E trist, dureros, și uneori de neînțeles cum o societatea are talentul de a umili, de a îmbrânci și de a privi cu nepăsare proprii cetățeni. În fiecare an, un nou tsunami de reforme izbește Statul în care ne încăpățânăm să trăim și să sperăm că într-o zi, printr-o minune, o vom duce mai bine. Ne plângem că suntem conduși de oameni incompetenți, că suntem mințiți și furați în mod constant, devenind jalnici nerecunoscând faptul că suntem responsabili pentru toate aceste aspecte.
Într-un “Stat” unde căminele sunt într-o stare deplorabilă, iar promovabilitatea își propune să atingă pragul realist al unei promovabilități “negative”, – întrucât alianțele politice sunt prioritare într-un an în care unică preocupare este de a plasa cât mai bine în cele două scrutinuri electorale -, s-au inventat simulări lipsite de sens, menite să bulverseze încă o dată sistemul de învățământ. Din nefericire, ne apropiem în mod galopant de “Defilarea Anuală a Neputinței Bacalaureatului”, iar televiziunile vor relua din nou Breaking News-urile referitoare la interceptările DNA privind puritatea sistemului românesc. Profesori, elevi, părinți, miniștri, jurnaliști, psihologi, întreaga societate va boci din nou, doar pentru câteva zile, pentru a-și arăta propria incompetență.
Din nefericire, această epidemie, deși afectează un număr semnificativ al populației, dispune de câțiva supraviețuitori. Sunt puțini și marginalizați, deoarece sunt diferiți! Societatea preferă să-i ignore și să nu vorbească despre ei, pentru a nu-și pune în pericol masca nedreptățitului. Din respect pentru acești eroi, consider că este important să-i aplaudăm. Înțeleg faptul că îi obligăm să-și plătească deplasarea la competiții dacă aceștia au “tupeul” de a participa la numeroase concursuri, iar bugetul național nu poate suporta o asemenea povară. Poate că nu vă interesează, poate că trăitul în complacere se aseamănă cu starea produsă de etnobotanice…
Desigur, s-ar putea obiecta că aceste realizări nu schimbă în mod fundamental lumea, că există “minuni” și mai mari. Însă, se neglijează faptul că performanța se realizează prin “salturi”, prin mici victorii care te învață să te cunoști în primul rând pe tine însuți, într-o competiție reală în care câștigi sau pierzi.
Având în vedere cele enumerate mai sus, am răsuflat ușurat atunci când am aflat verdictul primelor olimpiade județene care s-au desfășurat în ultimele două săptămâni ale lunii februarie: PERFORMANŢA trăiește! Astfel, în acest an, COLEGIUL TEHNIC MOTRU va fi reprezentat la faza finală a olimpiadelor naționale, – ce urmează a se desfășura în luna aprilie-, de cinci elevi:
– Electronică: Nedeloiu Constantin (clasa XI- E) şi Mazilu Daniel (clasa XII- G)
– Construcţii: Căţăgoi Gheorghe (clasa XII- I)
– Industria Alimentară: Chiţulescu Mihaela (clasa XII- C) şi Mărăcine Nataşa Adelina (clasa XI- D).
Le-aș ura tradiționalul “SUCCES”, însă ar fi un mesaj banal, lipsit de relevanță. Pasiunea lor va fi cea care va birui, deoarece este forța motrice a Performanței. Lor nu le urez nimic, pentru că nu au nevoie de așa ceva. Le mulțumesc pentru faptul că îmbunătățesc imaginea Municipiului MOTRU. Am însă, o întrebare importantă de adresat părinților, profesorilor, oamenilor politici: Vom merita într-o zi ca acești elevi să ne reprezinte? Merităm aceste rezultate?
Adrian-Vladimir Costea
