În acest weekend, Spitalul Orăşenesc de Urgenţă Târgu-Cărbuneşti a sărbătorit 126 de ani de existenţă. La festivitatea aniversară au participat medici, reprezentanţi ai autorităţilor publice locale şi judeţene, prefectul Ciprian Florescu, conducerea Colegiului Medicilor Gorj, precum şi alţi invitaţi.
A devenit deja o tradiţie ca în luna octombrie, la spitalul condus de Constantin Târziu să se organizeze o manifestare de anvergură, Zilele Spitalului Orăşenesc de Urgenţă Târgu-Cărbuneşti. La fel s-a întâmplat şi în acest an, evenimentul fiind organizat în data de 6 octombrie. Au fost prezenţi la Spitalul Orăşenesc Târgu-Cărbuneşti invitaţi de seamă, între aceştia regăsindu-se dr. Ana Băleanu, preşedinte Colegiul Medicilor Gorj, dr. Gheorghe Stanciu, prefectul Ciprian Florescu, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Gorj – Ninel Muja, dar şi politicieni precum deputatul Dan Vîlceanu, Bebe Viorel Ionică – director Centrul de Calcul Târgu-Jiu, primarul oraşului Târgu Cărbuneşti – Dănuţ Birău şi alţii. Amfitrionul evenimentului a fost nimeni altul decât managerul spitalului, dr. Constantin Târziu.
O istorie de peste 125 de ani…
În anul 1892 s-a dat în folosință Spitalul Petreștii de Sus, nume străvechi al comunei Târgu Cărbunești, localitate situată la confluența râurilor Gilort și Blahnița, în Nord-Estul județului Gorj. Fiind centru de plasament încă din anul 1911, Târgu Cărbunești a cunoscut și o dezvoltare economică evidentă, devenind un târg al micilor negustori sau meseriași, loc de amplasare a unor bâlciuri și târguri sezoniere, de veche tradiție. Darea în folosință a liniei ferate București-Târgu Jiu, în anul 1888 și apariția stației C.F.R. au contribuit la o circulație a locuitorilor și a mărfurilor dinspre Târgu Cărbunești sau spre această localitate. 
Construirea unui spital a devenit o necesitate, astfel încât senatorul liberal Toma Cămărășescu, fiu al acestor locuri, a inițiat construirea unui locaș de sănătate, deziderat motivat și de aproape inexistenta asistență medicală pe aceste meleaguri.
Spitalul a fost construit după un model denumit la acea vreme Carol I, fiind printre primele patru asemenea spitale din Regatul României. Inițial, spitalul avea un pavilion central, cu două saloane mari, bine luminate și aerisite, iar la extremitățile pavilionului erau două saloane mai mici care serveau drept izolator pentru bolnavii contagioși.
În pavilionul central mai existau încăperi pentru farmacie, cabinet de consultații, biroul medicului. Numărul paturilor era de 30, repartizate 15 pentru femei și 15 pentru bărbați. La intrarea în curtea spitalului se găseau pavilioane pentru locuința medicului și pentru administrarea spitalului. O altă clădire era ocupată de serviciile gospodărești, precum bucătăria, magaziile de alimente, spălătoria, beciul și podul unde se depozitau proviziile pentru iarnă. Exista și o cameră ocupată de un oficiant sanitar, pregătit pentru mici intervenții chirurgicale, ea fiind denumită locuința subchirurgului. În fundul curții se întindeau grajdurile spitalului care adăposteau câteva perechi de cai, șaretă, căruța și sania. Toate acestea erau date în grija vizitiului și a câtorva îngrijitori. În anul 1908, grajdul și toate dependințele au ars. Pe locul rămas liber, în anul 1910, s-a ridicat o nouă clădire destinată unui azil de bătrâni, având 80 de locuri, clădire construită de doamna Balș, sora lui Vintilă și Ion Brătianu. În anul 1927 acest pavilion este transformat în secție de tuberculoză.
Minodora Sucea
