Judeţul Gorj sau Oltenia de “sub munte” este situat în sud-vestul României, fiind străbătut / N-S, de cursul mijlociu al Jiului. Are o diversitate a formelor de relief, expuse în trepte-munţi, dealuri subcarpatice, depresiuni şi câmpii, dar şi o bogată faună şi floră care laolaltă îi dau acestei zone un cadru natural cu o configuraţie bio-geografică aparte, trezind astfel interesul iubitorilor de turism, prin excursii, vizite şi drumeţii şi pentru a cunoaşte mai bine patrimoniul natural, istoric şi cultural al acestor mirifice plaiuri străbune româneşti.
Aici, în Gorj, la graniţa cu judeţul Hunedoara se întinde o bună parte a falnicelei culmi ale munţilor Parâng, Vîlcan şi Godeanu, reamintind şi pe cele mai pitoreşti şi interesante dintre “Mohoru”,”Padeşu” şi ”Păpuşa”. De altfel, întreaga zonă este bogată în vegetaţie, cu păduri de conifere şi foioase, cu păşuni şi goluri alpine, dar şi cu masivi muntoşi alcătuiţi din roci tari cristaline şi calcaroase, cele din urmă favorizând crearea fenomenelor carstice între care binele cunoscute peşteri de la Baia de Fier şi Polovragi. Pe crestele cele mai înalte, la peste 2000 m, orice vizitator dornic de drumeţie, are şi posibilitatea de a-şi încânta ochii, întâlnind urmele unor văi glaciare, dar mai cu seamă relieful glaciar cu lacurile Câlcescu, Urdele, Roşiile, ş.a., după cum, staţiunea montană Rânca, situată la poalele sudice ale munţilor Parâng şi la 18 km de oraşul Novaci, se numără printre zonele cu cele mai frumoase peisaje din România, atrăgând foarte mulţi turişti. În plus, de aici se deschid numeroase trasee turistice, dintre acestea, spre vârfurile montane Păpuşa şi Corneşu, Obârşia Lotrului şi lacul hidrotehnic Vidra, dar mai ales şi-Transalpinei sau Drumul Regelui, pe traseul Novaci-Pasul Urdele (cel mai înalt din ţară-2145 m), spre Poiana Sibiului şi Sălişte. De cealălaltă parte sunt la fel de interesante “casa de piatră” şi întregul bazin hidrografic al Jiului din arealul Parâng-Godeanu, şi care prin afluenţare s-a produs străpungerea munţilor Olteniei, dând naştere grandiosului defileu şi pasului Lainici, Jiul străbătând “voiniceşte” distanţa / N-S de circa 30 km, de la Petroşani la Bumbeşti- Jiu. Iar pe această lungime, apa sa repede şi învolburată izbeşte cu putere şi meandrat relieful stâncos al cursului de apă, oferind şi un minunat prilej de atracţie, curaj şi bună-dispoziţie iubitorilor de rafting, dar nu numai. Şi tot în acest defileu, la circa 35 km de Târgu-Jiu ne întâmpină, într-un cadru natural la fel de pitoresc, Mănăstirea Lainici construită la începutul sec XIX, pe vatra unui schit de lemn (sec XV), pe vremea domnitorului Gheorghe Caragea şi unde la 1817 avea să se ascundă Tudor Vladimirescu, îmbrăcat în haine călugăreşti, pentru a scăpa de urmărirea turcilor. Apoi, de la mănăstire, se desprinde spre stânga şi o potecă de munte ce urcă până la Schitul Locurile Rele, aşezat de asemenea într-o poziţie naturală deosebită, prinsă şi de scriitorul Alex. Vlahuţă în lucrarea sa “România pitorească”. Se mai găseşte în Defileul Jiului şi monumentul ridicat în anul 1927, în memoria generalului-erou Dragalina căzut la datorie pentru apărarea patriei, în Primul Război Mondial (iarna lui 1916). După care, la ieşirea din defileu spre municipul Tărgu-Jiu, pe malul drept al Jiului se mai află ruinele Mănăstirii Vişina, înălţată pe vremea lui Mircea cel Bătrân (sec.XIV), astăzi ridicându-se aici un nou lăcaş monahal şi într-un peisaj la fel de pitoresc. Şi pentru că toată zona defileului prezintă un interes fizico-geografic şi biogenetic deosebit, întregul său areal, a fost declarat prin lege într-o mare rezervaţie naturală protejată, fiind vorba până la urmă aici de o adevărată capodoperă a naturii ce îmbracă în cromatica florei sale seculare pantele Munţilor Parâng şi Vîlcan, dar care “găzduieşte” şi o mare varietate de animale, de asemenea, protejate de lege, între care ursul, lupul, porcul mistreţ, căpriorul, vulpea, iepurele, veveriţa, cocoşul de munte etc. În sfârşit, la Bumbeşti-Jiu, atrag atenţia şi ruinele castrului şi aşezărilor romane, ridicate pe malul stâng al Jiului, pe aici fiind şi calea de trecere din Oltenia spre Ardeal pentru cohorta a IV-a Cypria, castrul fiind ridicat iniţial pe timpul împăratului Traian (sec II d.H.)
