Spaţiul interzis

În literatura populară românească, eroii pozitivi erau sfătuiţi să nu intre în valea plângerii. Şi totuşi, aceşti eroi ajungeau acolo, vedeau cât de minunate erau acele ţinuturi, îşi pierdeau simţul orientării şi se întorceau târziu, bătrâni, într-un loc ştiut, de unde plecaseră însă unde nu mai cunoşteau pe nimeni.

În ciuda supărării lui Traian Băsescu pe mai marii germani şi francezi, care ne interzic intrarea la timp în spaţiul Schengen, România rămâne un tărâm fermecat pentru omul de rând. Românii noştri, tineri, vânjoşi, curajoşi şi întreprinzători lucrează la negru în tot acest spaţiu bântuit de prea multă libertate, într-o Europă care se prăbuşeşte ţară după ţară, pe mormântul monedei euro, pentru că acest lucru se va întâmpla foarte curând. Euro nu este o monedă susţinută prin performanţe industriale şi nici prin servicii, ci este o monedă artificială creată pentru o mulţime de peste 500 de milioane de consumatori. Această monedă a spaţiului Schengen va repeta povestea dolarului greu, iar cei care au ajuns să nu adere la ea, vor fi cei mai fericiţi. Semnele renunţării la euro le-au dat chiar Germania şi Franţa, aceleaşi două ţări mari care blochează intrarea României în acest areal.

Sarkozy şi Merckel sunt supăraţi pe Traian Băsescu pentru probleme extrem de mici, dar în acelaşi timp, de fapt fără să vrea un mare serviciu. Ne determină pe noi românii să ne punem pofta în cui în legătură cu dorinţa de a călători cu buletinul la Lion sau la Frankfurt. Am putea să le spunem distinşilor politicieni europeni că îi vom lăsa să ajungă acolo pe rromii pe care îi tot expulzează ca să scape de ei, iar noi ne vom vedea liniştiţi de mărunţişurile din ţara noastră, de traiul negru pe care ni l-au impus, obligându-ne să le plătim cotizaţii de pe urma cărora noi nu avem de câştigat nimic.

Germania şi Franţa ar trebui să ştie că nu pot rămâne naţiuni mari dacă întorc spatele celei de-a şaptea ţări ca mărime din Europa şi că românul de rând ştie o vorbă: Merckel, Sarkozy sau Băsescu sunt nişte conducători temporari mult mai mici decât Gingis Han, Napoleon Bonaparte sau cancelarul cu mână de fier Helmut Chol, care a făcut Germania Mare.

Anunţul transmis nouă de sărbători, de amânare a aderării la Spaţiul Schengen, ne dă liber la tradiţii şi la cultivarea valorii monedei naţionale.

Notă! Românii au fost întotdeauna răbdători cu năbădăile mai-marilor lumii. Poate că aceşti conducători care blochează din orgolii mărunte demersul unei mari naţiuni de a intra în istoria lumii sunt simple artificii de importanţă. Şi nemţii şi galii ar trebui să ştie că suntem egalii lor, de vreme ce în bibliotecile lumii sunt documente care atestă că vechii geto-daci, una din rădăcinile românilor, au coborât tocmai din Hiperboreea ca să dea naştere civilizaţiei. Pe atunci şi nemţii şi galii erau nişte naţiuni ocupate, în timp ce geto-dacii erau liberi ca păsările cerului. Tocmai de aceea nişte conducători cu istorie scurtă n-au nici un drept să ne prelungească suferinţele. Aşa să ne ajute Dumnezeu, adică să n-aibă drepturi.

Constantin Bunilă