Un președinte – purtător de zâzanie și cu “rânjet” de stăpân, subminează spiritul de unitate al poporului român

Am spus-o adeseori, din modestele mele constatări, vizavi de mersul istoric al țării după dec ’89, că cel mai mare blestem pus pe capul României a fost și rămâne criza de lideri politici și conducători adevărați, verticali și cu demnitate, cu dragoste și iubire față de popor. În schimb, am avut parte de indivizi, care prin manipulare și minciună au ajuns pe jilțurile puterii, de unde, printr- un păgubos joc de orgolii prostești și de interese au “reușit” să împingă țara și națiunea română spre dezastru, iar pe de altă parte să samene ura și vrajba printre oameni. S-a mers până acolo încât această stare de spirit nocivă, provocată și “promovată” de ani de zile, deopotrivă de către politicieni și diriguitorii vremelnici să afecteze până și relațiile fraticide- părinți și copii, frate cu frate, etc., iar de aici marea masă de cetățeni, încât s-a ajuns la manifestări extreme, ceea ce nu se întâmpla cu multă vreme în urmă.
Dar să trecem în revistă cele ce s-au întâmplat căci, din păcate, continuă povestea urâtă a borfetăriilor de ultimă speță din bătătura politicii românești și cum mai spuneam, cu tot hățișul de intrigi, mofturi, interese subterane și alte făcături contaminate de ticăloșie, vrajbă și ură, așezându- i laolaltă- președinție, guverne, partide și alte structuri politice și de stat, fiecare cu partea sa de vină la provocarea imensei degringolade publice care macină de ani de zile România. Și cum peștele de la cap se strică, iaca o sumară trecere în revistă a principalilor actori, care, cu “rânjetul’ și “hâhăitul” lor de stăpâni la “tarlaua cu argați”, au purces, zică-se în numele poporului “suveran” la discreditarea și deteriorarea severă a entității statale românești. La început, a fost Ion Iliescu, a deschis granițele la tâlhari, iar la cei din țară alte uși deschise pentru furat, până când România a fost transformată într- un morman de moluz, fier vechi, iar terenurile arabile într-o imensă pârloagă. În schimb, a pus haidamacii să-l fugăreasca pe ex-regele Mihai, iar el, “perestroikistul” să se contreze cu al de I. Rațiu, R. Câmpeanu și alți lideri ai opoziției democrate, pentru simplu motiv că aveau alte idei politice decât el. Pe undeva erau și circumstanțele vremurilor în care s-au petrecut aceste evenimente nefericite, dar pe fond I. Iliescu are multe păcate pentru ceea ce avea să însemne ulterior, mersul spre normaliate și spre mai bine al României. A urmat, președintele Emil Constantinescu, care a avut un mandat modest, învârtit tot partinic, de data aceasta în jurul PNȚCD-lui și a CDR, dar și cu multă umilință față de Occident. Are totuși meritul că a netezit drumul României spre democrațiile europene tradiționale, chiar dacă făcea alergie când i se reamintea că a fost ani buni secretar PCR la Universitatea București, îndoindu-și coloana vertebrală, adeseori, în fața mai marilor activiști, ierarhici superiori pe linie de partid. Confruntat cu ceva scandaluri și chiar unele acuze publice, între altele și acceptul pentru că spațiul aerian al României să fie folosit de americani pentru bomardarea Serbiei. Totuși, E. Constantinescu este considerat a fi fost cel mai echilibrat, curat și cinstit președinte, din păcate, nu și suficient de ferm în susținerea intereselor României, motiv pentru care nu a mai candidat pentru un al doilea mandat, mărturisind public că a fost învins de “servicii “ și de sistem create după dec ’89. Din 2004, ajunge președinte, prin fraudă și măsluirea votului popular, Traian Băsescu a fost și rămâne cel mai nociv personaj politic, lichidându-și pe rând adversarii, dar și prietenii de partid (cazul P. Roman, N. Marinescu, Tăriceanu, ș.a.m.d.), iar prin consolidarea sistemului ticăloșit (vezi modificarea Codurilor penale prin ordonanțe de urgență, M. Macovei, moșindu-le pe rând în favoarea slibovarului și instituțiilor de forță!), avea să instaureze statul polițienesc, având ca țintă cu dedicație, lichidarea principalilor lideri ai PSD și ai altor formațiuni politice incomode. De altfel, regimul Băsescu s-a dovedit cel mai toxic pentru România, înflorind, cu ajutorul unei justiții obediente, abuzurile, fărădelegea, marea corupție și degradarea economică, civică și morală a societății românești. Nu în ultimul rând, acest personaj pernicios a trădat interesele statului român și a aruncat toată povara greutăților interne pe spinarea poporului.
