Tributul demnităţii publice

Partidele politice din Gorj trebuie să-şi pregătească echipele pentru războiul cel mare de la alegerile locale. Vom analiza astăzi formula portocalie fără pretenţia de a reuşi să clarificăm direcţiile de acţiune şi măsurile exacte pe care le va lua noua conducere ca să-şi atragă cele mai multe voturi.

Tandemul Ruşeţ-Militaru ar putea să fie mai eficient decât orice formulă dependentă de Manţog, dacă deputatul Militaru acceptă „să plătească” tributul viorii a doua.

El, ca deputat, n-a strălucit pentru că reprezenta un judeţ foarte puţin important ca număr de voturi pentru PD-L, dar mai ales pentru faptul că s-a comportat ca un soldat în oastea unui general iluzoriu cum a fost Manţog pentru partid din 2004 până în 2009. Astfel, prestigiul lui Militaru, care îi era dator lui Manţog pentru nominalizare la candidatură şi lui Ruşeţ pentru câştigarea mandatului n-avea cum să crească decât dacă Militaru ar fi surprins prin fapte deosebite.

Este adevărat că l-a avut oaspete pe Traian Băsescu în timpul campaniei prezidenţiale, dar nu l-a primit el, ci Ion Ruşeţ. În rest, Militaru nu a reuşit să deschidă aria comunicării cu alegătorii decât în sfera propriului partid.

Astfel, el nu a reuşit să convingă că poate fi folositor binelui tuturor. Pentru a abate ochii oamenilor prea îngrijoraţi de măsurile dure la care a fost părtaş prin susţinerea Guvernului, Militaru a încercat să-şi planteze nişte oameni credincioşi în posturi importante din sfera economică, de stat şi privată.

Aceşti oameni sunt acum în pericol de schimbare din funcţii, iar ieşirea la rampă a lui Manţog, care cerea să fie evaluate instituţiile şi nu oamenii, ne obligă să luăm act că oamenii lui Militaru erau de fapt oamenii lui Manţog.

Poporul, preocupat de pâinea zilnică a ajuns să se dezobişnuiască de a mai gândi liber şi să accepte că orice soluţie susţinută de Putere este şi soluţia valabilă. Acest lucru a prilejuit creşterea puterii lui Militaru, care, la un moment dat, a sperat să ajungă preşedinte de partid la Târgu-Jiu, mergând pe mâna celor care erau obligaţi să-l voteze.

Victoria lui Ruşeţ schimbă toate datele problemei, pentru că Ruşeţ este un preşedinte puternic şi pentru a contracara imaginea proastă a partidului va scoate la rampă personalităţi puternice, unele aflate deja în PD-L, altele la porţile intrării legătorii vor fi surprinşi să recunoască în Ruşeţ un reformator politic autentic, dar o vor face.

Militaru va plăti prin pierderea de importanţă şi putere de influenţă, dar va câştiga prin recunoaşterea rolului de om de echipă, ceea ce i-ar putea creşte numărul de voturi.

Va fi însă un beneficiu fără valoare materială, ceea ce pentru un politician poate însemna în viitor chiar pierderea actualului mandat.

În asemenea context, anunţarea candidaturii ca primar al municipiului Motru, poate funcţiona pentru Sever Militaru ca un colac de salvare din vâltoarea agitatelor valuri politice.

Constantin Bunilă