În legătură cu tragicul eveniment de la clubul bucureştean „Colectiv”, am preferat titlul şi motto de mai sus, care necesită şi unele lămuriri semantice.
Cuvântul „buluceală” provine din limba turcă, balluk, desemnând un număr mare de oameni strânşi la un loc, spre deosebire de cuvântul „colectiv”, care provine din latinescul „collectivus”, care desemnează un grup de persoane cu interese, concepţii, scopuri, răspunderi bine organizate, precum şi disciplină liber constituită etc.
Puse faţă în faţă cele două cuvinte se deosebesc total semantic, cuvântul „colectiv”, vocabularul fundamental, exprimă totuşi o ordine socială, pe când cuvântul „buluc” este aproape onomatopeic şi în limba populară desemnând un număr mare de oameni strânşi la un loc, gloată, droaie, unul peste altul, ceată etc.
Pentru a încheia problemele semantice, ne exprimăm şi punctul de vedere privind folosirea cuvântului „bilanţ” în numerotarea răniţilor şi decedaţilor.
Cuvântul face parte din stilul administrativ – funcţionăresc, pentru situaţii active şi pasive, rezultatul activităţii pe o perioadă. Cuvântul „bilanţ” desemna înainte de ’89, cifre ale realizărilor.
Nu ne vom referi la problemele sociale, civice, politice, ale mass-media etc., dar cred că nu greşim dacă afirmăm că Marea buluceală prin care trece ţara noastră începând cu anii ’70, după întoarcerea lui Ceauşescu din Coreea, iar sfârşitul anului ’89 constituind icebergul de care s-a ciocnit nava numită România, cu consecinţele vaporului Titanic din 1912 în zilele postdecembriste, atinge cote apocaliptice.
Revenind la marea nenorocire de la „Colectiv”, simţim nevoia să ne exprimăm regretul şi compasiunea celor întâmplate, ca unul care are peste opt intervenţii chirurgicale şi două implanturi în organism. În cei 46 de ani de învăţământ, am iubit enorm copiii şi ceea ce este important, am simţit şi simt că şi eu a, fost şi sunt iubit la rândul meu de aceştia, respectul lor sincer şi permanent este o dovadă.
Şi pe vremea noastră, elevii şi studenţii organizau reuniuni, fiecărui an de studiu (clase sau grupe) revenindu-i câte un sfârşit de săptămână.
Înaintea dansului aveau loc diferite concursuri: de epigrame, dansuri populare şi moderne, cântece adecvate. Nu se consumau băuturi alcoolice, iar despre droguri nu auzise nimeni. Excesele de orice gen erau fie evitate, fie oculte.,..
Pe atunci se năştea muzica modernă (uşoară şi folk, dar apăruseră şi formaţia Beatels şi Elvis Presley).
Soliştii noştri de atunci, din fericire cei mai mulţi, cântă şi astăzi. Şi noi mergeam la terase şi pe stadioane.
Ca să ne întoarcem la semantica cu care am debutat de la cuvântul „colectiv” (cu valenţe negative în trecut şi prezent – GAC şi colectiv profesional cu ŞEF…=, considerăm necesar să adăugăm cuvântului „buluceală” şi sensul de debandadă, destructurare socială, dezordine paroxistă, corupţie murtuală, disoluţie morală etc.
Un singur lucru aş recomanda societăţii actuale – un echilibru între a da şi a primi, în raportul cu societatea, statul, aproapele etc., şi dacă se poate un echilibru între DISTRACŢII în raport cu munca, omenia, disciplina, grija faţă de celălalt. Ce ar fi dacă am slăbi puţin cântul manelelor, meciurilor, jocurilor de table şi noroc, petrecerile cu dansuri şi muzică excentrică şi ne-am îndrepta puţin către lectură, moderaţie în alimentaţie, civism, linişte în societate, muzee, excursii, centre culturale, muzică moderată.
Un „bilanţ” între bibliotecile bucureştene şi cluburile Capitalei, ne-ar arăta un procent total năucitor al numărului participanţilor pe 31 oct. 2015?!…
Prof. Virgil Cercelaru