Or, urmărind istoria locală, trebuie să mai remarcăm şi alte repere importante, legate chiar de formarea primelor formaţiuni prestatale româneşti şi anume există indicii că în marea depresiune a Gorjului s-ar fi aflat, centrul Ţării Litua, undeva pe vatra localităţii Curtişoara de astăzi, condusă de voievodul Litovoi, stăpânirea acestuia, amintită şi în Diploma Cavalerilor Ioaniţi (1247), întinzându-se şi dincolo de munţi, în Ţara Haţegului. Şi referirile despre istoria Gorjului ar putea continua, legându-le chiar de începuturile epocilor pietrei, bronzului şi fierului, ale statului dac (a se vedea şi vestigiile fortificaţiilor geto-dacice de la Polovragi, pe muntele Padeşu), al stăpânirii romane şi până în zilele noastre. Şi pentru că ţinuturile muntoase ale judeţului nostru au numeroase chei şi peşteri: Polovragi, Baia de Fier, Cloşani, Boroşteni ş.a., au făcut posibile şi primele locuinţe umane, (vezi Peştera Muierilor, pe malul drept al Râului Galben, cu resturi de fosile umane din paleolitic), adică urme ale “homo sapiens” apar şi vor dura şi pe teritoriul Gorjului. Iar de aici, istoria îşi va găsi cursul ei firesc până în zilele noastre, marcându-se şi remarcându-se cu dovezi concrete fiecare epocă şi perioadă a existenţei noastre umane pe aceste meleaguri. Şi până la urmă se poate vorbi de oamenii, eroii şi personalităţile de seamă ale “Gorjului istoric şi pitoresc” de mai târziu, dintre mulţi alţii, reamintindu-i pe Tudor Vladimirescu, Gheorghe Magheru, Christian Tell, P. B. Gănescu, Ecaterina Teodoroiu, Constantin Brâncuşi, Alex. Ştefulescu, Gheorghe şi Arehtia Tătărescu, Sergiu Nicolaescu etc. În memoria şi pentru cinstirea lor, dar nu numai, s-au ridicat troiţe, busturi şi monumente, sunt depuse mărturii şi au fost scrise cărţi, în vreme ce multe alte atestări şi documente se găsesc astăzi, într-o veridică rânduiala ştiinţifică la Muzeul Judeţean Gorj.
