seamă a comunei Scoarţa şi a judeţului Gorj, să organizeze la nivelul Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj, activităţi care să aducă în actualitate viaţa şi opera acestui mare cărturar gorjean, precum şi instituirea unor concursuri, premii, diplome cu numele de Pompiliu Marcea.
Orice locuitor al comunei Scoarţa, şi în primul rând rudele, prietenii etc. , au datoria de a avea în biblioteca personală, măcar o parte din scrierile lui Pompiliu Marcea. La fel de bine este ca locuitorii comunei Scoarţa să cunoască, că Pompiliu Marcea are urmaşi, rude care-i moştenesc calităţile morale şi intelectuale între care amintim doar pe câţiva dintre ei: Ion Marcea, Mircea şi Constantin I.Ganea, şi alţii.
Trunchiul a căzut lovit de o mână criminală, slugă a regimului comunist pe care Pompiliu Marcea nu l-a tolerat pentru ce a făcut rău poporului român, cote şi impozite mari către stat, iar celor care nu le puteau achita, li se punea sechestru pe animalele din curte, atelajele agricole (care, căruţe) ţesături, covoare s.a., lucrate cu migală şi cu pricepere în războiul de ţesut, iar unii au fost închişi în diferite puşcării din ţară şi supuşi unui regim de viaţă aspru (ţinuţi în frig, bătuţi, prost hrăniţi) pentru a li se curma viaţa.
Chiar în satul natal al lui Pompiliu Marcea au fost ţărani închiși şi duşi la munci silnice la Canalul Dunare-Marea Neagră de unde nu s-au mai întors vii. Este cazul învăţătorului Tiberiu Taşcău. Trunchiul a căzut, dar rădăcinile au rămas adânc înfipte în pământul ţării sale, din care au răsărit şi vor răsări noi lăstari, căci “din stejar stejar răsare”.
Propun ca acţiuni de acest gen (simpozioane), să aibă loc în toate satele aparţinătoare comunei Scoarţa, pentru ca P. Marcea să fie mai bine cunoscut şi receptat de către populaţie.
Pompiliu Marcea a murit, dar operele sale sunt nemuritoare, căci operele lui sunt şi vor rămâne operele neamului românesc, cât timp va dăinui pe acest pământ.
Titu Zălog, profesor pensionar, fost director adjunct al Şcolii Gimnaziale “Pompiliu Marcea” din Tg-Jiu
