Comuna Turburea se mândrește de joi cu cea de-a zecea troiță din localitate. Aceasta este opera lui Toma Stamatoiu, fost viceprimar al comunei, care și-a descoperit recent pasiunea de a transforma lemnul în altare, care indică drumul spre cer. Din mult talent și dăruire, Stamatoiu a dat naștere la două troițe, prima amplasată la o răscruce a drumului, care duce spre propria locuință. Pentru cea de-a doua însă s-a întrecut pe sine, lucrarea fiind realizată dintr-un lemn de calitate extra, stejar selectat din două zone ale județului, în timp ce sculpturile sunt de o mare finețe, iar lacul care acoperă troița nu este doar de cea mai bună calitate, ci este substanța care scoate mult mai mult în evidență esența pură a lemnului. Pentru deplasarea troiței de la casa artistului, în centrul comunei, au dat, ieri, o mână de ajutor zeci de bărbați din Turburea.
O troiță, dar una deosebită, a adunat, joi dimineața, la casa lui Toma Stamatoiu, zeci de localnici din Turburea, pregătiți să se implice în transportarea și apoi ridicarea spre cer a 
lucrării de lemn asupra căreia a asudat un an și jumătate vecinul, prietenul, părintele, bunicul, socrul și partenerul lor de glume. Tineri și vârstnici, bărbații din Turburea s-au 
prezentat cu drag la datorie, alături de preotul paroh al localității Ion Costescu și de consilierii parohiali. Localnicii au motivat fie că ajută un om drag, un prieten, fie că fac asta pentru Dumnezeu, din credință ori pur și simplu că așa au simțit nevoia de a se implica.
Drumul crucii, spre centrul comunei
Lucrurile au avansat cu repeziciune, lucrarea a fost ridicată din bătătura familiei Stamatoiu, 
pe umerii vânjoși, chiar dacă aceasta cântărea o jumătate de tonă, și cu Dumnezeu înainte… Alaiul a început să parcurgă cu pași mici distanța de aproape un kilometru, care despărțea curtea sculptorului de locul în care troiță și-a găsit sălașul. O dată alaiul s-a oprit, iar trasportatorii sau schimbat între ei, sânge tânăr fiind pompat astfel în mașina umană de tractat troița de lemn masiv. În cele din urmă, brațele vânjoase și obosite au 
lăsat troița pe pământ, la destinație, iar de aici și-a intrat în misiune o macara adusă special la fața locului pentru a ridica lucrarea pentru ultimele retușuri de la baza acesteia.
“Trebuie puțin sculptată la bază, să nu se infiltreze apa’’, explica, precipitat, Toma Stamatoiu, grijuliu ca o cloșcă în jurul puiului său, trasând ultimele indicații. În apropierea micului șantier și-a făcut apariția o umbrelă masivă sub care s-au adăpostit cei implicați în 
transportarea troiței, la un pahar de apă rece. Un grup încă sculpta baza troiței nu cu un ciocan de lemn, ci cu o mașinărie zgomotoasă, care însă mușca rapid din baza lucrării făcându-i astfel loc în lăcașul de ciment, turnat special pentru aceasta.După o jumătate de oră, brațul macaralei a coborât troița în cofragul ei, iar operațiunea a fost urmată de urale de voie bună. Misiunea a fost aproape îndeplinită, lucrarea mai având nevoie de o țiglă specială și de o sfințire pentru care s-a angajat, cu binevoință, preotul Costescu.
Artistul și-a luat angajament să sculpteze a treia troiță
Stamatoiu, deși spune că a muncit la troița, care este compusă din patru cruci și are sculptate semne creștin-ortodoxe, timp de un an și jumătate, nu se dă înapoi de la muncă. Spune că o pregătește pe a treia, pe care o promite și mai și decât cea care a fost instalată 
sub cerul Turburii, joi dimineața. “Am luat asta ca pe un canon. Voi face a treia troiță. Acum Turburea are zece troițe, dar va avea unsprezece. Așa vrea Dumnezeu. Aceasta este închinată memoriei părinților mei, dar și a moșilor și strămoșilor noștri, care s-au jertfit 
pentru credință și neam. Lemnul folosit este din Pociovaliștea și Cărbunești Sat, de esență stejar”, a spus binedispus artistul local.Acesta ne-a explicat câteva elemente de pe troiță, dar și semnificația acestora. La baza lucrării se află craniul lui Adam, ce semnifică căderea lui Adam ori emblema morții. “Troița aceasta s-a făcut la inițiativa enoriașului Parohiei 
Turburea, Toma Stamatoiu. Inițiativa este una mai veche, deoarece a mai făcut una înainte și va mai face una, adică vrea să fie trei, ca Sfânta Treime. Le-a făcut în memoria părinților săi, Toma și Ilinca, dar și a celor care s-au jertfit pentru libertatea și demnitatea noastră. Nicio troiță din cele zece existente în parohia noastră nu seamănă una cu alta, toate sunt 
diferite, iar oamenii au întâmpinat cu bucurie și deschidere construirea acestora. Vedeți câți tineri sunt implicați în evenimentul de azi, care vor să se implice în acest ritual religios, simbolic. Este un semn al jertfei și dragostei pentru domnul nostru Iisus Hristos și răspundem și noi modest, cu dragoste și credință prin astfel de fapte’’, a spus și preotul paroh din Turburea.
ANAMARIA STOICA