În continuare, după ce se iese din zona montană, care reprezintă cam 30% din suprafaţa judeţului, urmează Subcarpaţii şi dealurile, dispuse sub forma unor şiruri paralele ce închid Marea Depresiune Getică, de la contactul cu munţii şi până jos la contactul cu relieful de câmpie din zona Filiaşilor. Mai exact, este vorba de şirul intern mai înalt-Ciocadia, Săcelu cu renumitele sale ape termale tămăduitoare, dealurile Bălăneştilor vestite la rândul lor în privinţa culturilor pomi-viticole, iar de aici spre Dealul Târgului. Un al doilea şir (extern) formează Dealul Bran şi Dealul Şomăneştilor, între cele două culmi deluroase fiind intercalate ulucuri depresionare pe direcţia Polovragi- Baia de Fier-Novaci-Bumbeşti Jiu-Runcu-Peştişani-Tismana- Oslea. Toată această subregiune geografică reprezintă şi cea mai interesantă parte din relieful Gorjului, remarcându-se nu doar prin frumuseţea peisajului natural, dar şi prin bogăţia faunei şi florei, cu specii de tip submediteranean, chiar cu unele rarităţi floristice precum floarea de colţ si ghinţura galbenă. La fel şi plantaţiile de nuci, castani şi liliac, păstrăvăriile sau fermecătoarele “chei” şi ape de sub munte (Gilort, Olteţ, Sohodol, Şuşiţa Verde ş.a.), de asemenea, a interesantelor fenomene carstice, cu peşterile de la Polovragi, Baia de Fier, Cloşani, Gura Plaiului ş.a. De altfel, Gorjul are şi un patrimoniu cinegetic şi piscicol destul de variat, cele mai importante fiind fondurile de vânătoare de la Novaci, Valea Sohodolului, văile Cerna şi Motru. Apoi, există şi ulucul depresionar intracolinar, mult mai scund, dar mai întins şi anume: Câmpul Mare-Târgu Cărbuneşti-Scoarţa-Târgu Jiu, reprezentând şi o importantă zonă agricolă, dar din păcate aveau să fie distruse după dec ’89 marile plantaţii pomi-viticole intensiv din aria Câmpu Mare-Bobu-Târgu-Jiu-Bălăneşti şi Turcineşti. Au mai rămas “în picioare” doar livezile de cireşi din dealurile Rugilor, iar prin strădaniile Staţiunii agropomicole de la Târgu-Jiu, încă dau recolte bogate câteva plantaţii de pomi, în special cele de gutui, de pe cele câteva zeci de hectare rămase încă neatinse după nebunia retrocedărilor fără noimă a unor mari suprafeţe de teren agricol către foştii proprietari, astăzi lăsate de izbelişte, într-o imensă pârloagă.
În sfârşit, Dealurile subcarpatice ale Gorjului adăpostesc încă şi importante zăcăminte de cărbune, petrol şi gaze naturale, reamintind aici zonele Rovinari-Jilţ-Plopşoru şi Motru pentru exploatările carbonifere, alimentându-se cu precădere termocentralele Rovinari, Turceni şi Işalniţa, iar pe de altă parte zona Bustuchin-Turburea-Stoina şi Ţicleni, pentru extracţia de petrol şi gaze. Altfel spus, din această foarte sumară incursiune fizico-geografică şi turistică a judeţului nostru, putem să tragem concluzia că ţinuturile acestuia se pot constitui şi într-un adevărat muzeu natural, istoric şi cultural în aer liber. De unde avem şi posibilitatea de a marca pentru iubitorii de excursii, vizite şi drumeţii, interesaţi să cunoască mai bine Judeţul Gorj, cele mai importante trasee turistice, având ca punct de pornire municipiul Târgu-Jiu. De aici, un prim traseu porneşte spre Valea Jiului, Bumbeşti-Meri- Lainici şi Petroşani (circa 50 km).Un altul, pleacă spre Câmpu Mare-Bengeşti-Ciocadia-Novaci-Baia de Fier –Polovragi (cu trasee deviate spre obiectivele turistice). După cum la fel de interesant, chiar şi în cazul unui itinerar turistic în circuit este traseul: Târgu Jiu-Peştişani-Tismana-Motru-Glogova-Apa Neagră-Padeş şi retur, pe o distanţă rutieră de aproximativ 120 de km. În sfârşit, alte două trasee interesante: Târgu Jiu-Târgu Cărbuneşti-Ţânţăreni-Stoina (prin Filiaşi)-Hurezani şi retur, iar celălalt, porneşte spre sud, de-a lungul Jiului şi anume: Drăguţeşti-Rovinari-Bâlteni-Peşteana Jiu-Ţicleni şi cu abateri spre Turceni, de aici reîntoarcerea spre Târgu-Jiu sau continuarea călătoriei spre Filiaşi-Craiova.
Urmează ca în ediţiile următoare ale Gorjeanului, să descriem mai în detaliu traseele amintite, tocmai pentru a scoate în evidenţă comorile turistice ale acestor locuri, cu speranţa că succintele noastre informaţii pot fi de folos oricărui vizitator ce ne trece pragul, dornic de a cunoaşte mai bine străbunele meleaguri gorjeneşti- parte din sufletul şi dragostea fiecăruia, pentru neamul lui şi ţara românească. (Va urma)
Vasile Irod
