Motto: “Când patria ta ţi-o renegi/Şi aiurea furat de tentaţii/asculţi de alţi stăpâni şi alte legi/Tu uiţi ale ţării vibraţii/Când încetezi să iubeşti România/Când încetezi pe strămoşi să iubeşti/Tu încetezi să exişti/Bucuria vieţii s-a dus! Nu mai eşti!” (Din poezia “Când”)
Traiască România, traiască patria noastră frumoasă şi plină de toate bogăţiile cuprinse în tabelul lui Mendeleev.
Traiască ţara noastră unică în lume care este un “Infinit Ondulat”, cuprinzând de la munte, la dealuri şi podişuri, mai departe la şesuri mănoase “la care jinduiesc străinii” (cu această ocazie repet: Opriţi vânzarea ţării cum au oprit-o bulgarii şi ungurii), continuându-se cu delta şi marea. La munte, la mare, în apele ei curgătoare sunt bogăţii imense. România este bogată şi frumoasă! România este cum scria Gh. Brătianu: “O enigmă şi un miracol”! La care tânjesc însă mulţi duşmani. Şi nu de ieri, de azi, ci din adâncul istoriei. România a fost curtată şi atacată de mii de ani, ea aflându-se în “inima” geografică a Europei, la jumătatea distanţei Lisabona-Ural sau Marea Baltică şi Mediterana. Privind România de sus din zenitul său, spaţiul geografic românesc se vede din înalţimile Carpaţilor în valuri ample, concentrice, coborând parcă în etaje până în şesurile unor mari ape, care dincolo de geo-politica variabilă si zbuciumată a multor secole, chiar dacă nu au fost mereu hotare, marchează un orizont spiritual etern: la miazănoapte şi apus: Tisa, la rasarit: Nistru, la miazăzi: Dunărea. Având o mare diversitate de forme ale scoarţei pământului, relieful României oferă privirii o magnifică antologie de peisaje: Litoralul Mării Negre cu nisipuri fine ce se pierd în mare, Delta Dunării singulară în Europa, cu câmpiile brăzdate de un sistem hidrografic ce inchipuie parcă spiţele unei uriaşe roţi. La Mulţi Ani România, patria strămoşilor noştri, unde civilizaţia a apărut în urmă cu 8-9 mii de ani, ţară unde anticii îşi închipuiau că prin Muntele Omu trece osia lumii(axis mundi) în jurul căreia se învârte întreaga sferă cerească, aici aflându-se şi tatanele lumii. (cardines mundi)
Iar o pleiadă de profesori americani scriau într-o celebră enciclopedie de 8 volume, fiecare volum având 800 de pagini, punând această întrebare: “-Există oare vre-o parte a Europei în care agricultura să se însoţească cu pamântul, să aibă şesuri calde potrivite creşterii grâului şi păşuni bogate la altitudini pentru turme şi cirezi şi în acelaşi timp, pomi şi păduri de trebuinţă colectivităţilor umane care conduc la o existenţă sedentară.” Deci aceste ţinuturi au fost propice dezvoltării unei civilizaţii acum 10000 de ani.
Moldova şi Muntenia exportau vapoare întregi de ovine şi bovine încă din secolele 14-15.
Traiască România, şi să dea Dumnezeu verticalitate conducătorilor care să scurte vasalitatea, mai rea decât cea de pe vremea turcilor şi românii să redevină propietarii de facto şi de jure a propriei ţări.
La mulţi ani România! Şterge-ţi ochii înlăcrimaţi de pâcla neguroasă adusă de noile imperii, care au ajuns să ne numească preşedinţi, mai abitir ca sultanii de odinioară!
Cel puţin turcii nu se amestecau în treburile interne…
În 2014, urez Patriei mele scumpe: “La Mulţi Ani!”, iar fiilor ei verticalitate!
Gh.Rădulescu
