Motto: „Regimul actual a făcut să intre în deprinderile româneşti, destul de reprobabile, o imoralitate asemănătoare gangsterilor americani” Constantin Rădulescu – Motru („Jurnal”: 1943, pag. 119)
În anul 1928, Ion Mihalache a obţinut o lege împotriva corupţiei şi, ca efect, au fost arestate câteva fete care „ciupiseră” câţiva lei pe zi, în plus, la încasări. Tot în acel an sârbii au plătit Uzinelor „Skoda” din Cehoslovacia 1000 de dolari pe un tun; iar românii cu 80% mai scump. Sporul a fost însuşit de Corupţia română (ţărănistă, liberală şi regală…). Astfel, în Parlament, aleşii au declarat că sunt mândri de prietenia străinului…
În anul 1934 s-a judecat asasinatul prim-ministrului Ion G. Duca în gara Sinaia (la autopsie avea cămaşa cârpită!?).
În sala cazărmii Malmaison, completul de judecată a fost format din cinci generali, al şaselea – procurorul era tot general. Pe banca acuzării se afla un general… Carol al II-lea era capul oştirii…
În anul 1996, la Arad, au fost prinşi cei care au furat statul cu 170 de milioane lei, iar procurorul i-a pus în libertate… Acesta n-a auzit vuietul ţării împotriva corupţiei, fiindcă infractorii au dispărut imediat după eliberare…
Am dat doar câteva exemple, fără a mai enumera sutele sau miile de performanţe în justiţia română, pe care drept răsplată, regimul actual a recompensat-o cu salarii şi pensii speciale de pe spinarea celor batjocoriţi.
Avem şi cazuri de neconstituţionalitate ale CCR, dar cei 500 de migratori stau liniştiţi în poala caldă a (PSD?!…) administraţiilor locale. Referendumul din 2009 a decis cu 70% un parlament de 300 de aleşi, de care nu-şi mai aminteşte nimeni ca de plebiscitul 7,4 din 2012…
Se preferă finanţarea specială cu salarii şi pensii a 300 de aleşi, cu condiţia să plece acasă Băsescu!
Înţelegem de aici că cel învins de „securitate” a dezinformat declarând în SUA că „în România a fost eradicată corupţia”, când nu exista legea antifumat a „Ţigaretelor”…
Şi totuşi, pentru Băsescu, pe care îl detest cu multe, n-am putea zice că a fost mai bun sau mai rău faţă de cei dinaintea şi în urma sa. Chiar dacă n-au avut Nana şi Bercea, ceilalţi preşedinţi au avut şi au cangrene ale corupţiei.
Şi dacă în acest an electoral s-ar încerca o lege a corupţiei ca în 1928? Ar sucomba ca acea a lui Mihalache.
În anticamera capitalismului românesc, numită civic tranziţie (cât o mai dura?) privatizările s-au înfruptat din toate bunurile care au aparţinut statului comunist, denumită manipulatoriu proprietate de stat sau a poporului. Toate bunurile materiale ale proprietarului denumit popor s-au metamorfozat în proprietate privată (în copilăria mea sătească acest cuvânt desemna cel mai urât obiectiv?!) prin întreprinderi particulare industriale şi petroliere, magazine, mijloace de transport, sute de hectare arabile sau silvice, castele, vile, hoteluri, spaţii de agrement, spitale, policlinici, plajele mării şi fluviilor, lacuri balneare turistice.
Acest cumplit transfer de prosperitate îl are pe conştiinţă haznaua justiţiei generalizate pe fondul hipercorupţiei politice şi dinamica clanurilor sau grupurilor de interese.
Prin urmare, binomul politică – justiţie creează astăzi cea mai coruptă şi murdară viaţă socială, când se adună cei mai înverşunaţi indivizi în obiective de agoniseală psihopatologică, în dispreţul perceptelor moral – religioase.
Istoria ne-a arătat că de la minciună, hoţie, lăcomie psihotică, s-a trecut şi la crime (Catargiu, Iorga, I.G. Duca, Armand Călinescu, Pătrăşcanu, Ion Antonescu, Ceauşescu etc.).
Lumea de azi este într-un feroce egoism, într-o hemiplegie morală, criză a valorilor, fără idealuri, vise, idei nobile, omenie, locul acestora fiind ocupat de BANI, un neoplasm social. Economia clienteralizată, nu de piaţă şi lipsa totală de cultură şi educaţie nasc pseudovalori, subcultură (divertisment ieftin garnisit cu manele). Omul are atâta libertate, demnitate şi valoare pe câtă avere are. S-a ieşit din logica tradiţiilor, iar reperele s-au atrofiat încât tinerii sunt orientaţi spre o lume contradictorie şi competiţională.
„Asistăm la o conspiraţie a bogaţilor, cu afaceri sub numele şi titlul de republică. Conjuraţii caută prin vicleşuguri să atingă un dublu scop, întâi posesia cu mai multe bogăţii, mai puţin corect dobândite, apoi să abuzeze de mizeria săracilor şi de persoanele lor, cumpărând la cel mai scăzut preţ produsele şi munca lor, prin maşinaţiuni, decretate de bogaţi în numele statului şi chiar al celor săraci, legi”. Thomas Morus – „Utopia”
Prof. Virgil Cercelaru