În fine, au venit alegerile din toamna lui 2014, și aveam a ne “pricopsi” cu un alt Președinte, în persoana anostului K. Iohannis. Totul a fost “ fabricat” și de data aceasta în laboratoarele obscure ale serviciilor din țară și din afară, produsul “finit” ieșind rapid la iveală, prin hățișurile de culise, pe axa: Bruxelles-Berlin-Washington, dar și spălarea unor creiere din PNL, care au acceptat la comandă, fuziunea acestui partid istoric cu un PDL, complet compromis în guvernarea Băsescu-Boc. Evident că și de această dată votul popular intens măsluit, avea să conteze în măsura în care, personajul cu pricina trebuia să ajungă la butoanele de la Palatul Cotroceni, deși avea serioase probleme cu ANI și cu justiția, neîndoielnic, dincolo de limita legalității și moralității. Dar cum legile țării sunt date să se aplice pentru fraieri, borfetarii politici fiind dintotdeauna deasupra Constituției și legilor țării, iată că și acest personaj, cel puțin dubios, dar sprijinit vârtos din afară (motive lesne de înțeles!), a luat repede modelul predecesorului, dar și-a dat arama pe față și prin apucăturile proprii- antiempatic, arogant, pătimaș, răzbunător și mereu un Gică-Contra, ofensat și cu un “rânjet” de stăpân, adică exact modelul “ideal”, pus acolo, doar să semene vrajbă în interiorul țării. Lipsit de înțelepciune și cu un orgolios nemărginit, iată că i s-a pus rău de tot pata pe cei care au câștigat prin vot popular recentele alegeri, nu lasă guvernul să lucreze, s-a pus cap-în-coarne cu al doilea și al treilea om din stat, cu partidul de guvernământ, încăpățânându-se să pună împreună osul la treabă pentru bunul mers al țării. De altfel, în cei peste doi ani de când își exercită funcția supremă în stat, nu a convins că l-ar preocupa și ar milita pentru interesele României, însă a făcut pe dracu- n patru pentru a înlătura un guvern legitim și a-l înlocui cu altul nelegitim, anticonstituțional, făcând țara vraiște (cu obsesia-i cârcotelnică-distrugerea PSD și aducerea guvernului sau de “tehnocrați” parașutați taman de pe la Bruxelles!)
Acesta este portretul actualului președinte al României, mai degrabă un lider politic mediocru de partid, care instigă masele, cu ură și vrăjmășie, mereu pus pe gâlceavă, pentru a dezbina și distruge, ci nu pentru a fi un moderator și integrator de neam și țară românească. Cu atât mai mult cu cât, vorbind cu ipocrizie în numele cetățenilor români, dar fără să pună preț și să țină cont de voința populară, numai și numai pentru a-și atinge scopuri meschine,’imperatorul” își exercită mandatul nu doar imoral, ci și anticonstituțional. Iar în această privință poți să nu vezi și implicarea instituțiilor de forță ale statului, pe ale căror abuzuri s-au bazat mai toți, cei ajunși la butoanele puterilor în stat, neglijându-se adesea interesele României, doar pentru a face jocul unor interese oculte de grup, personale, ori impuse din exterior? Poate că și aici, președintele Iohannis nu ar trebui să fie atât de vocal-tăcut, câtă vreme încă nu-i lămurită enigma acumulării unei averi imobiliare impresionante, taman din niște simbrii modeste de dascăli, bugetate de către statul român. Cam așa stau, din păcate lucrurile și cu prezidentul în funcție, ajungând astăzi în România în situația de a nu se mai înțelege nimeni cu nimeni, poporul fiind tot mai dezbinat, exact din pricina clasei politice, a liderilor de partid și a celor care, ajunși pe “scaunul domnesc” de la Cotroceni, nu ar avea voie în niciun chip să- i învrăjbească pe români. Dimpotrivă, au menirea să le armonizeze și să le unească eforturile pentru împlinirea acelorași idealuri și interese ale națiunii lor comune. Cu atât mai vârtos, dacă avem în vedere instabilitatea și tensiunile până la paroxism existente astăzi în lume, după cum și în jurul României ne pasc pericolele, fiind tot mai evidente, în vreme ce diriguitorii noștri nu găsesc altceva de făcut decât sp provoace dihonia națională și să întrețină un permanent război româno-român. Oare de ce și care să fie miza….? Aceasta este “ România lucrului bine făcut”, herr Klaus? Cetățenii acestei țări vă cer un răspuns, pentru că nu mai pot să suporte toate neroziile și abuzurile voastre, a celor care dețineți puterea, inclusiv prin structurile instituționale ale statului român. Sau, se vede treaba că, văzându-vă stăpâni peste”boborime” nu trebuie să mai dați socoteală, nu răspundeți de nimic, în fața nimănui? Aici, la judecata în fața națției își găsește locul și comportamentul domniei voastre- net partizanic politic, cu iz de tiran în devenire, exact pe acest fond de isterie generală, provocat chiar de “excelența” voastră, alături de cârdașii și de haidamacii din stradă care nu au nimic comun cu mai binele țării și poporului român. Nu de alta, dar, în numele mandatului dat de popor aveți obligația să conduceți echidistant și înțelept, căci țara fierbe, este plină de provocări și obrăznicii cu miză antiromânească, între ele și valurile otrăvite ale iredentismului hungarist, ale căror minți bolnave nu acceptă nici după 100 de ani noile realități politico-geografice și teritoriale, confirmate pe plan internațional, prin Tratatul de la Trianon. Deci, cu atât mai mult, lăsați instituțiile alese ale statului să lucreze, îndeplinindu-și cu răspundere maximă atribuțiunile, iar Sărbătoarea Națională din 2018 să ne găsească împreună și în deplină siguranță și unitate națională. Așadar, credem că se poate, herr Klaus, căci țara are nevoie mai mult ca oricând de liniște și pace.
Vasile Irod