Peisaje de munte odată cu renaşterea naturii, cum mai merg treburile prin zonă şi nu în ultimul rând, păstrarea curăţeniei şi a protecţiei mediului ambiental local. Acestea sunt numai câteva dintre motivele care m-au determinat să fac cu ocazia echinocţiului de primăvară o tură prin perimetrele cheilor Şuşiţei Verzi şi ale Sohodolului, din nordul plaiului gorjean.
De asemenea, doream să văd dacă unii dintre localnici mai aruncă în albia râurilor resturile din gospodării, precum şi molozurile rezultate din modificările ori construcţiile imobilelor sau anexelor proprii. În aceste perimetre este 
impetuos necesar ca deversarea deşeurilor menajere să nu mai existe, pentru a se preveni contaminarea apei ce pătrunde în fisurile carstice de pe traseu, ieşind şi implicit existând posibilitatea de a infecta şi alte curgeri de apă, dată fiind multitudinea de canale carstice mai mari ori mai mici ce fac legătura între acestea.
Aşa că am făcut o tură mai mare pe Sohodol şi pe cheile Şuşiţei Verzi pentru un nou set de fotografii cu natura care începea să renască şi nu în ultimul rând, pentru a vedea progresele în amenajarea punctelor de informare a turiştilor 
şi a dotărilor pentru aceştia. Am fost surprins să constat că activităţile specifice, demersuri realizate în cadrul Programului Natura 2000-Nordul Gorjului de Vest avansaseră în sensul că, fuseseră instalate panouri de informare asupra particularităţilor locurilor, a unor indicaţii de protejare a perimetrelor respective şi nu în ultimul rând a 
legilor nescrise ale muntelui. Observatoarele fuseseră montate la locurile de popas şi se amenajase un loc unde să fie aruncate resturile turiştilor pentru a putea fi mai uşor colectate şi a nu mai fi împrăştiate de vânt. Şi curăţenia în locurile mai sus menţionate, la trecerea mea pe acolo era bună sub aspectul că nu am întâlnit deşeuri ori reziduuri ale activităţilor umane aruncate. Dacă şi în locul vechilor (şi ruginitelor) butoaie de metal de la Sohodol s-ar pune câteva containere moderne (din acelea parcă de 1mc), atmosfera s-ar schimba semnificativ.
Trebuie menţionat (pentru a nu ştiu câta oară) că păstrarea curăţeniei şi evitarea deversării în apă a oricăror poluanţi nu este un moft al nimănui şi nu monitorizăm fenomenul pentru a ne băga singuri în seamă, ci în toate 
perimetrele unde apa parcurge zone de infiltrare în carst se produc pierderi, apele apărând de regulă la întâlnirea spre aval a unor straturi impermeabile, unde nu mai poate dezvolta multitudinea de canale subterane prin care apa să circule şi atunci este nevoită să iasă cu tot debitul la suprafaţă. Iar pentru partea de nord a judeţului nostru câteva 
dintre aceste izbucuri sunt folosite atât la alimentarea cu apă a Târgu-Jiului, cât şi a localităţilor din Dolj prin sursa Orlea.
În rest jocul apei ori al soarelui cu muntele şi nu în ultimul rând locurile care au inspirat o serie de regizori în 
realizarea mai multor filme istorice sau documentare pe aici, iată numai câteva din atributele ce fac din aceste perimetre veritabile oaze de frumuseţe.
Aici liniştea locurilor este tulburată doar de susurul Sohodolului sau al Şuşiţei Verzi ori micile cascade ce le 
formează între toaiele de pe văi, culminând cu spaţii unde apa sclipeşte diamantin sub razele soarelui, perimetre în care după cum vă spuneam au fost filmate secvenţe şi chiar filme româneşti legate de trecutul sau istoria acestor întinderi.
Mugurel Petrescu
